”Îmi amintesc cum îmi povestea că atunci când vor avea procurori numai pentru dosarele lucrate de ei, lucrurile vor merge mult mai bine și mai ușor, vor putea lupta cu adevărat împotriva crimei organizate etc… Anii au trecut, cererile lor trimise peste tot pentru înființarea acestui parchet au fost luate în seamă, au început să lucreze în forță, zi și noapte. Îmi amintesc cum fugea prin cele trei județe pe care le avea, îmi amintesc cum lipsea nopțile și cum era mai mult la serviciu decât acasă, îmi amintesc colaboratorii și toți membrii echipei de-a lungul anilor. Singura plăcere, probabil, ani de zile i-a fost munca! Cel puțin așa simțeam eu atunci!
L-am pierdut de acasă pentru că lupta pentru o viață mai bună, pentru curățarea orașelor tării. I-am respectat, apreciat munca întotdeauna și am avut încredere în ceea ce făceau ei! Îmi amintesc că strângeau tone de probe până acționau, că întotdeauna, dacă bănuiau pe cineva, dar probele erau puține, preferau să nu acționeze, adică respectau prezumția de nevinovăție. Își puneau mereu întrebarea *Dacă ne înșelăm?*. Apoi a urmat o perioadă urâtă, o perioadă în care se simțea urmărit, în care se plângea de nereguli făcute de alte persoane, nu dormea nopțile..era ca un animal hăituit. A încercat să mă protejeze până la un moment dat, apoi a trebuit să ne pregătim pentru ce a urmat.Cât de cât…
Ce vreau însă să spun este că până la venirea la conducere a acestei doamne totul a fost ok. A urmat marea descindere după îndelungate încercări de comunicare, după multe rapoarte, informări etc. Nu a acționat ca Robin Hood, așa cum a afirmat unul dintre judecători. Am trecut printr-un an de zile în care am cunoscut răutăți, nereguli, ilegalități pe care nu ne este permis să le spunem încă. Dar am rezistat!
Am spus că avem încredere în justiție și că se va face dreptate de mii de ori, chiar și atunci când nu credeam acest lucru! Am încercat să părem încrezători când nu eram, am zâmbit când sufletul ne plângea, dar a venit un moment în care cei răspunzători plătesc. A venit și o joi seara când cineva aștepta, la fel ca noi cu un an în urmă, decizia unor procurori, judecători.
A venit clipa când cei care au greșit să treacă prin aceleași momente crunte prin care am trecut noi. Am așteptat aceste clipe cu sufletul la gură și cu timpul am început să îmi pierd speranța. Până acum.
Mă bucur că cei care au greșit vor plăti, nu mă bucur de necazul lor, mă bucur pentru șansa noastră! Încep să sper din nou într-un stat de drept, deși mai sunt multe de îndreptat! Aștept ca și ceilalți struți să răsară din nisip, aștept să văd că lucrurile se îndreaptă, aștept să văd oameni corecți care dau hotărâri corecte, aștept să văd oameni capabili puși în funcții importante, oameni care reacționează și se implică! Sunt foarte dezamăgită de CSM, de conducerea Poliției Române și de DIICOT! Și am motive să fiu dezamăgită!!!! Multe, multe!Îmi cer scuze că trebuie să vă spun, dar nici cu noul interimar al DIICOT nu mă simt comfortabil! Am cunoscut câteva persoane direct sau indirect și am mari rezerve! Aștept un tzunami pentru că recunoașterea greșelii nu este în caracter! Nu îmi conferă încredere această instituție și îmi pare rău că trebuie să o spun! E doar părerea unei soții de polițist, e doar părerea unui cetățean al României!”, e mesajul Gabrielei Berbeceanu.
SURSA: pesurse.ro
