Din păcate nu am date despre desfăşurarea „dialogului” istoricului Lucian Boia cu editorul Gabriel Liiceanu, de sâmbătă, cu prilejul lansării, la Bookfest, a noii sale cărţi:”Cum s-au românizat românii”. L-o fi lăsat Liiceanu pe Boia zică o frază completă?!… Sigur că vor urma „judecăţi”,evident la televizor, eventual condamnarea autorului pentru ne-românism… Ne-am obişnuit, e şi el deja tăbăcit.Imun. Noua carte a domnului Boia reuşeşte să lămurească diferenţa dintre naţiunea politică, civică, asumată, de tip francez, şi naţiunea etnică, de tip german. Aducând exemple din Istoria României. Care nu este tot una cu Istoria Românilor! Precizare evident reală. Şi spune Lucian Goia:..”la 1900, România era ţara cu cel mai mare procent de străini raportat la populaţia globală, după Elveţia”… E o perioadă de modernizare, de dezvoltare economică, când românii sunt în curs de a se adapta la civilizaţia occidentală. Sunt multe profesiuni, multe meserii, multe atitudini pe care românii nu le au. Şi nu le au nu fiindca ar fi venit dintr-o civilizaţie inferioară. Ci pentru ca vin dintr-o civilizaţie de alt tip. Noi vorbim despre Europa, dar până în secolul al XIX-lea, spaţiul românesc, Principatele, Ţara Romaneasca, Moldova aparţin sistemului răsăritean de civilizaţie. Şi începand din secolul al XIX-lea, se apropie, se adaptează, se integrează in sistemul occidental. Şi atunci trebuie să inveţe o gramadă de lucruri pe care nu le ştiau. La mijlocul secolului al XIX-lea, de pildă, aproape toti medicii nu sunt români. Pur si simplu nu exista o şcoala de medicină românească. A creat-o ceva mai tarziu, in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Carol Davila, si el un ne-român… Arhitectii iaraşi, cea mai mare parte dintre ei nu sunt români, sunt francezi sau de alte origini. Monumentele reprezentative din vremea Micului Paris, la 1900, sunt, în genere, creaţia unor arhitecţi francezi, începand cu monumentul simbolic al Bucurestiului – Ateneul Român. Lucrul acesta este firesc. Dar in decurs de o generaţie, două, trei, românii au învăţat tot ce era de învăţat şi pe la 1900 putem spune deja că elita românească se afla la nivelul elitei europene occidentale din epocă. Sigur, elita, nu şi marea masă a populatiei”. Iar, între ne-românii celebri istoricul îl menţionează şi pe I.L. Caragiale: „Dar, ar fi complet stupid să spunem că este un scriitor grec. E clar că e un mare scriitor român. Şi este român, nu doar ca scriitor, deşi nu avea nicio picătură de sânge românesc. Să spunem atunci ca români sunt cei care au jumâtate sânge dac si jumătate sânge latin? E o aiureală”.
Referitor la aceasta, reamintesc cu mare plăcere o frază rostită de acel Caragiale ne-român, dar a cărui operă este mai actuală decât în contemporaneitatea lui. Ca şi fraza:”Noi, românii suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că, cel puţin, se discută foarte mult”…Oare, pentru că sunt mai puţini ne-români?
(mai 2015)