E adevărat, e atractiv să urmăreşti, să analizezi şi să compari performanţe şi abilităţi politice. Şi, slavă Domnului, am avut ce vedea în ultima vreme. Aproape că am uitat că ne e foame, atât de mult ne-a captivat jocul politic, uneori genial, alteori subtil, preponderent penal şi cu prisosinţă ipocrit început cu primul meci dintre PDL şi USL acum doi ani. De atâta joc am uitat însă de ce sunt oamenii ăia acolo aleşi. Că dacă ar fi să punem totul în cheia “care pe care” în răfuielile dintre instituţiile româneşti, nici unul dintre demnitarii acestei ţări nu pierde aşa cum pierdem noi din cauza unui serviciu viciat al guvernării.
Ocupat cum să-l lase în offside pe Antonescu, premierul Ponta s-a cam pus singur în poziţie afară din joc. Nu politic, ci la Guvernare. Performanţele sale sunt lamentabile, proporţional cu gradul de credibilitate a programului economic anunţat. E suficientă o singură cifră: 31,7 la sută. Atât este ponderea veniturilor bugetului general consolidat în PIB-ul României. E rău de două ori. O dată că evaziunea fiscală a înflorit. Şi a doua oară pentru că avem o gaură de 2,3 miliarde de euro faţă de cât a contat Ministerul Finanţelor când şi-a croit bugetul. Cu alte cuvinte, suntem în corzi. Nu sunt bani, dar nu sunt bani rău de tot. Este de pomană atunci să aşteptăm o reducere a CAS-ului şi o diminuare a TVA-ului de la guvernul Ponta III. Practic, întreaga Guvernare Ponta e o foaie albă, nu poţi să-ţi arunci ochii pe nimic serios, asta daca nu-ţi sunt suficiente super gagurile gen “Privatizarea de mucava a CFR Marfă” sau “Unde e dosarul Bechtel?”.
Avem joc politic, dar nu avem serviciul guvernării. Şi staţi că încă nu am văzut tot. După ce liberalii au fost debarcaţi, au intrat în horă ungurii. Şi ce credeţi!? N-a trecut juma’ de oră de la binecuvântarea lor la guvernare, că vor deja să trecem toţi pe ceardaş.
