Atunci când vorbesc despre o ripostă care trebuie dată după un lung şir de insulte şi umilinţi, englezii spun “I have to pay-back”, adică pe româneşte “trebuie să ţi-o plătesc!”. Este ceea ce face acum Crin Antonescu. Nici că se putea conjunctură mai favorabilă pentru copreşedintele liberal al USL, după ce culmea ridicolului în politica românească a fost stabilită în momentul în care deputatul Ponta a anunţat că va vota împotriva premierului Ponta în chestiunea Roşia Montană.
Momentul replicii lui Crin Antonescu vine după un lung şir de tachinări ale PSD-ului ce şi-a trasat, tacit, obiectivul de a călca pe bătături PNL-ul cu orice ocazie. Din această perspectivă, până acum, în gestionarea ruperii USL, fenomen istoric implacabil, se părea că Victor Ponta deţine control total.
Dar, surpriză, scandalurile câinilor vagabonzi şi Roşia Montană i-au dat lui Crin Antonescu, în sfârşit inspirat, ocazia de a inversa rolurile şi de a răzbuna fiecare ghiont încasat de la premier and Co. Printr-o maiestoasă întoarcere pe călcâie cu 180 de grade, atât de frecventă în politica ultimului an, Antonescu s-a rebrenduit lider al opoziţiei şi a început să-şi toace mărunt partenerul formal. A început cu muniţie de calibru mai mic la ordonanţa privind maidanezii şi atacul împotriva lui Sorin Oprescu, după care, cu Roşia Montană a trimis obuzele grele chiar în burta flască a premierului. Ca politician, Antonescu a exploatat la fix momentul, extrăgându-se pe sine şi partidul din nebuloasa problemă a cianurilor atât de contestată în stradă. În plus, liderul liberal a invitat social-democraţii să fie mai bărbaţi şi să decidă şi ei, clar, ce vor să facă cu Roşia Montană.
Victor Ponta nu are altă alternativă acum decât cea a unei replici upgradate peste duritatea celei încasate de la colegul liberal, altfel, pentru eternitate, imaginea sa va rămâne asociată cu cea a unui căţeluş zglobiu la televizor, dar fără cojones strict necesare luării unor decizii grele.
Ce riscă Crin Antonescu prin jocul său politic? Eliminarea de la guvernare? Ruperea USL? Da şi da ! Dealtfel, liderul liberal, prin abordarea sa actuală, face chiar o avanpremieră a discursului pe care îl va avea dacă USL se rupe. Ponta şi Oprescu, posibili contracandidaţi, au fost luaţi deja în vizor. Ce câştigă Antonescu prin repoziţionarea sa? Personal, ocupă un loc eligibil în loja opoziţiei, o opoziţie care are sarcina uşoară de a combate o putere nevolnică. În plus PNL-ul are şansa de a se dezlega de compromisul USL şi de a se reîntoarce la matca sa firească, dintotdeauna: cum intri în politică, pe mâna dreaptă. Oricum, schimbarea conjuncturilor din ultimul an impune, clar, reaşezări majore între partide. Motivul ţine de economie: pur şi simplu politica cu două feţe, abuzată până la desfrâu, nu mai dă, pe moment, randament.
