JURNAL VIRTUAL. Semi-sfinţirea din cimitirul „morţilor nimănui”

danielgutaAm asistat zilele trecute la o semi-sfinţire de locuri de veci. Se pare că există şi aşa ceva, deşi probabil cuvântul acesta, “semi-sfinţire”, nu e de găsit în dicţionarele limbii române. Scenele s-au petrecut în Brănişca, după strămutarea rămăşiţelor umane dintr-un fost cimitir neautorizat într-un cimitir nou, pentru că locul de îngropăciune ilegal se afla pe traseul viitoarei autostrăzi.

A intrat preotul în ţintirim cam supărat, ce-i drept, şi le-a spus oamenilor că nu ştie dacă e chiar bine să sfinţească cele câteva zeci de morminte în care se află persoane necunoscute. În cazul morţilor neidentificaţi, slujba s-a rezumat astfel doar la sfinţirea crucilor. Le-a sfinţit părintele însă pe toate, deşi oasele de sub ele vor trebui să mai aştepte bunăvoinţa altor feţe bisericeşti. În cazul morţilor cu nume şi prenume, ceremonialul de sfinţire a mers ca pe roate. Au fost ceva ezitări, doar când apa sfinţită s-a terminat la un moment dat, înainte de a ajunge la „toată lumea”. E vorba de peste 200 de morţi, totuşi. Atunci, părintele a trebuit să refacă stocul din găleată cu rezervele de apă minerală dintr-o sticlă de plastic. Este o reclamă de televiziune frumoasă la apa minerală, în care unul dintre protagoniştii ei spune „La toate e bună!”, şi spotul chiar se potriveşte scenei în care preotul satului foloseşte apa la sfinţit. Aşadar, cam asta ar însemna o semi-sfinţire. Dincolo de dramatismul slujbei de pomenire, de impresia mea că omul în sutană părea un personaj de film gata să ne spună replica „Ştii cum se uită ei la mine? Ca la Dumnezeu”, aş remarca reticenţa feţelor bisericeşti, dar şi a oamenilor din sat, faţă de „morţii nimănui”.

Povestea cimitirului neautorizat din Brănişca începe prin anii 1980, când sătenii şi probabil Biserica nu au mai vrut ca morţii de la azilul satului, care fuseseră în general străini de loc, bătrâni, săraci şi fără aparţinători, să fie îngropaţi în cimitirul satului. Nu mai era loc pentru ei. Aşadar, din „bunăvoinţa” autorităţilor acelor vremuri, s-a găsit pentru sărmanii aceştia un teren viran, unde să le fie înhumate trupurile, tocmai în locul unde în trecut fuseseră depozitate leşurile animalelor din sat. Ce soartă tristă au avut acei morţi ai nimănui, peste 200 la număr. Oasele unora au ajuns să se amestece cu cele ale cailor şi vacilor, îngropate cu ani în urmă acolo. Alţii au fost aruncaţi în gropi, după ce fuseseră înveliţi doar în linoleum. Nu mai se găseau coşciuge. Iar preotul care a asistat la înmormântarea multora dintre foştii pacienţi ai preventoriului din Brănişca, pe acel teren viran, a ajuns acum să le slujească din nou la căpătâi. Ce coincidenţă! Rămăşiţele le-au trebuit mutate în cimitirul de pe deal, pentru că, din nou, în cimitirul vechi, nu s-a găsit loc pentru ele. Dar bine că bâlciul s-a încheiat, iar morţii care stăteau în calea autostrăzii au şanse mari la odihnă veşnică.

Comentarii FB

comentarii




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului