Jurnal Virtual. În ce ţară trăim?

danielgutaZilele trecute am văzut un filmuleţ în care „românii noştri” de la ţară erau invitaţi de un reporter să spună care este numele ţării unde trăiesc.

Şi ghiciţi ce, întrebarea a părut destul de dificilă pentru câteva dintre personajele principale ale mini-documentarului.

Într-un alt filmuleţ din acelaşi registru al „Vocii poporului” alţi oameni de bine de pe la noi erau chemaţi să dea o soluţie întrebării „cine este preşedintele ţării?”. O temă mai dificilă, am putea spune, dovadă că mulţi s-au încurcat în precizări. Majoritatea l-au indicat pe Nicolae Ceauşescu, mort de-a binelea, dar bun de preşedinte.

Mă gândeam ce au oamenii aceştia de nu nimeresc nicicum răspunsul corect când vine vorba de oameni şi ţări, de lucruri elementare, şi cât de mulţi sunt cei cărora şi dacă le pui buletinul în mână n-or să ştie să îţi spună nici cum îi cheamă. Vor vota şi ei, bineînţeles. Unii dintre cititori ar putea spune că toate aceste interviuri sunt făcături şi că nu există români aşa neinstruiţi, că noi de când ne ştim suntem buni la toate, în general. Deştepţi, frumoşi, neîntrecuţi la politică, patrioţi fruntaşi, muncitori, primitori.

Apoi, cum să nu îţi ştii numele ţării? E posibil? O fi. Am ajuns în vremea aceasta prin câteva sate ale Hunedoarei, să aflu ce gânduri au oamenii de la „talpa ţării” despre preşedinte, alegeri, politică, ce cred ei că ar trebui făcut cu ţara asta şi cine să facă, cine să fie ales preşedinte şi de ce. Am întâlnit o mulţime de săteni dornici să îşi spună păsul, pentru că la ţară politica e o temă de petrecut timpul, iar oamenii sunt mai deschişi ca în oraşe. În primul rând, aproape toţi cei intervievaţi au avut cuvinte de laudă despre Ceauşescu. Ce-o fi avut omul ăsta de lumea nu mai scapă de fantoma lui?

Unul mi-a spus că şi Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un mare om, aşa comunist şi tiran, iar pe numele lui ar pune şatampila dacă l-ar găsi printre „prezidenţiabili”. „Pe vremea lui Dej, trăia şi prostul şi deşteptul, acum trăieşte numai deşteptul, iar proştii suferă. Am încheiat citatul”, îmi spune cu un aer grav, dar comic, un sătean necăjit. Va vota omul, cu siguranţă. A auzit de unu – doi candidaţi, îşi poate aminti şi de alţii dacă îi enumeri, iar dacă noul preşedinte „le dă oamenilor de lucru şi le face străzile”, or să fie mulţumiţi. M-am întrebat atunci câtă necunoaştere se poate ascunde în viaţa multor dintre aceşti oameni. M-am întrebat apoi dacă trebuie să îi judecăm noi pentru prostia lor şi nu cumva noi, cei care ne amuzăm acum de răspunsurile lor sinistre, suntem cei în eroare. În ultimii ani, prea puţine lucruri s-au făcut pentru lumea asta ignorantă, care a ajuns să conteze numai pe listele de vot.

Comentarii FB

comentarii




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului