Cuvinte Libere. ȚARĂ BOGATĂ, OAMENI SĂRACI. CU DUHUL…

137
 Dragul amic Emil, care-și trăiește senioria- în sensul vârstei- la Săcărâmb, pe tărâm legendar și-ntr-o biosferă unică, mi-a trimis un text, aparținând unui om de partid, căruia nu-i dau numele,  școlit și frecventabil, când nu e politician… Text plin de năduf, până la revoltă împotriva neputinței  specifice românilor de a se ridica deasupra condiției de slugă proastă. În care compara Salzburgul (Orașul sării) austriac cu Telega sa prahoveană, ambele foste mari mine (ocne) de sare, sute de ani. Numai că  atestarea  existenței așezării Telega datează din 1562, în timp ce în 1622 la Salzburg funcționa o universitate… Dar fondul problemei rămâne! Și se agravează  prin aceea că la Telega, după exploatarea sării- care a dat nume așezării de  la  teleguța cu care era dusă sarea până-n… Drumu’ Sării din București și de-acolo spre Giurgiu și apoi  spre Turcia-, vreo sută de ani s-a exploatat și petrol. De către compania anglo-olandeză Astra Română, iar apoi petrolul de aici, rafinat, a întreținut mașina de război nazistă până la Stalingrad… Dar  Telega este azi, poate, cel mai părăsit și sărac loc românesc- zicea respectivul. Supărat pe neamul românesc, incapabil istoricește de a-și asigura o viață  îmbelșugată din belșugul bogățiilor cu care a fost dăruit.
 Iar de aici simt că o să mă burzuluiesc și eu, chiar mai tare decât… teleganul. Amintindu-mi cum domnul profesor Petru Radu ne vorbea, cu venerație parcă, la o oră Geografie, în afara programei, despre Săcărâmbită, minereu de aur unic, descoperit în  filoanele minei de la care-și trage numele. Alături de telur și alte minerale care defineau Săcărâmbul hunedorean drept buricul Europei. Și chiar era- aveam să aflu mai târziu, ca ziarist devean, direct de la fața locului. Iar mai încoace, din paginile amicului pe fb Alexandru Tokar, nu doar pasionat cercetător, dar și valoros depozitar al informațiilor care înnobilează vechea așezare  minerească, sufletul Fundației SETRAS. O vreme Săcărmbul a fost  urbe în toată regula, cu școală superioară de ingineri minieri, cu viață  spirituală de nivel metropolitan, dacă avem în vedere stagii ale unor trupe de teatru și operetă tocmai de la Viena… Și nu e exagerată nici expresia „buricul Europei”, dacă în 1928 de la Săcărâmb se extrăgeau și plecau către… Lume 101 kilograme de aur. Amintindu-mi împrejurarea că,  într-un an mai slab pentru mineritul zărăndean, conducerea județului  apelase la Miliție pentru a completa cantitatea de aur planificată a Întreprinderii Miniere Barza, de 40 kilograme. Adică, milițienii să bată la  porțile foștilor băieși încă în viață, cunoscuți că sustrăgeau  pepite de aur cu tehnici rudimentare (unele existente în Muzeul Aurului din Brad), care erau iertați în schimbul denunțării altor ortaci care dețineau aur.  O altă sursă… milițienească de aur era puricarea țiganilor…
  Până-n actualul mileniu, Mina Săcărâmb a fost furnizorul de cel mai pur aur al depozitelor BNR. Când eternul guvernator al BNR și țuțărul său, Adrian Vasilescu, fost ziarist al fostei Scânteia, ba chiar cel mai nepopular între colegii săi, au anunțat cu mândrie patriotică faptul că România nu mai are nevoie de aur! Singura țară din lume capabilă de asemenea declarație!  Penibil! Țara- nu! Oamenii săi-da! Dar mă opresc. Dacă guvernarea țării nu poate trimite un pensionar acasă, și-i prelungește mandatul, probabil pe viață, nu e bine să te pui cu puterea celor care depășesc puterea României…
 Și, închei cum am început: Țară bogată, oameni săraci. Cu duhul…

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *