CUVINTE LIBERE. Salutul și scuzele unui… PRIORITAR!

127
 Un ortac mai vechi, talentat  stihuitor de catrene înțelepte,  fie-i pixul aurit,  îmi zicea în titlul unui interviu „Senior”.  Alt ortac,  nerăbdător să facă anii de a ajunge și el Senior, zicea că asta ar fi invenție  de înlocuit sintagma „vârsta a treia”, care și ea  trebuia să acopere cuvintele  batjocoritoare ale multor tineri definind anii senectuții cu vorba grea: bătrâni beșinoși. Și, le zic ortaci, nu colegi, pentru jurnaliștii care încă nu au aflat că ortac nu este sinonim cu miner, ci  înseamnă doar…coleg! Sau, mă rog, tovarăș, dar de muncă, nu în înțelesul cuvântului care a înlocuit modul de adresare: domn, domnule! Deși jurnalistul tot un fel de miner este, căutând, scormonind, pe pământ dar și sub el,  dând la iveală, spre cunoștința altora, informații, reportaje, anchete despre fapte, oameni, virtuți și defecte omenești…
 Acum însă, mulțumită, Doamne iartă-mă!, că numai mulțumire nu se cheamă, ci chiar blestem, acestei pandemii ce ne seceră pe apucate, am primit oficial un nou titlu- de onoare!- atribuit bătrâneții: Prioritar! Sunt Prioritar! Evident, nu sunt singurul. Dimpotrivă, încă suntem mulți, iar pandemia asta a reușit să caște mai mult hăul între noi, prioritarii, și voi, tinerii. E meritul celor care ne conduc,  fericiți că tipa aceea care umbla cu coasa a schimbat  unealta, îi zice Covid, și cu ea seceră vieți de prioritari, suferinzi de beteșuguri vechi, dar care acum  au fost  accelerate și rebotezate, ca sună mai elegant decât cancer, infarct cardiac, boli coronariene, diabet,  AVC etc., prioritari care nu mai vor fi votanți…
 Dar, ca… prioritar cu vechime dinaintea inventării noii… coase, care mereu intra în conflicte cu colegii de generație, mereu grăbiți, totdeauna disperați să fie primii la coada unde se… dădea ceva, orice, dar să primească și ei, unii aproape îndobitociți de spaima că nu prind  bucata râvnită, recunosc și-mi cer iertare că zilele trecute m-am cam burzuluit față de comportamentul inadecvat al unor tineri în situația dată și sever reglementată, dar de unii nerespectată- tineri și bătrâni, deopotrivă. Să nu apucați să vedeți  disperarea unor… prioritari abuzivi de condiția lor de… avantajați, protejați ai soartei de a avea două ore- numai  ale lor!-, de năvălit și călcând în picioare orice întâlnesc în cale, orice  semn de omenie!
 Îmi cer scuze în numele… prioritarilor nesimțiți, care poluează și ei viața asta de rahat care se numește bătrânețe! Atât: Bătrânețe! Restul sunt vorbe goale, cât timp nici ei înșiși, bătrânii, nici tinerii, nici oficialii nu respectă singura calitate care ne deosebește de animale: Omenia, umanismul- mai elegant spus. Asta însemnând și Educație!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *