Statistici credibile, cel puțin așa se zice, cele de la… mama Europa, atestă o creștere economică încurajatoare a României, mereu fruntașă pe… ramură. Dar, cum bine știm, creșterea asta se concretizează și consolidează în cea mai mare parte pe creșterea consumului! Nu a producției și produselor românești, ci a celor importate ori produse în România de companii străine, europene și nu numai. Dacă admitem că feminismul şi corectitudinea politică au ajuns și ele în România, împreună cu consumul, cultura celebrităţilor, presa tabloidă și televiziuni idioate- se cheamă că ne aflăm în deplin capitalism. Mai românesc, mai original adică, pentru că niciodată nu ne facem temele cum trebuie, după modele consacrate, consolidate de producere a binelui pentru cetățeni, ci din combinații, imitații, cam după ureche și deseori ocolind legile…
Legat de consum se dezvoltă consumerismul. Adică, după dicționar: o mișcare de mase care își propune apărarea intereselor consumatorului față de abuzurile specifice societății de consum, precum și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. Iar în aceste rânduri, fără pretenția de a fi… consumerist, și fiindcă majoritar și prioritar consumăm produse importate, cumpărate, tot majoritar, din mari magazine ale unor companii comerciale tot străine- devine de discutat și calitatea serviciilor pe care ni le oferă acestea. Iar, sub acest aspect trebuie să nu uităm marele adevăr, care atârnă ca un bolovan de calitatea serviciilor din aceste modele și moderne de magazine-anume faptul că sunt… deservite de personal autohton. Iar termenul „deservite” este foarte adecvat! Pentru că mare parte din personalul acesta român aduce practic mai mult deservicii consumatorilor, dar și angajatorilor respectivi.
Pentru prima dată am ajuns într-un supermagazin Carrefour în 1984, la Lyon, la marginea Lyonului. Adică la răspântie, intersecție- numai pe la noi, în celebra noastră originalitate, magazinele firmei sunt înghesuite în burice de orașe… În care, la… ghidonul unui cărucior, el însuși noutate, o premieră pentru un amărât de român, am umblat cât aș merge de la Cal până la Lido, iar la una dintre cele 26 de casierii am scos din cărucior o periuță de dinți… Dar nu amplasamentul magazinului e problema. Ci că, de pildă, imitațiile astea de Carrefour din Deva, niște market-uri cum le zice, nu prea au nimic comun cu adevăratele supermagazine, nici măcar cu primul deschis în România, în nordul Capitalei. Iar market-ul din Ulpia este, din punct de vedere al calității serviciilor și solicitudinii personalului, o pată neagra pe obrazul firmei-mamă! Asta nu doar din tentația unor casiere de a greși deseori și exclusiv în defavoarea cumpărătorului. Ci, mai mult din neglijența expunerii produselor și prețurilor, care dezorientează – iei din raft ceva la un preț afișat, iar la casierie apare alt preț, întodeauna mai mare. Sortimente diverse de pâine, amestecate între ele, și etichete de prețuri nicuna sub sortimentul căutat; la înghețată, 4-5 sortimente dar o singură etichetă cu prețul, două modele de aparate de ras și patru etichete… Apoi schimbarea repetată a locului de expunere a unui produs, care te obligă să ceri lămuriri personalului din magazin, și în loc de lămuriri primești replici ironice ori răspunsuri răstite: uitați-vă mai atent!
Vorbind aici doar despre Carrefour, nu înseamnă că în celelate lanțuri de magazine lucrurile sunt perfecte. Ajungem și la ele… Până atunci însă ar fi bine să nu se uite că acești consumatori care realizează creșterea economică a României sunt și alegători, votanți adică! Pricepeți?! Dacă da-respectați-i!
