Am de multă vreme senzația că trăiesc o Istorie vie ciudată, dacă nu chiar bizară. Dar de-o vreme, de câțiva ani, de la deceniul negru de sub jugul dezmățat al lui Traian Băsescu, am convingerea că trăiesc întocmai într-o Istorie, într-o Viață bizare ale unei Românii și unei Lumi căzute în pirzanie. (Nu vă chem partași la sentimentele mele!). Mai altfel spus, pe graiul cronicarului de sport, am avut șansa să fiu contemporanul unor ani în care nu aveam mari și moderne stadioane, dar aveam sport, în aproape toate disciplinele, la nivel de performanțe internaționale, europene și mondiale. Azi avem mari stadioane, chiar moderne, dar nu mai avem fotbal, nici rugby, nici atletism. Avem chiar și-o sală de sport aproape europeană, dar nu mai avem gimnastică. Lucrurile se repetă la indigo în orice domeniu. Avem facultăți cu sutele și studenți cu sutele de mii, dar nu mai avem oameni școliți, posesori de cunoștințe solide, cu un nivel ridicat de cultură generală, cu probitate și deontologie, moralitate și conștiința valorii. Nu este o generalizare, dar excepțiile, flori rare, poate genii ale viitorului tocmai subliniază și întăresc starea cvasiglobală menționată.
Avem biserici, pe-alocuri una lângă alta, ca farmaciile, vom avea și o Catedrală faraonică, cu un blazon cutremurător: Mântuirea Neamului. Înclin să cred că i se atribuie acest nume tocmai în perspectiva viitorului. Ale cărui temelii de lut le punem astăzi, cu viața pe care ne-o construim într-o veselă inconștiență și iresponsabilitate. Altfel, nu văd de ce ar fi necesar să fim mântuiți, din moment ce neamul ăsta nu a săvârșit vreo vrăjmășie altcuiva, decât sieși! Avem mai multe biserici decât școli, nu mai avem nici copii pentru școli, dar avem dascăli neșcoliți. Nu mai avem case de cultură, de creație și cămine culturale. Avem biserici dar se răreasc enoriașii, credincioșii adevărați. Chiar dacă la marile praznice creștine e mare înghesuială, ca să fie văzuți ipocriții politicieni și năimiții statului. Plus flămânzi ori doar lacomi- când vorbim de plimbarea tuturor moaștelor cunoscute și inventate, ca-ntr-un program de îndobitocire în masă. În corespondență directă și complicitate tacită cu televiziunile, presa și ministerele Învățământului și Culturii! Sub ochii orbi sau doar închiși ai politicienilor români, indiferent de partide, ai președinților României, care au mimat sau nu au știut să onoreze înalata demnitate deținută. Toți întregesc și pun în funcțiune acest mecanism de depersonalizare, de dezidentificare și înglobare în turme ușor de mânat. Spre o nouă construcție de stat- antidemocratic. În care minoritatea face Legea, nu majoritatea, după vechile reguli ale democrației, de la Atena până… de curând.
Pomeneam cuvântul farmacii. Avem mai mulți bolnavi decât sănătoși, judecând după numărul faramaciilor, bolilor și medicamentelor inventate, care tot timpul nu-s de ajuns. Și mai vrem să construim spitale-mamut, în loc să construim un sistem de viață care să nu îmbolnăvească populația. Că asta suntem: o Țară, o Lume bolnave.
Cuvinte Libere. O ȚARĂ, O LUME BOLNAVE !
