În arhiva personală recitesc o pagină de ziar îngălbenită de anii trecuţi peste vremuri… Un articol îmi reţine atenţia. Fără pretenţia unei analize obiective, cronicarul vremii se întreba, nu neaparat retoric, că pe atunci erau obligatorii răspunsurile „criticaţilor” la „semnalele” presei, cum şi ce s-a întâmplat de 1985 a fost un an slab al sportului hunedorean?? Ce însemna an slab? Concret : retrogradarea Jiului Petroşani din Divizia A; retrogradarea echipei de popice Jiul Petrila din prima divizie; rezultatele „modeste” ale celor 3 divizionare B de handbal, Utilajul Petroşani, Metalul şi Constructorul Hunedoara; echipa de volei Corvinul Deva nu a promovat în B; la tenis de masă nu am avut reprezentare divizionară ; două echipe de seniori şi trei de juniori de lupte libere nu au ajuns în turneele finale, naţionale. Că, în total, judeţul, sportul hunedorean au sărăcit cu 4 echipe în sistemul competiţional naţional !!! Prilej pentru cronicar de a se alarma şi a invoca trecutul recent, în care judeţul Hunedoara număra multe echipe divizionare la multe discipline, care, iată, şi atunci şi azi, par a nici nu fi existat… Cum este tenisul de câmp–cândva prezent în „A” cu patru echipe ( Cimentul Deva, băieţi şi fete, Jiul Petroşani, băieţi, Constructorul Hunedoara, băieţi şi fete), lansând în marea performanţă tenismani de clasă: Dumitru Hărădău, Adrian Marcu, Florin Manea, fraţii Orăşanu. Dar, se întreba cronicarul, unde este echipa de tenis de masă Constructorul Hunedoara, sau frumoasa echipă de handbal feminin a aceluiaşi club, construită de, pe atunci, tânărul antrenor Ioan Mătăsaru, azi decanul de vârstă al handbalului hunedorean, care handbal nici nu mai prea există, cum nici măcar clubul Constructorul nu mai este… Şi scria acolo că o asemenea stare a lucrurilor cu greu poate fi ascunsă sub strălucirea medaliilor de la gimnastică, care „ia ochii”, dar numai la prima vedere… Strălucire, care, nici ea nu mai e…
Iar asta se întâmpla într-un an în care, de pildă, la 18 mai 1985, ora 10,30, Marius Mărcuş a înfipt Tricolorul Românesc pe vârful Gurja Himal, 7193 m. Nu pe Everest, dar pe aproape… Iar asta o făceau nişte hunedoreni, poate demult şi de către prea mulţi uitaţi, componenţi ai Clubului Metalul Hunedoara… Marius Mărcuş, Avel Ritişan, Pavel Mureşan… A doua zi, pe 19 mai, au ajuns sus şi Avel şi Pavel. Cei trei hunedoreni, însoţiţi de trei şerpaşi, au bătut, în urmă cu aproape 34 de ani, prima… bornă românească pe Acoperişul Lumii!!! De la ei a pornit povestea lui Ticu Lăcătuşu, cel care, în 1995, a fost primul român ajuns pe Everest, prilej de fabulaţie jurnalistică:” Everest- pământ românesc”… De la ei, dar şi de la Dan Pichiu-Vifor, Vasile Lucaci, Ion Mărcuş, Ion Munteanu, Ion Brenciu , care, odată, erau echipa de alpinism Metalul Hunedoara, angrenată în Campionatul Naţional… A existat şi aşa ceva!…
Tot în 1985, într-un an mai slab al sportului hunedorean, mai înspre vară, trei atleţi de-ai noştri – Ella Kovacs, 800 şi 15000m, Petre Drăgoescu, 800 şi 1500m, Marieta Ilcu, sărituara în lungime -, au paricipat la Universiada de la Kobe, Japonia ! Trei atleţi hunedoreni în lotul naţional pentru o foarte importantă competiţie mondială!!! Faptul îmi aminteşte că, la venirea lui Ştefan Beregszaszy în judeţ, un şef din Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, organism similar unui minister al sportului, spunea că Beregszaszy, venit în judeţ ca antrenor, va trebui să formeze măcăr încă un „optsutist” de lot naţional, cum a fost el… Și, nu am numărat câţi atleţi a format Pişti până la Maria Cioncan, prima medaliată olimpică hunedoreană pregătită de un antrenor hunedorean…
… Și ar mai fi de spus câte ceva despre boxul hunedorean, despre cum antrenorul Pescaru începuse să lucreze cu Mihai Leu, cum tatăl acestuia, Nicolae, automobilist de raliu, îl ducea pe Mihai lunar la Bucureşti, unde se antrena special cu maestrul Eustaţiu Mărgărit. Pentru a deveni campion mondial de juniori, la Havana, în 1987, apoi primul campion mondial la profesionism, în Gemania… Despre canotajul de pe lacul Cinciş, caiac-canoe la nivel republican, de titlurile naţionale la popice cucerite de Metalul, de arena hunedoreană de popice- cea mai modernă și bună pe-atunci, de echipele divizionare de şah din Deva şi Hunedoara, de handbalistul Vasile Stângă, la care golurile marcate se numărau de la 1000 în sus, plecat tot de la Hunedoara, unde a fost antrenat de Iuliu Voinea, din Sebeş… De navomodelismul practicat la Petroșani la nivel de performanță internațională, animat de Leontin Ciortan, de rachetomodeilismul din Deva, sub coordonarea lui Ladislau Ballo, din 1962, timp în care s-a consemnat și primele recorduri mondiale cucerite de Elena Ballo… Toate acestea au existat cândva…
