Ieri, 15 martie, Ioan Andone a împlinit 60 de ani. Nu-mi vine să cred că se întâmplă asta! Probabil, ba aproape sigur, încă trăiesc la vârsta când el și Corvinul acela de neuitat, pentru mine, erau tineri, frumoși și au creat legenda reversului Medaliei Hunedoarei, care are ca avers Castelul Corvinilor.
Cândva, scriam sub titlul de mai sus, că aşa merită, aşa trebuie pronunţat-cântat numele marelui fotbalist, marelui antrenor! Cum il pronunţa/cânta un suporter înflăcărat, prin anii ‘80, pe vremea lansării Corvinului în fotbalul nostru ca echipă de mare tehnicitate si spectaculozitate în joc, la tribuna a II-a, foarte aproape de ceea ce se chema “masa presei”. Era vorba de un suporter care, indiferent de cum curgea jocul hunedorenilor (dar atunci, de regulă, curgea frumos, spectaculos, spre poarta adversă), avea, n-avea treabă, striga si cânta: “Aaandoooneee!!!” (Ca Ilie Dobre: gggoooooolllllllll…).
Cu vreo 22 de ani în urmă, aveam bucuria de a-l vedea, în sfârşit, pe Andone mare antrenor! In sensul că, după mulţi ani de “mamă a raniţilor”, ca antrenor pentru… cazuri de avarie, cu salvări în serie de la retrogradare- la Sportul Studentesc, la “U” Cluj, Farul, Petrolul, din nou Farul, apoi Braşov, şi o escala la Oradea, unde a creat o echipă ce i-a făcut probleme chiar lui, la Dinamo. Apoi, salvarea din ridicol a echipei compromise, pe rând, de Dinu, de Moldovan, Florin Marin şi iar Dinu. Şi a tras mult Andone de Dinamo, măcinată, dezorientată, dispărută din performanţă, până a reînvăţat-o jocul care aduce rezultate. Atunci însă a fost o chestie bizară, sau simplă coincidenţă, ca vreo şapte meciuri la rând, au fost tot atâtea eşecuri pentru Dinamo cu Ando antrenor… După care, Dinamo juca nebuneşte şi câştiga…
În urmă cu peste trei ani, Andone al nost’ era din nou antrenor la Dinamo… Până ce patronul, un fel de spune, Negoiță, s-a gândit, tot un fel de a spune, că numai gândire nu s-a dovedit- să-l aducă pe Mutu ca agent de imagine, mă rog, director de imagine al clubului- ce glorioasă imagine! După care Ando a plecat…”Și nu din cauza lui Mutu, cum afirmă unii colegi ai matale, nea Nicule. Mutu are fani în tribune, are și în presă, dar nu asta e problema clubului. Nu Mutu mă dă pe mine afară! Chiar dacă știam că-și dorește asta. Am plecat, fiindcă așa nu se mai poate lucra. Patronul vrea și bani și performanță deodată. Așa ceva nu se poate obține, numai după mulți ani, nu în zece luni în care pierzi trei jucători formați și primești… Mi-e și jenă să spun ce… S-au adus niște milioane la club, dar echipa, lotul au slăbit, iar răbdare și timp pentru pregătirea și aducerea în formă competitivă a noilor veniți nu mai este. Aici era meseria lui Mutu, dacă ar ști-o, dar e greu să fii manager, fără să știi ce e aia… Adi Mutu e la început ca manager. El ar trebui să fie mai clar în ce spune şi să înveţe să-și facă meseria corect”… …Antrenorul Andone a câștigat eventul cu două formații diferite, cu Dinamo (2004) și CFR Cluj (2008), fiind unul dintre puținii antrenori români care au reușit această performanță. În afară de acestea, a mai câștigat în 2003 și în 2005 Cupa României cu Dinamo București.
…Anul trecut, tot prin martie, managerul Ioan Andone aducea antrenor din Italia, pe Bergodi, la Voluntari și scăpa de retrogradre. Cred că pe acolo funcționează vorba aia, cu omul care sfințește locul… Pentru că și acum, dar fără Bergodi, ci cu repudiatul lui Becali, Teja, managerul Andone se află din nou în lupta pentru salvarea echipei Consiliului Local Voluntari. Însă fotbalul nostru, suferind de alte boli, a fost răpus recent de virusul care parcă vrea să îngroape Lumea, după cât este de declanșator de nebunii…
LA MULȚI ANI BUNI, IOAN ANDONE!
