BINE CĂ EȘTI TU DEȘTEPT! Reorientări, recalculări, retreziri

79

volodia macovei foto edito

Ca de fiecare dată când politica românească o ia razna, cu variante de împrospătare mai degrabă utopice – din motive de lăcomie, apetit disperat pentru putere și prea puțină știință într-ale politicii -, cei care fac pași inteligibili și dau dovadă că înțeleg imperativele momentului sunt politicienii din UDMR. Nu judecăm aici rațiuni de acțiune în detaliile intereselor formațiunii, ci capacitatea de reacție, seriozitatea cu care caută soluții pentru a se menține inteligibil în fața propriului electoral, mai ales.

Surpriza scrutinului electoral pentru alegerea președintelui României, din 16 noiembrie 2014, reclama, cel puțin teoretic, necesitatea ca principalele forțe politice să-și reconsidere strategiile, să-și recalculeze pozițiile din perspectiva unui electorat reformat,  să iasă rapid în față cu o dorință măcar formală de restructurare. Nu s-a întâmplat așa, dovadă că, în acest moment, avem în față un PSD năuc bine, în care elementul predominant pare să fie păstrarea scaunelor puterii interne cu orice preț, un nou PNL încă suficient de eterogen pentru a nu propune o formulă bine definită, dar și sateliți în poziția derutantă de așteptare.

Singurul gest politic coerent este cel al UDMR, chiar dacă și acesta are nuanțe ușor confuze: retragerea din coaliția de guvernare, cu blânda și derutanta specificație a rămânerii în sprijinul guvernului, încă girat obsesiv de figura erodată în alegeri a lui Victor Ponta. UDMR, ca de obicei, și-a făcut o serie de calcule și, se pare, localizarea temporară într-o pseudo-opoziție, pe banda de avarie, ar fi soluția găsită în cel mai scurt timp.

Efectele gestului politic al UDMR sunt mai puțin tulburătoare din perspectiva guvernării PSD, jumătatea de măsură a retragerii însemnând, în fapt, dorința politicienilor maghiari de a provoca minimum de daune. Efectele importante sunt așteptate mai degrabă în relația dintre UDMR și electorat. Dacă a fost un calcul bun, vom vedea.

Altceva este, însă, ciudat: de ce nu reacționează constructiv și uriașii politicii românești, PSD și PNL? Oricum am privi lucrurile, întârzierea acestor formațiuni în a lua o serie de măsuri interne radicale, în a propune o soluție care să fie modelatoare de imagine politică este păguboasă și dă măsura unei anume imaturități. Cât de dure vor fi efectele acestei imaturități, din nefericire, vom observa, aproape sigur, în primele șase luni din anul 2015. Așa cum, tot nefericit, o astfel de imaturitate aduce după ea și menținerea instabilității politice, care pare să nu se mai termine.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *