Spaima de ogradă

ograda de conturi

Pe-un picior de plai și-o gură de gură, viețuiește vioi un stâlp al comunității, înroșit bine de vremuri și prietenii de cursă lungă, edil sadea. Ca orice stâlp al oricărei comunități românești care se respectă, în care se mai dosesc unele-altele, și omul nostru pare să aibă o formă de spaimă ce se în tinde ca râia: cea de ograda de conturi. După cum se știe, ograda asta, privită în dungă, seamănă cu sabia lui Damocles, deseori, și drobul de sare, rareori. După ce a asudat bine, cu privirea-n orizontul de unde apare, când nu te-aștepți, ograda cu pricina, omul nostru pare să nu mai poată aștepta miezul toamnei, când cel mai înroșit dintre amicii săi devine viceșef de ogradă și pare să fi promis că pe la stâlpul despre care vorbim nici umbra ogrăzii nu va bate. Dar n-aduce toamna, ce pot aduce zilele din următoarele două luni.

Comentarii FB

comentarii




Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Ziarul Hunedoreanului