Personajul este o gazetăreasă de aşternuturi multiple despre care se spune că ar fi fost surprinsă pe vremuri cu amantul.
În Valea Jiului circulă o altă poveste trasă la temă de câteva săptămâni, deci e posibil să se fi întâmplat pe la jumătatea lunii lui cuptor când spiritele erau încinse, ca să nu zicem „în călduri”.
Se spune că ar fi o poveste explozivă ca şi îndeletnicirile directorului în cauză.
Ziarista fusese introdusă în cabinetul boss-ului spre sfârşitul programului, când forfota era pe sfârşite.
Secretara adusese cafelele, apa minerală şi o gustare consistentă pentru că avea să urmeze un interviu lung.
La a treia mână, povestea pune pe masă şi-o sticlă cu vin roşu – puterea ursului, ceea ce e foarte probabil ţinând cont că subiecţii sunt binişor trecuţi.
După un timp, secretara crede că a chemat-o directorul şi intră fără să bată la uşă.
Regele era gol.
Şi treacă-meargă, îl mai văzuse… dar ziarista aia goală puşcă în genunchi pe sub masă era ca o concurenţă neloială la Flautul fermecat.
Că dacă n-ar fi fost aşa nimeni n-ar fi auzit povestea.
