E uimitor cum oamenii de afaceri foarte serioşi, cu reputaţie în multinaţionale se lasă intimidaţi şi călăriţi de un cuplu nefericit de giurumele, format din cucoane învelite (ca slănina) în ziar şi politruci cu funcţii înalte prin instituţii publice cu atribuţiuni de control.
Afacerea merge ca unsă când „organul” lucrează cu jumătate de normă la foaie. De aia zic că atunci când gardienii mediului sunt la datorie, ceva e putred în mustărie. Acu’ că am aruncat şopârla să trecem la ale noastre.
Bârfitorii noştri, mai dibaci decât ai lor, zic că afacerea a pornit de la nevoia acută de lichidităţi pentru o fiţuică de menajerie semi-judeţeană. Tocmai la timp, „organul” – a cărui imagine o protejăm că-i păcat să se facă de mândră-minune în prag de pensionare, a dat peste o pietrărie infectă.
În loc de amenzii şi alea-alea, boactărul a preferat o inter-mediere pe şestache. Cucoana ambalată la ziar a promis patronului că ea pune batista pe ţambal fiindcă se are „ca fraţii” cu vardistul mediului. Afaceristul să sară cu luzu’ şi toat[ mizeria din carieră rămâne pe loc repaus, decât că n-o mai vede garda. Şi ce să vezi: acela negru de respiră greu a marcat banu’ şi se făcu şi de rahat.
