Cu bitumu-n tavan

134

tradare

În marea vălmășeală a trupeților tuciurii, zilele trecute buni săritori de garduri și greu de obișnuit cu bătutul la ușă – altfel decât cu berbecuțu` -, o vălmășeală ce a stârnit patimi mai ceva ca în James Bond (părțile romantice), s-au strecurat tot felul de zvonuri, personaje, șușe și șușanele. Numai o minte atârnată prea des la uscat le-ar putea băga în seamă pe toate!

Totuși, din umbra vălmășelii care a scuturat tavanul județului cu tot cu campania electorală, pare să se arate un personaj gri, însoțit de un grup de proptele la fel de gri, om cu somn neliniștit. Să ne înțelegem, griul nu vine de la cimentul pe care l-ar folosi vreunul din personaje la vreuna din construcții edilice, nici de la culoarea finală a asfaltului dat cu cilindrul, după obicei. Așadar, personajul gri pare să fi fost, nu demult, atât de strâns de părțile moi în menghina celor care trimit trupeți la lucru, încât ar fi scris o adevărată epopee a banului public, în care a povestit tot ce i s-a cerut și părut potrivit pentru a scăpa de metalul rece. Și ar fi arătat cu degetul în sus. Și ar fi rămas așa…

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.