E uimitor cât de repede învaţă primarii cum să-şi ascundă şmenurile de ochii lumii. Încă de la primul mandat, băieţii deştepţi din administraţie se orientează rapid spre portiţele care-i ajută să mulgă parale fără să bage nimeni de seamă. Când se întâmplă ca alesul să primească dregătoria moştenire de la vreo rudă de gradul întâi, lucrurile merg şi mai repede.
Primarul la care facem vorbire este din categoria de pe urmă. Duce o primărie de comună cu consilierii obişnuiţi să iasă o dată pe an la pescuit în Delta Dunării. Dar aceşti „nebuni liniştiţi” nu binevoiesc să plătească distracţia cu banii lor, cred că obştea le datorează vacanţa binemeritată şi musai trebuie să plătească primăria pentru ei. Dacă ar pune isprava asta într-un proiect public de hotărâre s-ar face de mândră minune.
Bănuţii pentru Deltă sunt strecuraţi în buget la capitolul cheltuieli de protocol, bine dosiţi în aşa fel încât nici controlorii financiari ai Curţii de conturi nu le dau de urmă. Cel puţin până 
acum nu s-au prins.
