INTERVIUL SĂPTĂMÂNII: Antrenorul Nicolae Forminte

Antrenorul principal Nicolae Forminte, coordonatorul celor două Loturi de gimnastică feminină senioare și junioare de la Deva a fost recent o gazdă foarte bună în desfășurarea Campionatului Național de Gimnastică Junioare. Aniversat recent la împlinirea vârstei de 60 de ani, Departamentul Sport al Ziarului Hunedoreanului îl consideră omul sportiv hunedorean al săptămânii ce a trecut. Cu oarecare emoții când ai în față o personalitate precum Nicolae Forminte, am început dialogul cu maestrul chiar în sala de antrenament al junioarelor de la Deva. Om foarte modest și amabil și-a găsit timp să răspundă „tirului” de întrebări la care a fost suspus, pentru a afla cât mai multe aspecte din viața de zi cu zi a celui ce a fost desemnat de Federația Română de Gimnastică să conducă destinele gimnasticii românești în următorii ani.

„Ziarul Hunedoreanului”:  Aveați aproape 20 de ani când Nadia, la Montreal la Jocurile Olimpice a obținut acel fabulos 10 și prima medalie de bronz cu echipa. Cum ați trăit acel moment?

Nicolae Forminte: Atunci, în perioada aceea a anilor ’70, eram toți sub imperiul tenisului și al gimnasticii, ba chiar și a fotbalului pentru că în perioada aceea a fost și Campionatul Mondial din Mexic unde echipa României a fost și ea prezentă. Țiriac și Năstase jucau în Cupa Davis unde obțineau și ei rezultate remarcabile, tot așa rezultatele din gimnastică au început să ne facă să fim foarte atenți la gimnastica românească și pot să spun că eu am trăit cu deosebită mândrie și bucurie rezultatul de la Montreal. De altfel acesta a fost cel care mi-a marcat decizia de a urma Facultatea de Educație Fizică și Sport și de a opta pentru specializarea gimnastică.

„Ziarul Hunedoreanului”:  Au trecut 4 decenii în care gimnastica românească a urcat cât a urcat și dintr-o dată a căzut. Cărui fapt mai mult sau mai puțin scos în evidență se datorează coborârea  în jos…. ?

Nicolae Forminte: Nu am eu calitatea să fac analiza evoluției gimnastici române și care sunt cauzele care au dus la succese și cauzele regresului. Eu aș putea să mă exprim vizavi de două posibile cauze. În primul rând, gimnastica a învățat pe toată lumea să obțină rezultate remarcabile cu investiții minime. Gimnastica nu a fost un sport foarte pretențios și nu a avut specialişti care să perturbe foarte mult apele la nivelul conducerii. Gimnastica a fost foarte multă muncă, foarte multă reținere și foarte scurtă relație de bucurie. Practic în gimnastică momentele de bucurie la un campionat mondial erau mai scurte precum golul înscris într-un campionat oarecare. Deci munca, modestia și ambiția dusă la paroxism unor antrenori  au fost cele care au dus la rezultate. Cealaltă fațadă a monedei, este că noi am continuat să nu mai investim. Dacă înainte de ’90 investeam ceva în sport și sportul avea o strategie, sportul era emblematic ambasadorul națiunii. După ’90 nu s-a mai investit nimic sau aproape nimic, sau s-a investit numai la vârf, ușor, ușor toate celelalte infrastructuri, acea celebră piramidă s-au erodat și au dispărut. Acei antrenori „nebuni” până la paroxism din ambiția și dorința lor de a face performanță au dispărut. Unii au dispărut și ca persoane și au trecut în lumea drepților, alții s-au săturat de marginalizarea și minimalizarea contribuției lor la rezultatele care se mai obțineau și au plecat, cei rămași au obosit și au renunțat, alții au mai încercat dar au plecat până la final și așa pierzându-ți specialiștii îți pierzi și poziția.

„Ziarul Hunedoreanului”:  După locul 6 obținut la Jocurile Olimpice în 1964 Federația Română a decis ca în 1968 niciun gimnast sau gimnastă să nu mai participe la Jocurile Olimpice. Credeți că această măsură se poate aplica cu succes și în zilele noastre?

Nicolae Forminte: Asta este menirea gazetarului de a face statistici, cred că nu se poate compara nicio etapă cu altă etapă. Altele au fost motivele și mecanismele care au dus la această decizie în acea perioadă, altele sunt în ziua de azi dar orice este posibil. Noi cei din fenomen avem datoria să facem tot ce ne stă în putință ca astfel de evenimente să nu fie necesare sau să nu se impună.

„Ziarul Hunedoreanului”:  S-a constatat în ultimul timp că fetele mai tinere din lotul României, în concursurile mari precum calificările la Olimpiada de la Rio și în alte calificări, evoluează cu oarecare teamă și le lipsește dăruirea și ambiția, credeți că se poate schimba ceva?

Nicolae Forminte: Este o constatare care s-a mai observat, eu cred că ne-am făcut-o cu mâna noastră din dorința de a fi pe plac unuia sau altuia. Eu în ultima perioadă tot fac așa o „parodie” vizavi de faptul că am luat de la alții acea bucurie, acel entuziasm, acele aplauze, acele zâmbete false pentru lucruri neimportante și au luat gimnastica de la noi. Din păcate asta este realitatea, am mai spus-o, ultima generație ne-a demonstrat că marea majoritate nu a fost animată de responsabilitatea de a duce mai departe tradiția dar nu au reușit, poate au fost dar nu au reușit. Cauzele sunt multiple, țin de bucătăria internă și nu fac eu analiza acestora.

„Ziarul Hunedoreanului”:  Credeți că este necesar un psiholog la lot?

Nicolae Forminte: E, ce frumos discutăm noi. Credeți că e nevoie de „Dumnezeu”? Sigur că e nevoie. Contra- întrebare: îmi dați dumneavoastră o sursă de finanțare prin care să plătești un psiholog? Noi avem, lotul de gimastică sub comanda mea are un psiholog. Etapele în care România a fost pregătită și condusă de mine s-a apelat la psiholog, numele ei este Anca Buzbuchi din Constanța, o persoană în care eu am mare încredere și cu care colaborăm și acum. Problema este că nu am reușit să indentificăm sursele de finanțare care să-mi permită să avem o colaborare permanentă și continuă. O avem și avem colaborări sporadice și ultima lună a fost posibilă, încercăm să identificăm posibilitățile și modalitățiile prin care să continuăm acest lucru.

„Ziarul Hunedoreanului”:  Câte ore din timpul dumneavostră îl petreceți în sala de antrenament?

Nicolae Forminte: De dimineața și până spre seară, de regulă cam 8 ore.

„Ziarul Hunedoreanului”:  Viața sportivă cere uneori sacrificii, o știm cu toții atât la sportivi cât și la antrenori, unul din sacrificiile pe care le faceți este și lipsa familiei lângă dumneavoastră, cum reușiți să împăcați aceste două lucruri?

Nicolae Forminte: Da, numai ce au plecat, mi-au făcut surpriza de a fi lângă mine la împlinirea vârstei de 60 de ani. Cum să spun eu, la început o faci din nevoie și eu continui mereu tot din nevoie. La un moment dat ajungi să te obișnuiești, dar accepți că asta este situația și ăsta-i prețul pe care trebuie să-l plătești atât pentru bunăstarea familiei cât și pentru îndeplinirea profesională. E un preț cam mare dar unii sunt capabili să-l plătească, alții nu.

„Ziarul Hunedoreanului”:  Ce puteți să ne spuneți despre cazul unei fetițe Jesica Otvos aflată în programul „Țară, țară vrem campioane” un program național sponsorizat de Petrom și care și-a pierdut bursa și nu se mai regăsește în acel lot. 

Nicolae Forminte: Nu cunosc. Pot să spun următorul lucru, din nefericire în ziua de astăzi unii părinți uită că responsabilitatea creșterii propriului copil le aparține. Orice părinte care își aduce copilul la gimnastică după minimele mele cunoștințe eu știu că și la acest proiect ca și la orice selecție este un sport vocațional. O activitate pe care poate să o încerce toată lumea, dar nu toată lumea are chemare pentru ea. Iar pierderea în cazul respectiv, pierderea bursei era un act care a fost anunțat de la început. Că în timp, una -două -trei –patru- cinci- zece dintre fete, se va renunța la serviciile lor pentru că nu corespund cerințelor și exigențelor care au fost la început. Din păcate, dacă nu ar fi existat mass-media aceasta de scandal, o astfel de poziționare, o astfel de poziție nu ar fi apărut în presă sau nu ar fi trebuit să apară. Probabil o sesizare și trebuia să întrebi care sunt motivele ei. Și aici sunt o serie de acțiuni de selecție și promovare care sunt continue și permanente. Nu s-a născut în opinia mea antrenorul ăla atât de „tâmpit și nebun” încât să renunțe la un copil care să aibă chemare pentru sportul ăsta.

Continuarea interviului cu antrenorul Nicolae Forminte o puteţi citi în ediţia de luni, 31 octombrie, a cotidianului Ziarul Hunedoreanului.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

patru × 3 =

ACTUALITATE
Măsuri de ordine la secțiile de votare         Perversul din Hunedoara a fost condamnat         Sentință definitivă pentru traficanții de comori dacice, de patru milioane de euro         Accident rutier pe șoseaua Hunedoara – Deva         11 decembrie 2016, ziua în care ne alegem parlamentarii         „Daţi 5 lei pentru Andrei!”         O carte de referință despre etnicii germani         A luat ființă Forumul Național al Geoparcurilor UNESCO         Accident rutier în Deva: doi tineri au fost răniți         „Ambasadorii” județului Hunedoara au fost premiați la Gala Excelenței         Distrugeri în Cetatea Devei         Patru hunedoreni își vor afla sentința într-un dosar al traficului de comori dacice         Accident grav provocat de un tânăr de 18 ani         Criminal condamnat la 13 ani de închisoare         Gara municipiului Brad a împlinit 120 de ani de la inaugurare         Românii din judeţul Hunedoara despre etnicii germani: plecarea lor este o pierdere pentru România         Personaje misterioase ale istoriei – 100 de ani de la moartea lui Rasputin         Viață de scriitor în satul izolat al Hunedoarei: Gelu Diaconu a dat capitala pe traiul liniștit în Bătrâna         Bolnav de cancer, Alexandru are nevoie de ajutorul nostru. Al tuturor         Pădurari din Hunedoara controlați de Garda Forestieră