DE LA CONDUCTE DE PLUMB, LA MINI-STAŢIUNI BALNEARE. Apa în capitala Daciei Felix

Aprovizionarea oraşelor cu apă potabilă era esenţială pentru romani. Nu degeaba termenul de igienă derivă din numele zeiţei Hygia, zeiţa medicinii, alături de tatăl ei Aesculap sau Asklepios. Apa era adusă chiar şi de la distanţe mari, cu ajutorul conductelor din piatră fasonată, a ţevilor de plumb sau a tuburilor din ceramică, iar apele murdare erau deversate printr-un sistem de canalizare care se afla sub drumuri. Acolo unde găseau ape termale, romanii dezvoltau adevărate staţiuni balneare.

 

După cucerirea Daciei de către romani, aceştia au organizat noua provincie după modelul „de acasă”. Noua capitală a Daciei, Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa nu era altceva decât o copie la scară mult mai mică, după fastuoasa capitală a Imperiului. Aceasta era aprovizionată, spun specialiştii de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, de trei pâraie: Apa Mică, valea Drajcovului şi apa Breazovei. Pe de altă parte şi pânza freatică a oraşului avea un nivel ridicat, aşa că oraşul avea mai multe puţuri, dintre care două numai în ncinta sanctuarului zeului medicinii. Locurile unde erau izvoare cu apă caldă (Thermae sau Therma), erau foarte apreciate de romani, care le preferau pe acestea izvoarelor cu ape minerale reci. De altfel, romanii erau convinşi că izvoarele cu apă caldă au o origine divină, aşa că le considerau sacre. Tocmai de aceea, zonele unde se găseau ape minerale termale erau amenajate şi exploatate, unele dintre acestea devenind adevărate staţiuni balneare antice, care primeau denumirea de „Aquae”.

 

Nimfele, bune de leac

 

Astfel de staţiuni antice, însă deloc primitive, erau presărate pe întreaga suprafaţă a Imperiului Roman, ba mai mult, erau specializate pe diferite tipuri de boli. Băile termale, la romani, deci şi în Dacia Felix, deserveau suferinzii care puteau să vină în aceste locuri, la tratament. Pe lângă aceasta, însă, erau şi locuri de destindere şi relaxare, foarte la modă pentru bogaţii acelor vremuri. De altfel, termele nu se rezumau doar la acele bazine cu apă caldă. În marile Aquae se găseau scene unde erau susţinute reprezentări teatrale, dar şi biblioteci! Din păcate, complexul termal principal de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, aflat între zidul de incintă şi amfiteatru, nu este vizitabil. Un al doilea ansamblu de băi, privat, de această dată, se află lângă „Domus procuratoris” (clădirea procuratorului). Romanii erau convinşi că apele vindecătoare erau patronate de nimfe (Nymphae). Duhuri ale apelor bune de leac, nimfele alinau durerile celor suferinzi, alături de zeii Hercule Apollo şi Diana. De foarte multe ori templele lui Aesculap sau asklepeioanele, erau aşezate în apropierea unor terme, care uşurau durerile bolnavilor şi grăbeau vindecarea.

 

Traian aduce apa din reţea la Sarmizegetusa

 

Totuşi, pentru a acoperi nevoia de apă, administraţia oraşului a apelat la apeducte, inclusiv la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Volumul „Apa în lumea romană”, semnat de cercetătoarele Cristina Bodo şi Oana Tutilă, de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, menţionează existenţa unei plăci de marmură descoperită la Sântămăria Orlea şi care acum se află în colecţia Bibliotecii Naţionale din Viena. Inscripţia de pe placa de marmură, realizată „în timpul împăratului Hadrianus”, fixează aducţiunea apei la Sarmizegetusa între 131 şi 132. Cel mai probabil placa a fost amplasată pe un bazin care colecta apa, iar apoi o distribuia în reţea. Arheologii spun, însă, că apa a fost adusă în reţea în capitala romană a Daciei, încă din vremea lui Traian. Ei aduc drept dovadă o „fistulae”, o bucată de conductă cuprinsă între două racorduri din vremea împăratului amintit. Conform arhitectului Vitruvius o „fistula” ar fi trebuit să aibă cel mult 2 metri şi jumătate, însă cele de la Sarmizegetusa sunt chiar mai mari şi ajung la o lungime de 3 metri.

 

De 1.900 de ani, apă de la Hobiţa

 

Istoricii nu pot preciza cu exactitate de unde anume se aducea apa la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, dar supoziţiile lor se îndreaptă spre zona de sud a oraşului, către Hobiţa (sursă folosită inclusiv în zilele noastre), presupunere confirmată şi de indicaţiile oferite de arhitectul Vitruvius. Deşi admirabil şi uimitor, sistemul conductelor din tuburi ceramice nu era deloc greu şi nici scump de realizat. Mai mult, era accesibil şi ca preţ, iar înclinaţia de 7 la sută a terenului, după cum spun istoricii, se preta perfect pentru realizarea unui apeduct.  De altfel, arheologii au descoperit, în preajma palatului procuratorului, un fragment de conductă compus din 22 de bucăţi ceramice de aproximativ 30 de centimetri, care fuseseră „lipite” cu mortar hidraulic, pentru ca locuitorii capitalei să nu fie afectaţi de pierderile de apă. Pe lângă conducetele ceramice, romanii au folosit şi blocuri de piatră fasonate şi îmbinate. Unele dintre ele au fost refolosite în timpul Evului Mediu la construirea neobişnuitei biserici de la Densuş. Al treilea tip de conducte folosite de administraţia romană în Dacia au fost cele din plumb, datate de arheologi ca fiind chiar din perioada lui Traian.

 

Pâine, circ şi efecte speciale cu apă!

 

Cea mai spectaculoasă dintre toate, însă, este pegma: o instalaţie hidraulică ce asigura efectele speciale din timpul spectacolelor din amfiteatru! Este vorba despre un bazin cu jgheaburi din lemn de stejar care captau apa. Şi aici a fost descoperită o tăbliţă votivă dedicată zeiţei Nemesis. Ea a fost realizată „în urma unui vis” de Caius Valerius Maximus, probabil unul dintre bărbaţii care manevrau pegma, după cum este menţionat pe acea tăbliţă. Fântânile publice, pe de altă parte, erau unul dintre cei trei mari consumatori de apă în oraşele romane. Iar în capitala romană a Daciei existau două fântâni monumentale, unde se putea vedea o statuie de marmură a zeului Neptun cu piciorul pe capul unui delfin din gura căruia ţâşnea apa, statuia lui Apollo, dar şi nimfe care lăsau apa să se reverse printr-o scoică uriaşă.

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 − 5 =

ACTUALITATE
Sărbătoare de suflet. Zilele orașului Geoagiu         Perspective europene. Iuliu Winkler: „Grupul PPE a reconfirmat sprijinul pentru Politica de Coeziune post 2020”         MONUMENT AL DELĂSĂRII. „Litoralul” Hunedoarei, o destinaţie ce a căzut din lac în puţ         Biciclist accidentat grav         Femeie înșelată de două escoace         Un tânăr a fost tâlhărit în Petroșani         Castelul Corvinilor are o nouă atracție: sala de tortură medievală         A murit Ileana-Lucia Floran. Scriitoarea, poeta și editoarea a scris ultima-i filă a vieții         Descoperire șocantă în Hunedoara: trupul unui bărbat sfășiat de câini         Imagini spectaculoase filmate din dronă cu ecoductul de pe Autostrada Lugoj – Deva         Un ranger a murit în Retezat         Avram Iancu a ajuns în țară. Înotătorul din Petroșani a fost întâmpinat de aproape 1.000 de oameni         Momârlanii au petrecut în Parâng, la Nedeia Troiței         SEMNAL DE ALARMĂ. Natura necruțătoare cu cetățile dacice din Munții Orăștiei         Pod spectaculos peste Mureș construit pe Autostrada Lugoj – Deva         Aproape 20.000 de vizitatori la Castelul Corvinilor, în ultima săptămână         Patronii clădirii din Parcul Corvin cer daune Primăriei Hunedoara         Pagina „Polițiștii au umor” publică imagini inedite trimise de polițiștii din Hunedoara, cu mașinile vechi din dotare         Mii de turiști au invadat Castelul Corvinilor         561 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara