Cronici uitate (I). Cine au fost lotrii Hunedoarei?

Banda fraţilor Iscru din momârlănie, Guran, evadatul din Cetatea Devei, piraţii de pe Mureş, Filip, justiţiarul de la Zam sunt doar câteva nume pe care cronici vechi aproape uitate le-au consemat despre haiducii hunedoreni

Unul dintre cele mai controversate fenomene din istoria noastră modernă îl reprezintă cel al „haiduciei” sau „lotriei”. Nici bandit, dar nici hoţ, haiducul a fost acel personaj atipic, ilicit şi rebel, revoltat împotriva unor stări de lucruri nedrepte din societate. Alături de ortacii săi, acest „Robin Hood” autohton „lua drumul codrului”, de unde izbea în averea şi palatele celor bogaţi, pentru a da celor sărmani şi obidiţi. Într-un anume fel, atunci când oprimarea unui sistem ajungea la limită, haiducul era personajul providenţial şi paternalist, care îi apăra pe cei mulţi, aflaţi sub jug. Mereu cu potera pe urme, acest tip de erou simboliza, în ultimă instanţă, lupta dintre bine şi rău, efigia sa constituind, la nivel psihologic, un mijloc de refulare a revoltelor şi frustrărilor individuale

De aceea, haiducii şi lotrii au dobândit de timpuriu o aură eroică. Mentalul colectiv i-a adoptat cu generozitate şi ei au intrat, relativ rapid, în etnosul popular.

 

Haiducia, branduri celebre

Spre pildă, în Transilvania, un asemenea erou de baladă devenise şi „Pintea Viteazul”, haiduc vestit din Ţara Maramureşului, la cumpăna veacurilor XVII-XVIII. Deşi, personajul real luptase, în alianţă cu oştile ardelene ale lui Francisc Rákóczi, împotriva imperialilor austrieci, tradiţia populară îl prezintă drept un atlet al revoltei contra nemeşilor unguri. În literatura romantică a secolului al XIX-a, mulţumită operei lirice a lui Vasile Alecsandri, îl regăsim împământenit pe haiducul oltean „Andrii Popa cel vestit”, eroul care salvase din seraiul paşei pe roabele românce.

Istoriografia comunistă a ştiut să speculeze imaginea ideală a haiducului, incrementându-l în galeria eroilor luptei pentru libertate socială. Era şi acesta, nu-i aşa, un caz particular al „luptei cu duşmanul de clasă”!

Banda fraţilor Iscru din momârlănie

Aflat la graniţa dintre lege şi fărădelege, „haiducul” sau „lotrul” este prezent şi în istoria noastră hunedoreană. Aşa cum o atestă documentele de arhivă, în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, banda fraţilor Iscru a acţionat, timp de peste trei decenii, în zona momârlanilor. Grănicerii, jandarmii şi armata austriacă puseseră preţ pe capul lor, dar lotrii au ştiut să reziste la gura defileului râului Jiu, unde au şi întemeiat cătunul Dănuţoni, de la numele lui Dan Iscru, căpitanul acelora.

Guran, evadatul din Cetatea Devei

Un alt haiduc faimos a fost Mitru Guran, care a reuşit să fugă, în anul 1780, din temuta închisoare a cetăţii Deva, unde fusese condamnat la ştreang. Ajuns în Ţara Românească, lotrul Guran şi-a organizat o ceată, pentru a lovi în transporturile imperiale prin Pasul Vâlcan.

 Meria, satul haiduc

Cu mai bine de două veacuri şi jumătate în urmă, o comunitate întreagă din inima Ţinutului Pădurenilor, cea din satul Meria, se dedase la lotrie în aşa măsură, încât armata cezaro-crăiască a înconjurat satul şi, sub ameninţarea cu moartea, fiecare cap de familie a fost pus să „jure pe cruce” că nu va mai face astfel de fapte.

 Piraţii de pe Mureş

Cam în aceeaşi perioadă, autorităţile Imperiului Habsburgic rădeau de pe faţa pământului un sat hunedorean, situat pe marginea Mureşului, nu departe de Dobra. Deoarece locuitorii de acolo practicau tot un soi de lotrie – „pirateria” şi atacau plutele ce transportau sarea şi cerealele, se spune că s-a luat măsura incendierii satului şi strămutării acelor oameni pe vatra actualei localităţi Grind. Satul apare, pe „Ridicarea topografică Iosefină” din 1769-1773, sub denumirea „Pivoda”, semn că la acea dată încă mai exista. Recentele lucrări de amenajare a autostrăzii europene, pe tronsonul Ilia-Lugoj, au scos la iveală urmele satului respectiv.

Filip, justiţiarul de la Zam

Un alt haiduc, posibil participant la Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, cu numele Filip, ataca la drumul mare al ţării, între Ilia şi Zam. Legendele din bătrâni spun că, la locul numit „Piatra lui Filip”, în apropiere de Zam, haiducul căzut în prinsoare şi-a găsit tragicul sfârşit. De pe acea stâncă albă, Filip a fost aruncat în apele adânci ale Mureşului. Dar, zbaterile sale de a se salva au rămas zadarnice: soldaţii austrieci nu l-au lăsat să se caţere înapoi, străpungându-i mânile, ori de câte ori încerca să iasă din apă.

 

Biserică din banii lotrilor

Sub meterezele Munţilor Retezat, la Baru Mic sau Bărişor, către sfârşitul veacului al XVIII-lea, îşi statorniciseră ascunzătoarea o ceată de lotri, cunoscuţi mai cu seamă în Ţara Românească, prin părţile Gorjului. O mai veche tradiţie locală spune următoarele: „Nu departe de sat, într-o peşteră, pe o stâncă înaltă, s-au aşezat nişte lotri… Ei au adus din România bani aşa mulţi, încât numai cu desagii pe mai mulţi cai i-au putut căra. Simţind că sunt urmăriţi de poteră, au zidit uşa peşterii, punând în zid un semn. Înainte de a pleca fără urmă, au dat o parte din bănet unui om din sat, Ianăş Pârvu, care îi găzduia noaptea, ca să facă în grădina sa o biserică”. Cu mica avere primită de la haiduci s-a zidit lăcaşul de închinare al satului Bărişor, edificiu creştin cunoscut sub numele de „Biserica Pârveştilor”.

 Misterul comorii lui inca

Un alt caz este cel al „harămbaşei” (căpitan) Ioan Vinca, fostul jude al satului Cerişor care apucase calea lotriei. Documentele ne dezvăluie faptul că, în iarna anului 1801, acesta se afla închis în temniţa castelului de la Hunedoara, laolaltă cu alţi şapte pădureni, deoarece fugiseră de la recrutarea în armata împăratului. După ce reuşesc să evadeze, îşi caută refugiu în codrii din Munţii Poiana Ruscăi, de unde atacau pe administratorii mai înstăriţi de la centrele de extracţie a fierului. Haiducul cerişorean Vinca era ajutat de doi fraţi din Cerbăl, Vlad Tănase şi Nestor. Se mai zice că obiectele de preţ şi banii prădaţi le-ar fi ascuns, sub jurământ, într-o peşteră. La scurtă vreme, Vinca şi ai lui au căzut în mâinile jandarmilor austrieci, fiind prinşi la Vadu Dobrii, supuşi la cazne şi executaţi la Hunedoara. Însă, misterul comorii blestemate a rămas nedezlegat până în zilele noastre.

 Galantonii „Faţa Roşie

Tradiţia populară din regiunea Roşcani – Bătrâna îi menţionează pe haiducii de la „Faţa Roşie”. În urmă cu un veac şi jumătate, aceştia jefuiau conacele şi palatele nobililor din Banat. Din prada lor, împărţeau bani oamenilor nevoiaşi din Pădurenime. Bătrânii spuneau că temuţii lotri îşi făcuseră „cuib” într-o peşteră din muntele calcaros ce domină cătunul Faţa Roşie. La unul dintre raidurile lor prin părţile Lugojului, au fost prinşi de autorităţi şi împuşcaţi. A scăpat doar cel mai tânăr din bandă, care rămăsese de pază la gura peşterii. După ani buni de zile, presa din Timişoara relata un caz interesant: unul din cei mai bogaţi oameni ai oraşului se afla pe patul de moarte, dar nu şi-a putut da obştescul sfârşit, până nu s-a dezlegat de păcatele tinereţii. Şi atunci a mărturisit celor de faţă că el era ultimul haiduc supravieţuitor din banda de la Faţa Roşie. După ce a aflat că ortacii i se prăpădiseră, a luat din comoara lor atât cât a putut încărca pe spatele unui cal, iar gura peşterii a surpat-o prin explozie cu praf de puşcă. De pe urma sa, averea a rămas unui orfelinat de copii.

 Diversiunea contra lui Nopcea

Răsfoind literatura romantică a secolului XIX, vom remarca un interesant exemplu de manipulare a opiniei publice, avându-l ca protagonist pe misteriosul haiduc hunedorean „Faţă Neagră”. Fiind bun cunoscător al realităţilor din zona Hunedoarei şi Haţegului, scriitorul maghiar Jókai Mór a scris o carte, intitulată „Sărmanii bogaţi” (1860), în cuprinsul căreia îmbină legenda cu realitatea. În volumul cu pricina, autorul îl prezintă pe „baronul Hatzeghi”, personaj deosebit de excentric, care ziua era comite suprem, iar noaptea ataca poştalioanele, la Drumul Ţării, în zona Zam. Haiducul avea supranumele „Faţă Neagră”, din cauză că, în timpul jafurilor, îşi acoperea faţa cu o mască. Multe dintre trăsăturile şi elementele acestui „Zorro” local coincideau cu portretul baronului Vasile Nopcea, prefect (comite suprem) al Hunedoarei, ceea ce i-a atras demnitarului o degradare a imaginii publice. De facto, cartea a fost scrisă la comandă, ţinta fiind chiar Vasile Nopcea, lider paşoptist, cu o cunoscută atitudine antimaghiară. Prin acest demers livresc, „comanditarii” urmăriseră alterarea imaginii publice aceluia care, în timpul Revoluţiei de 1848-1849, nu numai că se situase de partea conaţionalilor români, ci chiar a făcut parte, în calitate de vicepreşedinte, din delegaţia care a dus, la Viena, revendicările românilor ardeleni, adoptate pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Nopcea s-a adresat tribunalului din Viena, intentându-i scriitorului un proces, pentru calomnie. După douăzeci de ani, prezumtivul „Faţă Neagră” a scăpat cu faţa curată. El a câştigat judecata, dar nu a mai apucat pronunţarea sentinţei, dat fiind că decedase cu numai câteva zile înainte de încheierea procesului.

[box size=”large” border=”full”]Spirit de libertate, revoltă împotriva asupririi, hoţie la drumul mare, comori ascunse, iată câteva dintre tuşele şi nuanţele care îl portretizaseră pe haiducul hunedorean. Însă, din câte vom vedea, acest erou cu „puşca şi cureaua lată” s-a aflat, de cele mai multe ori, la limita fragilă dintre lotrie şi banditism.[/box]

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

cincisprezece − 11 =

ACTUALITATE
Lucrări recepționate pe strada Pietroasa din Deva         Concerte reprogramate, ca urmare a decretării doliului național         Miner rănit grav la Mina Lupeni         Accident grav în Bălata         10 ani de la cel mai cumplit jaf armat din Hunedoara. Ce s-a întâmplat cu „echipa morții”         LEGILE JUSTIŢEI. Mircea Moloţ: „Şi magistraţii trebuie să răspundă pentru greşelile lor”         Firma omului de afaceri Emil Părău va achita 3.500 de lei Societăţii Române de Televizune         Mihai Mica a fost exclus din ALDE şi pierde postul de consilier local la Deva         Corvin Caffé – pseudoroman cu un oltean de… Hunedoara         Primii colindători la Primăria Deva         Bătrâni jefuiți în locuință, de falși instalatori         Spargere în cabinetul stomatologic         Accidentat pe o trecere de pietoni din Orăștie         UPDATE. Copila de nouă ani dată dispărută a fost găsită         11 utilaje de deszăpezire vor acționa în municipiul Deva         Bilete gratuite de călătorie pentru pensionari         Brazii de Crăciun vor fi aduși din Alba         Peste 7.000 de turişti au vizitat Cetatea Deva în luna noiembrie         Aproape 500 de persoane au fost sancţionate de poliţiştii locali în luna noiembrie         Primarul Gheorghe Ile va primi daune morale