AMINTIRI DESPRE PETRU GROZA. Confesiunile lui Pamfil Ripoșanu

Continuăm seria dedicată memoriei lui Petru Groza, sub semnul amintirilor, propunând cititorilor o nouă recuperare prin confesiunile lui Pamfil Ripoșanu, personaj complex, controversat, fost logodnic al fiicei lui Petru Groza, condamnat la moarte de comuniști în România, pentru spionaj. (V.M.)
– Cine sunteți dumneavoastră?
– Am fost secretar-general al Președinției Consiliului de Miniștri în guvernele Sănătescu, Rădescu și Groza!
– Și-nainte ?
– Am făcut tot războiul, până la Stalingrad, unde am degerat. Eram ofițer de artilerie. Soarta a făcut să particip la multe evenimente istorice pe care le-a trăit generația mea …
– … Inclusiv la atât de discutatul, în timp, moment al instalării guvernului ”Dr. Petru Groza”?
– Da … Dacă veți citi ziarele timpului, veți găsi numele meu pe prima pagină. Încercam să fac pace între opoziție și guvern. Situația a fost și mai agravată în decembrie 1945, când a fost criza de guvern. Atunci când Regele Mihai nu mai semna decretele regale. Era zarvă mare în București în zilele acelea. Atunci a sosit la București și ambasadorul Harriman al Americii la Moscova. S-a întâlnit cu reprezentanți ai guvernului, cu Iuliu Maniu, cu partidele politice. În epoca aceea, ambasadorul Harriman încerca să crească numărul de membri de partid comunist în guvern. Erau 20 de miniștri.
Partidele istorice, în frunte cu Iuliu Maniu, au fost de acord ca mandatele ministeriale să se împartă în două: zece ministere pentru partidele istorice și zece pentru partidele de stânga. Sosește Harriman și face pace. L-a întâlnit pe Maniu, unde ne-a asigurat că vor fi alegeri libere. Maniu a stăruit însă, încercând să afle care sunt, de fapt, garanțiile pentru alegeri libere, primind răspunsul liniștitor, apoi ofensiv …
stelian andronic si Pamfil Riposanu (dreapta) - Viena 1984Eu am trăit toate aceste evenimente … și criza din martie. Era foarte aproape să se formeze un guvern de concentrare, idee acceptată și de Maniu, și de Brătianu: zece ministere să meargă la stânga, zece la dreapta! Doar o ușă mă despărțea de biroul primului ministru. Tancurile rusești erau pe Calea Victoriei … Pe vremea aceea Președinția se afla pe Calea Victoriei, la Palatul Cantacuzino (Vernescu – n.n.). Groza era foarte tulburat și îngrijorat. Locuia la mine, ne-ntâlneam des și-i știam în fiecare zi frământările.
– Vă mai amintiți întâlnirea cu Vâșinski?
– Da, am primit telefon de la Ambasada Sovietică și ni s-a spus că vrea să-l vadă imediat pe Groza. Era însoțit de un general rus, cred că din Moldova … Lui Groza i-a spus că-i aduce salutul lui Stalin, împreună cu mesajul că în momentul când va forma guvernul întreg Ardealul va fi al României. Dumnezeu să-l ierte pe Groza, a avut multe păcate, ca orice om, dar a fost mare ardelean. Apoi, am trecut în biroul meu, la telefon, sunându-l pe Stalin, care mi-a spus: ”Spune-i prietenului meu, Petru Groza, Ardealul va reveni României …”
– Ce reacție a avut Petru Groza?
– Mi-a zis: ”Rip, du-te la Palat și spune ce-ai auzit. Spune-i domnului Maniu ce s-a petrecut”. Eu accept! Merg la Palat, apoi la domnul Maniu … Domnul Maniu stătea pe vremea aceea vizavi de Cișmigiu, la un prieten al nostru, Leucuția. O casă extrem de modestă. Groza era îngrijorat, tulburat. Voia să știe dacă i-am trimis informațiile domnului Maniu … Peste câteva ore, am fost părtaș și la întâlnirea lor, când Groza îl implora pe Maniu: ”Domnule Președinte, nu mă lăsați singur!” … Îi era teamă. Nu era cu el nici doamna Ani Groza, distinsa lui soție. M-am oferit s-o chem, dar nu știam unde este. În timpul discuției, Iuliu Maniu a răbufnit nervos: ”Păcat de numele Dumneavoastră, domnule Groza!” … Era un reproș grav la acceptarea de a forma guvernul. La care, n-a întârziat replica lui Groza, bătând cu pumnul în masă:
– Domnule Președinte, dacă îmi pot servi țara, fie pentru cinci minute, îl dau dracului de nume. Copiii n-au să-și schimbe numele!
– Iar Dumneavoastră, domnule ”Rip”?
– Sunt clipe dramatice pe care le-am trăit și le voi duce cu mine în mormânt. Mă bucur că le știți și dumneavoastră, spre a cunoaște adevărul. După acele zile eu am fost trimis ministru (consilier n.n.) la Washington, revenindu-mi misiunea de a redeschide legația românească, închisă în timpul războiului …
– Când toate apele s-au limpezit, sau atunci când totul era tulbure, Pamfil Ripoșanu a avut destule necazuri!
– Ce ”necaz” poate fi mai mare decât condamnarea la moarte? Când a trebuit să depun jurământ ca avocat și magistrat american, a trebuit să scriu în curriculum vitae toate acestea. Normal comisia m-a întrebat ”Ce-i asta?”, la care am răspuns așa cum a fost: ”Am fost condamnat la moarte ca spion american”…
– Revin la dr. Petru Groza: ce rol a avut el în introducerea comunismului în România?
– El n-a avut, categoric, astfel de intenții. Mi-a spus în repetate rânduri că el vrea să guverneze fără jandarmi. Era la mijloc Ardealul, la care ținea ca la propria ființă. Acesta a fost rolul guvernului Groza, instalat la 6 martie 1945. A fost punctul sensibil al lui Groza …
– Cazul Antonescu, vizând pe rege, ar fi putut avea alt destin?
– Da, legal ar fi putut semna decretul de grațiere a lui Antonescu. Iată și poziția ambasadorului englez: dacă nu este judecat în țară, va fi judecat la Nürenberg!
– Ce știți despre instalarea administrației românești la Cluj?
– Împreună cu Ilie Lazăr, liderul țărănist de Maramureș, am fost numiți comisari ai guvernului să formăm administrația civilă, pe măsură ce înainta armata. Am venit și la Cluj, unde ne-am consultat cu prietenii. Aici a rămas Ilie Lazăr, iar eu am plecat la Hunedoara. Am numit prefect, primari și alte autorități civile. Era însă o mare instabilitate. La Diktat, Clujul a fost integrat în Ungaria, dintr-un motiv greu de imaginat: amanta lui Ciano, o femeie focoasă, era din Cluj! Iată însă ce s-a întâmplat în ´44, toamna, când Ardealul era aproape eliberat: întreaga familie a amantei contelui Ciano a fost măcelărită de ofițeri din armata rusească instalată la Cluj! Ne-a spus-o generalul Avramescu și ne-a invitat să vedem ce s-a întâmplat … Familia amantei Ovari a-ncercat să-i curteze pe ruși, invitându-i la o cină prelungită, cu cele mai bune vinuri și cele mai frumoase femei. Rușilor le-au plăcut ambele ”categorii”, încercând să se-nfrupte pe măsura instinctelor greu încercate. S-au iscat opuneri, altercații, terminate cu violuri și focuri de armă. Le-am văzut și noi. Era un peisaj dezolant, trist. Singura bucurie a fost reîntâlnirea cu generalul Avramescu, pe care l-am avut comandant pe frontul de răsărit, în Crimeea, unde s-a comportat dumnezeiește și cu noi și cu oamenii: a făcut numeroase popote pentru populația rusească din Simferopol …
– Stalin și-a ținut cuvântul privind redarea, în 48 de ore, a Ardealului?
– Eram la o recepție, la Cercul Militar din București, în onoarea lui Vâșinski și așteptam de la președinție o telegramă de la Stalin, cu acest verdict. Aveam șef de cabinet pe colonelul Cornicioiu, decorat cu ”Mihai Viteazul”: la Stalingrad, a tras în ochire directă în tancurile rusești … Pe la zece seara, Cornicioiu a venit la ”Recepție” cu telegrama de la Stalin: României i se retroceda Ardealul! Groza era în altă parte a sălii … I-am arătat telegrama, s-a liniștit, dar greutățile ce aveau să vină se știu. În primele zile ale guvernării Sănătescu, membrii comuniști erau foarte politicoși: Gheorghe Gheorghiu-Dej se adresa lui Maniu cam așa: ”Cum spuneți dumneavoastră …”
– Ce alte misiuni ați mai avut în acele vremuri?
– Am fost delegat și la Conferința de Armistițiu (pace n.n.), care obliga România să plătească 300.000 dolari, sau, mult mai mult! Am fost acolo împreună cu un distins om de știință și mare patriot, profesorul universitar Nicolae Mărgineanu. Au fost zile triste, dureroase …
– Nu doar în Cluj-Napoca, ci și peste tot, numele ”Petru Groza” a devenit indezirabil! La Deva avea o statuie, la Cluj-Napoca o arteră principală și un institut de învătământ superior îi purtau numele, la Stei e pe cale să cadă denumirea din rebotez a orașului: ”Dr. Petru Groza”. Doar în Ungaria, la Gyula și-n Budapesta se mai păstrează numele său. Cum apreciați … ”aprecierea”?
– Conștiința mea spune ”nu” acestor exagerări! Tatăl lui Groza a fost preot, bunicul meu tot preot, la distanță unii de alții. Eu eram pe cale să mă căsătoresc cu Mia Groza. Toate ziarele au comentat. Groza, cum spuneam, a crezut în guvernarea fără jandarmi. Toată viața lui a vrut să creeze o pătură de intelectuali, o clasă românească bine înstărită, spre a fi asigurată independența politică și economică. Deși am fost atât de aproape de Groza, o singură dată m-a îmbrățișat, cînd a venit de la Comisia de Armistițiu. Atunci se știa și primul lot de condamnați la moarte, cei mai mulți erau generali. Am pregătit decretele de grațiere … Dimineața urmau să fie executați! Am fugit la Palat, regele a semnat, s-a publicat în Monitorul Oficial, iar execuțiile n-au mai avut loc…
– Era pe listă și mareșalul Antonescu?
– Nu. Intenționat n-a fost pe prima listă de condamnați. Se știa că Groza vrea să-l salveze. Antonescu s-a purtat frumos cu Groza când acesta era în pușcărie, în Malmaison. Nu știu dacă ați văzut cartea ”În umbra celulei”. Ripoșanu este de la prima până la ultima pagină. Mă duceam zilnic la ” Malmaison”, cu mesajele de la Maniu și de la opoziție. Comunicam și cu Cairo. Radioul îl ascultam în cabinetul dr. Blat (Rică Georgescu) de la Malmaison. Ne-am bucurat și de ajutorul aviației americane, staționată la Foggia. Ne-a sprijinit permanent un bun prieten al nostru, Elecheș, din Sebeș, care era directorul ”Telefoanelor”: el a tăiat toate telefoanele nemților! O ”minune” pe care mi-o amintesc: în prima zi de armistițiu, patrule americane mărșăluiau pe străzile Bucureștiului! Cum? Erau americani parașutați la Ploiești. Au fost aduși la Statul Major de la București, unde au fost înarmați. Nemții au înnebunit. Aceasta a fost una din marile lor surprize de la ”23 August” …
– Ați aflat ”tainele” întâlnirii Stalin-Groza de la Kremlin?
– Groza era într-o vizită oficială la Moscova. Seara, s-a dus la operă, când surpriză, s-a trezit cu un ofițer de la Kremlin, care i-a transmis invitația de a fi prezent imediat la întâlnirea cu Stalin. S-a dus, Stalin l-a îmbrățișat și i-a spus ”știu că nu ești de-al nostru, dar totdeauna i-ai ajutat pe-ai noștri”! Și așa a fost: înainte de armistițiu, dar și în timpul războiului Groza a ajutat pe mulți care au fost comuniști: Bucur, Șchiopu, Mircea Biji și alții, toți aflați sub controlul lui Sabin Manuilă, director la Statistică, un foarte mare caracter și un foarte bun patriot. Groza mi-a spus și ce asigurare i-a dat Stalin: ”Cât eu sunt aici, dumneata rămâi la București”. Groza i-a explicat că altele sunt realitățile din România decât în Rusia. În România, trebuie respectate trei elemente: proprietatea civilă, biserica și legalitatea. Stalin a fost de acord… Știam pe-atunci puține despre marxism. Mai târziu, când l-am citit pe Lenin, ”Tactica și strategia”, mi-am dat seama că a omis să-l întrebe pe Stalin dacă promisiunile făcute fac parte din tactică sau din strategie!…
– Ce știți despre geneza și scopurile creării Regiunii Autonome Maghiare?
– Nimic! Eu am plecat în străinătate la 14 august 1947 și m-am întors după Revoluție, tot în ziua de Sf. Maria …
– L-ați cunoscut pe Regele Mihai?
– Cum să nu! Chiar bine l-am cunoscut!
– Este adevarat sau nu că a plecat din țară cu mâinile în buzunar?
– Și de-o parte, și de alta, ”terenul” era pregătit: Mihai să plece, iar noul regim să scape de Mihai, chiar în ipoteza unor ”sacrificii”. Trenul cu averea regală nu era o poveste.
– Regele a declarat că la plecare nu i s-a dat voie să ducă nici o scrumieră!
– Fals! A plecat nu doar cu obiecte, ci și cu bani, pe care i-a depus la băncile din Elveția. Avem și recipise!
– După plecare, statul român i-a stabilit și o rentă?
– Una suficient de consistentă. A afirmat-o și Ilie Ceaușescu…

(Fragment din interviul realizat de
CONSTANTIN MUSTAȚĂ )
(Amintiri pentru Mileniul III
Iunie 1995, Cluj-Napoca)

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

8 − 8 =

ACTUALITATE
Incendiu în Călan: peste 20 de persoane au fost evacuate         Nicolae Gherghin, colecționarul de timp         3.000 de sancţiuni au fost aplicate de Poliţia Locală Deva         Peste 30 de proiecte de hotărâre sunt supuse dezbaterii şi aprobării Consiliului Local Deva         Schi-alpinismul, recunoscut drept sport olimpic. Selecţia pentru lotul naţional, la finele lui ianuarie         Până acum, 820 de concurenţi vor alerga la înălţime. Pe 17 iunie, la Retezat SkyRace Intersport!         Tragedie pe un bulevard din Hunedoara. Un tânăr a fost implicat într-un accident mortal         Gealaţii lui Arion către secretarul general PNL Hunedoara: „Îţi sparg faţa şi maşina”         Mesajul lui Traian Berbeceanu către ministrul Justiției         Călători străini prin judeţul Hunedoara: „O mică Elveţie!”         Când va fi dată sentința în dosarul de proxenetism al lui Daniel Pleșcan         Peste 100 de jandarmi vor asigura ordinea în stațiunile Hunedoarei         Hoț arestat după ce a atacat paznicii unui transport de cărbune din Valea Jiului         AU DEPUS JURĂMÂNTUL. Poliția Hunedoara se întărește cu 60 de agenți         PROCESUL DECENIULUI. Domeniul Kendeffy din Retezat, la ultimul termen de judecată         Violatorul care și-a mutilat fosta iubită a cerut eliberarea         Tribunalul Hunedoara decide soarta fostului primar Cornel Resmeriță         Ce șanse mai au proiectele de restaurare din Hunedoara depuse la ADR VEST         DOSARELE „PETRU GROZA”. Răfuielile din presa hunedoreană a anilor interbelici         ÎNGRIJORĂTOR: Numărul diabeticilor nou depistaţi a crescut cu o treime în ultimii patru ani