Transilvania, zona de impact (II) Cu Deva drept studiu de caz…

                sanduCare sunt, între altele, elementele care individualizează Transilvania, dincolo de orice comparații deplasate cu noi și ei, susținute prostește de cei care doresc cu orice preț să dezbine având aerul că vor să unească? Veți fi de acord că nu inteligența face diferența, în primul meu text pe această temă am argumentat de ce. Dar diferențele există și ele trebuie folosite în beneficiul comun al României.

                  În termenii ciocnirii civilizațiilor invocate de Samuel Huntington (cu care sunt parțial de acord), Transilvania se află la zona de contact (impact?) dintre est și vest, zone definite ca fiind caracterizate de religii și mentalități diferite. Evident că spațiul “tipografic” avut la dispoziție mă face să fiu extrem de superficial, dar voi încerca să argumentez.

                      Să ne imaginăm o plimbare prin Deva. Intrăm în oraș – primul punct de reper, Cetatea. Stil gotic, an de atestare documentară – 1269. Deci în realitate este ceva mai veche. La poalele ei, Palatul Magna Curia, din secolul al XVI-lea. Stil inițial – renascentist, ulterior completat cu elemente baroc și rococo. Alte clădiri în stil baroc – mănăstirea franciscană. Intrăm pe centrul vechi, între consiliul județean și primărie. Stilul arhitectonic este secession, o variantă vieneză de Art Nouveau (apărut la Paris și Bruxelles, ajuns la Berlin și la Viena). Cu excepția secession-ului, pătruns și în România în perioada ei de modernizare intensă (survenită în special după 1848; de menționat că Art Nouveau a fost foarte pe gustul Reginei Maria, care a decorat astfel castelul Pelișor), celelalte stiluri sunt prezente doar în Transilvania și sunt provenite în totalitate din Occident. Am scris Occident cu O mare pentru că, dincolo de teoria lui Samuel Huntington, multe studii recente, ale unor autori români sau străini se apleacă asupra Occidentului ca principal factor de influență al lumii moderne. Enumăr la întâmplare câteva titluri: Ce este Occidentul? de Philippe Nemo, editura Cartier, 2008, Occidentul. O interpretare istorică, de Lucian Boia, editura Humanitas 2013, Civilizația. Vestul și restul, de Niall Ferguson, editura Polirom 2011 sau, mai specific, Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități, de Sorin Mitu, editura Polirom 2013. Enumerarea este și o invitație – înainte de a combate fără argumente, visceral și patriotard-ocult, alegeți să vă documentați, niciodată nu strică o carte citită în plus, dar nu din cele de tip Pavel Coruț.

               Identitatea transilvană este deci legată de spațiul comun românesc (definit geografic cu suficient de bună aproximație, după evul mediu, în zona actuală), dar și foarte mult, în termeni de civilizație (civilizație văzută nu ca normă de comportament, ci ca tip de cultură materială și spirituală a unei societăți), de Occident, prin apartenența îndelungată la diferite structuri de putere de tip occidental. A nega specificitatea echivalează cu a nega evidențele, mai ales că argumente mai sunt. Religia, de exemplu. La est, avem ortodoxie (și nu ortodoxism, o exprimare improprie când vine strict vorba de religie). La vest, confesiuni catolice și reformate (cu diferite abordări). Fac abstracție acum de interferențele islamice, care au și ele un rol, evident. Doar în Transilvania simbioza a dus la apariția unor religii specifice de tipul greco-catolicismului, întâlnit și în Bucovina de nord, adică tot în spații puternic influențate de civilizația occidentală.

               Tot ceea ce am expus, succint, duce la concluzia că există un specific al Transilvaniei în raport cu spațiul extracarpatic – și repet, spun asta nu cu vreo dorință de a categorisi, ci pur și simplu constatativ. Există numeroase alte elemente, și comune și care fac diferența. Spre a reveni în zone mai apropiate cititorilor mei, voi da drept exemplu bisericile de piatră din județul Hunedoara, al căror model simbiotic este extraordinar. Construite cu pietre provenite din așezări romane, sunt (unele – precum cea din Strei, de exemplu, sau cea din Sâmpetru, mai puțin cunoscută) în stil gotic, oricât ar fi ele de mici. Sunt pictate de artiști veniți din spațiul occidental, care au adus influențe renascentiste. Și sunt, majoritatea, ortodoxe, însă printre ele mai sunt și catolice. Mă opresc aici.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 − 8 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Foștii șefi ai Minei Petrila ar vrea să reaudieze martorii din dosarul tragediei din 2012         Polițiștii caută două hoațe de tablouri         O nouă amendă pentru neridicarea gunoiului în Deva         Un preot hunedorean s-a implicat în achiziționarea unei case pentru o familie nevoiașă         Spitalul din Deva a scos la licitație serviciul de pază a unității medicale         Telecabina Devei rămâne oprită chiar și după reparațiile de la începutul lunii         Comunicat de presă: Mărțișor PNL pentru copiii României: alocații mai mari!         TREI BAZINE ÎNCHISE TEMPORAR. Aqualand Deva anunță lucrări de igienizare         Două femei au fost lovite de un camion         Pe 3 martie, la Deva, o comedie la care râzi cu lacrimi         TRADIŢIA MERGE ŞNUR. Asta înseamnă „pentru toate gusturile”: Mărţişoare comestibile la Deva         Sentință definitivă pentru violatorul din Hunedoara         Jaf într-un tren care circula pe ruta Deva – Simeria         Copil lovit de mașină în timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni         Schitul Sfântul Nectarie. Povestea celei mai noi mănăstiri din Hunedoara         Negoiu, satul de poveste din Ținutul Pădurenilor, cu două șosele care duc la granița județului         Baloo, celebrat la 19 ani         Ministrul Tineretului și Sportului și-a vizitat ”zestrea” din județul Hunedoara         Lansarea implementării proiectului: “Creșterea eficienței energetice a blocului 13A – Strada Mihai Eminescu din municipiul Deva”, cod SMIS 117065         Primăria Deva premiază performanţa