Tiranozaurul de lângă Casa Dinozaurilor Pitici

          sanduCitind că în comuna Sântămăria Orlea s-a inaugurat Casa Dinozaurilor Pitici, mi-am amintit despre diverse discuţii pe care le-am avut, legate de modul de promovare a ceea ce se constituie într-o curiozitate ştiinţifică: dinozaurii pitici din Ţara Haţegului. Şi am ajuns la o concluzie: că ceea ce este interesant pentru oamenii de ştiinţă nu este neapărat interesant şi pentru public, care se raportează cu totul altfel la fenomen. Voi pune cap la cap câteva informaţii aparent disparate, pentru a încerca să fac o sugestie.

            Voi porni de la o sintagmă pe care am mai folosit-o şi care sună cam aşa – având, evident, o tentă dezamăgitoare: în România, până şi dinozaurii au fost pitici… Nu doresc în nici un fel să minimalizez ineditul biologic petrecut acum mai bine de 65 de milioane de ani prin locurile care se vor numi Sânpetru sau Tuştea, adică apariţia unor dinozauri pitici. Doar că sintagma menţionată scoate în evidenţă un adevăr – anume că oamenii asociază de obicei dinozaurii cu ceva uriaş. „Adică da, o fi interesant şi bietul dinozaur rămas pitic, cam aşa, cât o vacă” (îşi spune potenţialul vizitator, că localnicii s-au obişnuit), „dar mi-ar plăcea să văd un dinozaur cât o macara. Ăla e adevăratul dinozaur…” Cum te-ar putea speria un dinozaur pitic, nu mai mare de doi metri, şi ierbivor pe deasupra? Cu alte cuvinte, atrage ineditul. Pentru cercetători, ineditul este dinozaurul pitic, dar pentru omul de rând, ineditul dinozaurului este dimensiunea sa – să fie mare, să fie mult mai mare decât ne-am putea imagina, să fie, dacă se poate, înspăimântător, aşa cum am văzut – cei care am văzut – în filmul Jurrasic Park al regizorului Steven Spielberg.

            În 1994, puţini îşi mai amintesc, la Sânpetru şi Tuştea a fost nimeni altul decât consultantul ştiinţific al lui Steven Spielberg pentru filmul Jurasic Park, paleontologul Jack Horner. Nici Google nu dă foarte multe informaţii despre vizită, mulţumindu-se doar să o consemneze, în foarte puţine pagini. În calitatea mea de atunci, de corespondent al Televiziunii Române, impresionat de anvergura vizitatorului, dar şi cu o doză de patriotism local, l-am întrebat pe Jack Horner dacă va începe studii aprofundate în zonă. A răspuns că nu, menţionând că din punctul său de vedere nu sunt surprize chiar atât de mari. Am fost dezamăgit de răspuns, dar ulterior am realizat că omul vorbise ca un profesionist, nu ca patriotul român care crede că aici şi numai aici s-a dat prima gaură la macaroană. La experienţa sa, Jack Horner ştia probabil ce spune.

            Desigur că importanţa ştiinţifică a zonei rămâne şi ea a fost confirmată inclusiv internaţional. Spre exemplu, în 2011, Editura Universităţii Johns Hopkins din SUA publică volumul Dinozaurii Transilvaniei (netradusă în limba română), sub dubla semnătură a lui David B. Weishampel şi a Coraliei Maria Jianu, ultima fostă muzeografă şi cercetătoare la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, a cărei plecare în străinătate o consider, personal, o pierdere nu numai pentru muzeul devean. Desigur că numeroase studii au fost publicate şi de cercetătorii români, fiind de menţionat prof.univ.dr. Dan Grigorescu.

            Într-un interviu pe care l-am acordat prin 2008 postului Radio România Internaţional, am fost întrebat cât este taxa de intrare în Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului… Probabil că reporterul îşi imagina geoparcul ca pe o grădină zoologică populată cu schelete de dinozauri. Pitici.

            Închei cam abrupt, dar nu mai am spaţiu. Sugestia mea ar fi următoarea (bazată pe cele câteva premise anterioare): dacă se doreşte promovarea acestui geoparc pentru publicul larg, nu doar pentru oamenii de ştiinţă, atunci simpla menţionare a denumirii de dinozaur pitic nu este suficientă. Ca în multe alte situaţii, oamenii au nevoie de un termen de comparaţie. Pitic, pitic, dar faţă de ce? Cred deci că geoparcul ar trebui obligatoriu să conţină modele în mărime naturală ale unor dinozauri, să le spunem normali. Adică un tiranozaur, un triceratops, un giganotosaurus sau mă rog, alţii, sunt destui. Vizitatorii ar putea vedea diferenţa – abia aceasta ar fi relevantă.

Comentarii FB

comentarii




2 Răspunsuri la “Tiranozaurul de lângă Casa Dinozaurilor Pitici

  1. Adina

    O opinie interesanta, insa de ce nu ne-am asuma dinozaurii pitici daca ei, dinozaurii nostri, chiar au fost asa. Pitici. De ce trebuie mereu sa ne comparam cu altii? Poate putini stiu, dar tot in aceasta zona a fost descoperita si cea mai mare specie de pterozaur – Hatzegopteryx tambema, cea mai mare zburatoare din acele vremuri despre care specialistii considera ca avea dimensiuni care ar reprezenta limita pe care o poate atinge un organism adaptat unei vieti de zburator. Ca si dimensiuni, era cam cat un avion din zilele noastre. Intr-adevar ar fi o idee foarte buna sa se identifice o pajiste unde sa fie reconstituit, ca sa avem un termen de comparatie.Insa, revenind la dinozaurii pitici, ei pot deveni un brand, dar cum un brand nu se poate construi peste noapte, ar trebui sa li se mai acorde o sansa. Si, peste ani, sa avem surpriza ca acesti dinozauri sa fie suficient de interesanti inclusiv pentru americani. Pana atunci, o vizita la Casa dinozaurilor pitici ar putea fi o experienta interesanta si surprinzatoare in mod placut pentru ca, deocamdata, este un spatiu cultural unicat in Romania.

    Răspuns
    1. Alex Gruian

      Absolut de acord. Dar imi pastrez opinia – totul are sens daca exista repere, elementul de comparat. Hatzegopteryx tambema ar putea deveni.

      Răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × 3 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Transalpina va fi închisă         Ziua Armatei Române, celebrată în Hunedoara         Toamna transformă satele din Munţii Apuseni într-un adevărat paradis         PETROȘANI/ Lemnul din toaletarea copacilor, donat bătrânilor         NEMULȚUMIT. Alin Simota a contestat condamnarea pentru fals în declarații         Ilie Balaci a murit         Turiste rătăcite în Masivul Godeanu         Prins la furat de cablu, pe calea ferată         Gara Brad, la doi ani de la începerea lucrărilor de reabilitare         Scrisoarea deschisă a primarului Marcel Goia: „Autoritățile Publice Locale, bătaia de joc a Statului Român”         Traseu turistic refăcut de salvamontiști în Retezat         Rezultatele Bursei locurilor de muncă pentru absolvenţi – 19 octombrie 2018         „Trofeul Cetăţii” – turneu internaţional de şah la Centrul Cultural ”Drăgan Muntean”         Proteste la ArcelorMittal Hunedoara         La Salonul Hunedorean al Cărții, Editura Școala Ardeleană a fost la înălțime         Comunicat de presă (P): Senatoarea PNL, Carmen Hărău: Educația și cercetarea sunt scoase din agenda curentă a PSD         Imagini aeriene de pe Lotul trei al Autostrăzii Lugoj – Deva. Când va fi inaugurat         CE RĂMÂNE DUPĂ RAPORTĂRILE MĂREŢE. Incompetenţa şi angajările „pe pile” falimentează turismul hunedorean         Orchestra Metropolitană București concertează la Castelul COrvinilor         18 octombrie 1409 – ziua istorică a Huniazilor