Nu călcați strada! Mușcă! (chiar și din audiențe…)

sandu            Strada e un mediu biologic. O realitate socială… strada e un plămân și un stomac, prin care respiră și digeră; un organ esențial, ferit obligatoriu de șocurile reacționare, de atmosfera anemiantă a naționalismului gazos, de colicile polițismului patriotic.

            Așa scria în decembrie 1932, în revista Stânga, ziaristul Filip Brunea-Fox, considerat dacă nu cel mai mare atunci cu siguranță unul dintre cei mai valoroși ziariști interbelici pe care i-a avut România. Textele lui au supraviețuit vremurilor pentru că se refereau la aspecte esențiale, care nu se modifică de azi pe mâine. Pasionat de politică, acest Prinț al reporterilor, cum a fost supranumit în epocă, scria fără cruțare despre moravurile vremii sale – în mare parte, neschimbate, mai ales într-o Românie care nu încetează să se revendice de la Caragiale.

            După orice victorie politică de răsunet, se guvernează o vreme cu strada.

Când strada i-a devenit ostilă, Ion Iliescu a încercat să o ucidă. Dar strada nu poate fi ucisă.

La 1 Decembrie 1996, Emil Constantinescu a dorit să dea satisfacție străzii și a venit la Alba Iulia fără agenți de pază și protecție. Era un președinte accesibil tuturor, după ani în care sepepiștii lui Ion Iliescu excelau în eficiență (ca să folosesc un eufemism). Rezultatul – a fost o harababură de nedescris, toată lumea dorea să-l atingă pe președinte, presa nu se putea apropia pentru declarații, un haos…

            După euforia supraviețuirii în urma primei suspendări, Băsescu și-a dat și el întâlnire cu strada în Piața Universității, la interval de o lună. A fost o promisiune nerespectată și absolut populistă.

            În vremuri normale, strada e pașnică. Dar vai de cel care nu-i ascultă vocea la timp! Valul care l-a ridicat pe Klaus Iohannis cu 10% peste Victor Ponta s-a umflat pentru că cel de-al doilea a înfruntat, arogant, strada. Strada a redevenit organul plebiscitar ad-hoc, care veghează ca cerințele care au stat la baza susținerii ei să fie respectate. E o stradă ceva mai agitată decât strada lui Băsescu, o stradă revitalizată, compusă din cei care ani de zile au sperat, dar și-au pierdut speranțele, cărora li se adaugă și o nouă generație, dar, din păcate, nu noua generație din politică. Am auzit – și nu o dată – afirmația conform căreia lupii tineri sunt mai răi, nu numai priviți prin prisma vârstei cât mai ales pentru că sunt mai adaptați tranziției românești, dezvoltată după sistemul capitalist de tip sud-american. Ei bine, nu acești lupi tineri doresc reformarea sistemului, ci tinerii care valorizează idealist sloganul să ne luăm țara înapoi – o parte din cei plecați să-și caute o slujbă prin străinătate, cei rămași în țară sperând că va veni vremea în care profesionalismul lor va fi cumva remarcat, cei care chiar au idei, se pricep și doresc să le pună în valoare în beneficiul lor, dar și al comunității (mă feresc să spun poporului, sună prost în context).

            În această fază, Iohannis nu are încotro și trebuie să țină seama de stradă, cea care l-a validat și este, pe moment, în rolul de instanță supremă. Valorile străzii par sau chiar sunt, acum, cele pozitive și lumea este foarte circumspectă să nu se petreacă, la adăpostul indiferenței, confiscarea energiei valului care l-a urcat pe Iohannis de la 30 spre 55%. Dar, cum spuneam, o guvernare normală nu se face (totuși) cu strada. Oricât ar părea de democratică, este de fapt inoperantă. Strada se va liniști când va fi cât de cât sigură că se guvernează normal (oricâte nuanțe ar avea acest normal). Este pasionantă și interesantă adaptarea mass-media și politicului la stradă. Ciuvică devine anacronic și strada prăbușește audiențele. O parte din lumea politică este incapabilă de schimbare, o alta crede că i-a venit rândul și acoperă toate registrele – de la nu mai vrem să fim săraci și cinstiți până la a se închina noii religii globale – strada virtuală, numită facebook sau twitter, stradă pe care fiecare dintre noi poate deveni jurnalist și departajarea o va face talentul.

Sau nu…?

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

13 + cincisprezece =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
PETROȘANI/ Lemnul din toaletarea copacilor, donat bătrânilor         NEMULȚUMIT. Alin Simota a contestat condamnarea pentru fals în declarații         Ilie Balaci a murit         Turiste rătăcite în Masivul Godeanu         Prins la furat de cablu, pe calea ferată         Gara Brad, la doi ani de la începerea lucrărilor de reabilitare         Scrisoarea deschisă a primarului Marcel Goia: „Autoritățile Publice Locale, bătaia de joc a Statului Român”         Traseu turistic refăcut de salvamontiști în Retezat         Rezultatele Bursei locurilor de muncă pentru absolvenţi – 19 octombrie 2018         „Trofeul Cetăţii” – turneu internaţional de şah la Centrul Cultural ”Drăgan Muntean”         Proteste la ArcelorMittal Hunedoara         La Salonul Hunedorean al Cărții, Editura Școala Ardeleană a fost la înălțime         Comunicat de presă (P): Senatoarea PNL, Carmen Hărău: Educația și cercetarea sunt scoase din agenda curentă a PSD         Imagini aeriene de pe Lotul trei al Autostrăzii Lugoj – Deva. Când va fi inaugurat         CE RĂMÂNE DUPĂ RAPORTĂRILE MĂREŢE. Incompetenţa şi angajările „pe pile” falimentează turismul hunedorean         Orchestra Metropolitană București concertează la Castelul COrvinilor         18 octombrie 1409 – ziua istorică a Huniazilor         Deva – un oraș ecologic și durabil         Scandal în jurul unui bal al bobocilor. Un preot s-a revoltat pentru tema aleasă: Demoni vă doriţi, demoni veţi avea în şcoli în loc de elevi”         Cetatea Blidaru, locul de vis din patrimoniul UNESCO, ignorat de autorități