LA O ANIVERSARE

Colaboratorul nostru, publicistul Nicolae Stanciu aniversează azi, 22 decembrie, o jumătate de secol de la debutul său gazetăresc. O dată cu urările de sănătate și la mulți ani pe care i le adresăm cu drag și bucurie publicăm textul semnat de omul de litere Alexandru Dumitriu, din București. Care se vrea mai mult decât o recenzie a prime cărți de publicistică a editorialistului nostru; se vrea o încununare a unei cariere gazetărești de 50 de ani.

DE INIMĂ ALBASTRĂ. CORVINISTĂ…

Gazetarul Nicolae Stanciu este unicul prieten autentic pe care l-am cunoscut frecventînd virtuala agoră facebook. Ceea ce nu înseamnă că amiciția stabilită de la distanță între noi, impulsionată prin desuete corespondențe poștale, precum și prin e-mail-urile timpurilor noastre postmoderne, m-a îndemnat să scriu această însemnare. O însemnare despre, dacă nu greșesc, cea dintîi carte a sa: Klein, căpitanul lui Lucescu: cronici sentimentale- Editura Diacritic Timișoara. Publicistică/monografie/paraliteratură sportivă. Cu toate că volumul își depășește inevitabil condiția, evidențiind dimensiuni socio-culturale deloc anodine. În orice caz, acest volum, pe care îl semnalez cu ceva întîrziere, revigorează producția de carte sportivă românească, din ce în ce mai secetoasă, dacă nu ca și inexistentă.
Astăzi septuagenar, absolvent, în 1966, al Facultății clujene de Istorie-Filosofie, după ce, tot la prestigioasa instituție universitară Babeș-Bolyai, studiase doi ani Dreptul, Nicolae Stanciu – născut la Sebeș – a rotunjit, de curînd, o carieră de cinci decenii în presa scrisă hunedoreană (activitate legată, pînă în 1989, de ziarul județean Drumul socialismului, care apărea la Deva – unde domiciliază „bătrînul cronicar”, cum se mai recomandă dumnealui, cu eleganță seniorială –, apoi, după evenimentele decembriste, în alte publicații locale). Profesia de gazetar, pe care, de ceva vreme, o desfășoară, cu pricepere și hărnicie, în Ziarul hunedoreanului, l-a purtat prin felurite medii și situații. De pildă, în 3 august 1977, asista la descinderea înfricoșată a lui Nicolae Ceaușescu în Valea Jiului. Bineînțeles, în epocă nu se putea consemna nimic despre „simpozionul” de la Lupeni, formulă aluzivă prin care era pomenită vizita liderului comunist. (Deplasare cerută vehement de zeci de mii de mineri.) Doar undele clandestine ale Europei Libere au răspîndit, fără ocolișuri, vestea revoltei muncitorești din Valea Jiului. În 1988, prozatorul Augustin Buzura codifica esopic greva și represaliile ei severe în romanul Drumul cenușii. Nicolae Stanciu a urmărit întregul traseu al șefului Statului în Valea Jiului, încă de la momentul aterizării, cu elicopterul, pe stadionul Jiul, și a fost singurul ziarist infiltrat în mulțimea minerilor. De aceea, mărturia „bătrînului cronicar”, publicată nu demult, constituie un document semnificativ al mișcării protestatare de la Lupeni.
Pe parcursul acestei jumătăți de veac petrecute în presă, una dintre preocupările sale fidele, care l-a consacrat printre cititori, a fost sportul. Cu plusul de interes cuvenit sportului-rege. Județul Hunedoara i-a furnizat, din punct de vedere fotbalistic, datorită celor două cluburi emblematice, Jiul și Corvinul, cîndva temute divizonare A, numeroase împliniri. Nicolae Stanciu a prins, la Petroșani, perioada de glorie a Jiului, încununată de cîștigarea Cupei României, în 1974, și, de-a lungul anilor ´80, la Hunedoara, formidabila ascensiune a Corvinului ctitorit de Mircea Lucescu. Ipostaze inegalabile – n-am de ce să forțez gînduri optimiste – pentru fotbalul hunedorean.

Eine kleine Nachtmusik

Volumul pe care îl discut este dedicat preponderent legendei Corvinului. Căci performanțele înfăptuite la Hunedoara în anii ´80, prin ambițioasa și meritoria prezență a antrenorului-jucător Mircea Lucescu, rămîn, neîndoielnic, în legendă. Asta a cuprins, cu pasiune și nostalgie, Nicolae Stanciu între coperțile cărții sale. Iar în crunta prăbușire contemporană, cînd Corvinul străbate, ca și Jiul, pustiurile campionatului județean, doar întoarcerile spre legendă țin de urît – și e, într-adevăr, urît – celor care au fost apropiați de această echipă. Astfel, „Bătrînul cronicar” adună în volumul amintit frînturi memorabile din istoria să-i spunem, importînd un reper literar, „optzecistă” a Corvinului. Nicolae Stanciu scrie așezat și onest; nu caută să imite pe nimeni. Nici pe Ioan Chirilă, nici pe Eugen Barbu, nici pe Fănuș Neagu, nici pe Radu Cosașu, ca să citez numai cîțiva dintre clasicii comentariului fotbalistic. Ziaristul devean oferă o publicistică agreabilă, lipsită de artificii și papelitos. Îi e de ajuns fermecătoarea legendă a Corvinului, care nu mai are nevoie de dichisul figurilor de stil pentru a căpăta strălucire. În textele lui Nicolae Stanciu pulsează, dezinvolt, atașamentul său corvinist. Jurnalistul însuși recunoaște că a admirat această frumoasă echipă și socotește faptul de a fi fost martor la zilele de aur ale Hunedoarei fotbalistice un privilegiu. Fără să atingă, de pildă, incandescența cu care condeiul lui Adrian Păunescu însoțea reușitele sau necazurile Universității Craiova. Opresc aici jongleriile și afirm că o asemenea carte trebuia neapărat scrisă.
După cum limpede reiese din titlu, legenda Corvinului se împarte, pentru „bătrînul cronicar”, între Mircea Lucescu și regretatul Michael Klein. Nimic deplasat în această alegere. Hunedoara a avut mulți jucători talentați – Gabor, Andone, Mateuț, Rednic sau Petcu –, însă Klein s-a distins, prin devotament și modestie, ca un simbol incontestabil al Corvinului. Era căpitanul echipei, pentru care a evoluat în peste 300 de meciuri. Deși nu l-am văzut jucînd decît în secvențe înregistrate, și acelea în tricoul lui Dinamo, club al cărui jucător a fost vreme de doi ani, adus de la Hunedoara, și la națională, unde a strîns 90 de selecții și a înscris de 5 ori – palmares redutabil pentru un fundaș –, participînd la Euro ´84 și la Mondialul italian din 1990, i-am remarcat repede dăruirea. Deloc întîmplător, în 1990 a fost transferat de Bayer Uerdingen – componentă a Bundesligii –, pe atunci o echipă respectată, rătăcită între timp în anonimatul eșaloanelor inferioare, precum Corvinul. Klein s-a impus lejer în Germania, prin seriozitatea sa proverbială. Din păcate, a părăsit tragic și mult prea devreme această lume, în 1993, răpus de infarct, la un antrenament. Nu împlinise 34 de ani. Stadionul din Hunedoara îi poartă numele. Omagiu absolut firesc, la împlinirea căruia au contribuit și stăruințele lui Nicolae Stanciu. Citind dialogurile dintre ziaristul devean și Michael Klein, reproduse în carte, am descoperit și caracterul curat al acestui sportiv exemplar. Și nu mi-a fost greu să deslușesc de ce „bătrînul cronicar” l-a înconjurat cu atîta dragoste și prețuire pe Klein, închinîndu-i acum eine kleine Nachtmusik.

A kind of magic

Despre Mircea Lucescu, artizanul gloriei corviniste, n-ar fi, la prima vedere, prea multe de spus. Și totuși… A sosit la Hunedoara, ca jucător, în 1977, de la Dinamo, și, foarte curînd, a preluat banca tehnică a echipei, propulsînd-o, după revenirea în prima divizie, printre fruntașele fotbalului românesc. „Bătrînul cronicar” evocă eforturile lui Lucescu, aflat la debutul său într-ale antrenoratului, de a crea o atmosferă solidară în jurul Corvinului. Viitorul mare tehnician nu s-a îngrijit numai de pregătirea fotbaliștilor. A știut să atragă spectatorii la stadion, organizînd întîlniri cu publicul, a gîndit o revistă lunară și un club pentru suporteri. Pe scurt, a înțeles că ridicarea echipei cere și altceva decît indicații sau schimbări inspirate. Lucescu a lustruit, practic, identitatea Corvinului. Cu o dedicare impresionantă, transformînd clubul de fotbal într-un bun al Hunedoarei. Acestor isprăvi li se adaugă și prestația sa de cronicar sportiv în Drumul socialismului, la îndemnul lui Nicolae Stanciu. Cîteva articole hunedorene scrise de Mircea Lucescu – el însuși autor de cărți – sînt reluate în volum. Putem decela în această convocare publicistică și destoinicia ziaristului, care, la fel ca Lucescu, a vrut să situeze fotbalul într-un circuit social. Nicolae Stanciu îl mai pusese într-o postură similară pe Titus Ozon – la rîndul său autor, dar, spre deosebire de Lucescu, al unei singure cărți; cînd fostul important fotbalist antrena în Valea Jiului, Drumul socialismului îi găzduia, săptămînă de săptămînă, „Prono-avancronica etapei”. Colaborare retribuită. (Înainte ca Adrian Păunescu să-i invite, în 1973, pe antrenorii Angelo Niculescu și Constantin Teașcă în paginile revistei Flacăra, a cărei conducere tocmai fusese încredințată poetului. Tot în Flacăra va publica și Cornel Dinu. Dacă am deschis această paranteză, să notez că și Nicolae Dobrin a fost, prin 1983-1984, pe cînd pregătea echipa lui de suflet și de triumf, titularul unei rubrici de profil în revista Argeș.) Mircea Lucescu a stat cîțiva ani la Hunedoara. De aici va trece, în paralel, și la cîrma naționalei. Munca lui nu s-a năruit după ce a plecat de la echipă. Corvinul va rezista în prima divizie pînă în 1992. Ce a făcut acest antrenor seamănă cu vrăjile lui Freddy Mercury din videoclipul piesei A kind of magic. Decorul Hunedoarei, cu Castelul său medieval, se potrivește scenariului…

Cîntece de pierzanie

Sub aura lui Michael Klein și Mircea Lucescu, Nicolae Stanciu a clădit un captivant documentar despre Corvinul și fotbalul hunedorean. Nu putea absenta din această întreprindere monografică o victorie de pomină, din primăvara lui 1986, pe teren propriu, a Corvinului în fața Stelei. Era anul în care clubul Armatei – să nu uităm această avantajoasă apartenență departamentală și nici patronajul politic de care s-a bucurat Steaua – cîștiga, la Sevilla, Cupa Campionilor Europeni. La Hunedoara, echipa roș-albastră pierdea cu 1-3, spre enervarea protectorului Valentin Ceaușescu, care, mărturisește autorul cărții, tuna și fulgera la pauză în vestiarul oaspeților. Nu putea absenta „sejurul” corvinist în Cupa UEFA, din sezonul 1982/1983. Așa cum nu putea absenta nici tradiționala „normă hunedoreană”, adică minim trei goluri pe meci acasă. Autorul Nicolae Stanciu a îndeplinit, dacă-mi este permisă, în spirit cordial, comparația, o „normă” analoagă; după Klein, căpitanul lui Lucescu, a mai publicat patru cărți: De la Klein la Mutu: manelizarea fotbalului: alte cronici sentimentale, Pixul negru: libertatea presei de a nu fi liberă, Hunedoara: oameni și legende (toate în 2015) și Respect, domnule Boia (2016). Revenind, nu putea fi ocolită nici tutela „proletară” a Corvinului, sprijinit de Combinatul Siderurgic. (De altfel, declinul clubului împărtășește soarta acestui colos industrial, de care, în postsocialism, s-a ales praful.) În fine, destule nu puteau fi ocolite. Și n-au fost. M-am bucurat, spre sfîrșitul verii, că nici autoritățile orașului Hunedoara nu l-au ocolit pe Nicolae Stanciu, conferindu-i, cu îndreptățită recunoștință, titlul de Cetățean de Onorare.
Pe una dintre clapetele cărții sînt cîteva cuvinte emoționante ale gazetarului Ion Cupen, trecut în 2014 la cele veșnice: „A existat odată un triunghi hunedorean cu laturile bine încleiate: Mircea Lucescu – stăpînul băncii tehnice, Mișa Klein – în joc pe gazon, Nicu Stanciu – sprijinit în pix. Fiecare cu îndeletnicirea sa, toți trei slujbași pasionați ai sportului-rege. Nenorocirea a făcut ca Mișa să dispară, chiar dacă eroic, la datorie, văduvind generația de aur de aportul său prețios. Cu aripile crescute, Lucescu și-a luat zborul spre un fotbal mai vîrtos și mai curat. A rămas Nicu Stanciu pe loc, un trubadur incorigibil, să cînte tinerețea pierdută a Hunedoarei”. Sînt, într-adevăr, ca să împrumut un titlu al lui Mihai Beniuc, cîntece de pierzanie în paginile cărții. Cîntece de inimă albastră. Ca și culoarea Corvinului, ca și inima generoasă a „bătrînului cronicar”.
Alexandru Dumitriu

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

cinci × trei =

ACTUALITATE
ÎN ZONA ORĂŞTIE. Un absolvent din zece schimbă şcoala cu şomajul         Accident rutier grav provocat de o tânără de 21 de ani         Doi adolescenți de 16 ani au furat mașina unei tinere și au plecat la plimbare         Soarta tristă a faimoasei biserici de marmură din Alun         Fotograful care merge sute de kilometri pe jos pentru a promova Hunedoara         Vineri, Primăria Municipiului Deva nu încasează taxe și impozite locale!         CÂT VOR PLĂTI DEVENII? Preţul gunoaielor e la mâna primarului Ovidiu Moş         Traian Berbeceanu îi dă replica fostului său anchetator         Percheziții în Hunedoara, într-un dosar privind acordarea ilegală a diplomelor de studii         Furtunile au făcut pagube însemnate în nordul județului         Furtuna a distrus un drum din Retezat         TRAI PE VÂTRAI. Lefuri de opt ori mai mari decât plebea la Consiliul Judeţean         O VACANŢĂ ALTFEL. „E vremea cititului la Mărtinești”         DIPLOME DE EXCELENŢĂ. Elevele de 10 la Bacalaureat, recompensate de Consiliul Judeţean         Accident rutier pe o trecere de pietoni din Hunedoara         Misiune spectaculoasă de salvare a unui urs, prins într-un laț pus de braconieri         MOMENT SOLEMN. Subprefectul Dorel Bretean a depus jurământul de onoare         Apa Prod S.A. a lansat aplicaţia ApaProd pentru telefonul mobil         Imagini de poveste realizate pe un traseu dificil din Retezat         Sărbătoarea Greco-Catolicilor din Orăștie