JOCURILE OLIMPICE DE IARNĂ DE LA SOCHI 07-23 FEBRUARIE 2014/Cu skeleton de împrumut la olimpiadă

Un hunedorean este singurul sportiv român care participă în proba masculină de skeleton la Jocurile Olimpice de la Soci. Pentru că nu îşi permite unul al său se va prezenta în concurs cu un skeleton împrumutat.

536212_588902197838951_524619260_n

Ce faci când îţi doreşti neapărat să participi la marele bal şi zâna cea bună nu apare? Dorin Velicu a tras cât a putut de vechiul său skeleton şi a primit invitaţia la Jocurile Olimpice de la Soci. Dar cum în palat nu poţi intra oricum, va împrumuta un skeleton să pară îmbrăcat în frac.

Mulţi români nu ştiu ce este acela un skeleton şi dintre cei care ştiu puţini îsi imaginează cât poate costa un astfel de echipament sportiv. Nu e o avere, câteva mii de euro. Dar cu toate astea, singurul sportiv român care participă în proba masculină de skeleton la Jocurile Olimice de la Soci nu îşi permite unul al său şi se va prezenta cu un skeleton împrumutat.

Hunedoreanul Dorin Velicu, în vârstă de 27 de ani, practică acest sport din 2006, motivantă fiind adrenalina de care care se simte dependent. Motto-ul său este “Keep calm and slide”, adică “Păstrează-ţi calmul şi alunecă”, parafrazând un mesaj motivaţional al guvernului britanic din timpul celui de-al doilea război mondial. 12-VELICU

Într-un interviu acordat agenţiei de presă MEDIAFAX, Dorin Velicu, a declarat că urmăreşte la prima sa participare la Jocurile Olimpice să se claseze între primii 20 de sportivi.

Este antrenor angajat şi totodată sportiv al Clubului Sporturilor de Iarnă din Vatra Dornei, component al echipei naţionale de skeleton a României din 2006. A început sportul cu atletismul la Clubul Sportiv Şcolar Hunedoara în grupa profesorului Florin Bucur, apoi a trecut la bob şi mai târziu la skeleton.

La început a fost atletismul

Reporter: – O căutare pe Google la skeleton produce rezultate diferite de sportul pe care îl practici. Ce este skeletonul?

Dorin Velicu: – (Râde) Skeletonul este primul sport de alunecare. A fost inventat în vremurile de demult de americanii din nord. E vorba de o sanie, un fel de sanie, cu patine. Dar care nu seamănă cu bobul.

 Rep: – Cum ai ajuns să practici skeleton?

D.V.: – Eu am început atletismul prima dată, apoi antrenorul m-a îndreptat către acest sport. Am făcut apoi şi bob în primul an, după care am fost mai atras de skeleton.

 Rep: – Ce înseamnă pentru tine prima participare la Jocurile Olimpice?

D.V.: – Emoţii sunt, normal, e vorba de cea mai prestigioasă competiţie, e concursul suprem. Calificarea însă nu a fost o surpriză, de acum doi mă pregătesc pentru asta. Dar a fost foarte greu.

Rep: – Care e obiectivul tău la Soci?

D.V.: – Mari speranţe nu îmi fac, pentru că am pierdut două sesiuni de antrenamente în sezonul acesta, care mă puteau ajuta să sper la mai mult. Aşa, sper la o calificare în primii 20. Dar acum contează şi pârtia, şi ziua de concurs, şi cum te simţi în acea zi, cum te-ai pregătit pentru condiţiile de acolo. Dacă ninge şi nu te-ai pregătit pentru ninsoare, poţi să faci ce vrei că nu îţi iese.

Antrenamente peste hotare

Rep: – Tu unde te antrenezi?

D.V.: – Din păcate nu mai avem pârtie, era la Sinaia, dar nu mai funcţionează. Totul e la pământ. Suntem nevoiţi să ne antrenăm doar în străinătate, unde plecăm atunci când îngheaţă prima pârtie. E dificil, pentru că atunci când intrăm în sezon, sportivii care au pârtii în ţară au deja câteva sute de coborâri înaintea noastră. Şi noi dacă avem 10 coborâri la început de sezon e bine. E puţin faţă de pregătirea pe care o au americanii, ruşii, englezii…

Rep: – Şi puteţi ţine ritmul cu ei?

D.V.: – Anul ăsta am făcut 18 coborâri la începutul sezonului, apoi încă 10 şi restul doar la competiţii. E mult mai puţin decât ceea ce fac sportivii din naţiunile mari. Noi facem într-un sezon aproximativ 100 de coborâri, cu tot cu competiţii, atât cât au ei la început. În plus, nemţii au câte 10 perechi de patine pentru fiecare om şi noi dacă avem o pereche e bine. Şi astea sunt pentru fiecare tip de pistă, pe ei nu-i prinde niciodată descoperiţi.

Rep: – Skeletonul tău e unul competitiv? Cum sunt săniile astea, sunt clasificate pe categorii?

D.V.: – Skeletoanele sunt făcute în mare parte manual, iar unele de fabrici. Cele făcute de fabrici sunt nemţeşti, dar nu ai cum să ajungi la ele. Sunt făcute exclusiv pentru nemţi, pentru echipa naţională a Germaniei. Astea s-au dovedit a fi cele mai bune. Cele făcute în garaj sunt accesibile, dar unele sunt scumpe. Costul lor începe de la 3.500 de euro la mâna a doua şi de la 5.000 de euro unul nou. Plus patinele, care fac tot, sunt mai importante decât skeletonul în sine, pentru că ele dau viteză. Şi aici e multă inginerie.

Rep: – Tu pe care ţi l-ai dori?

D.V.: – Acum skeletonul după care râvneşte toată lumea este cel de la ruşi. Ruşii au un antrenor pe jumătate neamţ, care a ajuns să construiască skeletoane aproape la fel de performante ca ale germanilor. Dar costă de la 5.500 de euro în sus, fără patine. Şi o pereche de patine costă de la 1.000 de euro în sus. E foarte tehnică toată treaba. Depinde şi de carenă…

Rep: – Skeletonul tău cât valorează?

D.V.: – Al meu? (râde) Păi gândiţi-vă că l-am luat acum şapte ani la mâna a doua şi a costat undeva la 2.000 de euro cu tot cu patine. Este un bătrân skeletonul meu, dar cu el am reuşit să mă calific. Acum pentru Soci am vorbit cu cineva să fac rost de un skeleton mai performant, că al meu e bătrân, v-am spus… E rămas în urmă.

Rep: – Păi şi ce faci, îl împrumuţi?

D.V.: – Da, îl împrumut de la un coleg de la noi din ţară. Sper să meargă. O să-l încerc, voi avea 3-4 coborâri înainte de intrarea în concurs, să mă acomodez cu el. Pentru că este diferit de al meu.

S-a ars pe gheaţă

Rep: – Care e viteza pe care o prinzi pe pistă, nu îţi e teamă?

D.V.: – Cea mai mare viteză a mea a fost de 140 de kilometri pe oră. Dar nu mi-e teamă. Eu practic sporturi extreme şi mountain-bike şi schi alpin, ca să amintesc şi sporturi mai soft, aşa. Dar nu îmi e teamă. Eu am ajuns la skeleton în căutare de adrenalină. Din 2006 am parte de adrenalină din plin.

Rep: – Te-ai accidentat vreodată? Care sunt accidentările cele mai frecvente?

D.V.: – Da, sigur, arsurile şi contuziile sunt frecvente. Arsurile apar de la frecarea cu gheaţa. Dacă te loveşti poţi să te arzi. Sunt pârtii care nu sunt finisate şi sunt ca nişte răzătoare. Dacă loveşti peretele e grav. E foarte dureros.

Rep: – Cum te susţii financiar?

D.V.: – Trăiesc din sport cum ar veni, sunt angajat la Clubul Sporturilor de Iarnă din Vatra Dornei ca antrenor şi activez şi ca sportiv tot acolo. Cam atât. Am făcut şi sacrificii pentru sportul ăsta, pentru că e foarte greu. Şi nu e vorba numai de bani. Când pleci de acasă trei luni se schimbă multe de fiecare dată. Plus că stai în frig la minus 15 grade. Nu e chiar aşa de uşor cum se vede la televizor.

Cifra

14

februarie la ora 15:30 este ziua şi ora la care Dorin Velicu va intra în competiţie la JO de la Soci.

 

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

cincisprezece + 20 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Prins la furat de cablu, pe calea ferată         Gara Brad, la doi ani de la începerea lucrărilor de reabilitare         Scrisoarea deschisă a primarului Marcel Goia: „Autoritățile Publice Locale, bătaia de joc a Statului Român”         Traseu turistic refăcut de salvamontiști în Retezat         Rezultatele Bursei locurilor de muncă pentru absolvenţi – 19 octombrie 2018         „Trofeul Cetăţii” – turneu internaţional de şah la Centrul Cultural ”Drăgan Muntean”         Proteste la ArcelorMittal Hunedoara         La Salonul Hunedorean al Cărții, Editura Școala Ardeleană a fost la înălțime         Comunicat de presă (P): Senatoarea PNL, Carmen Hărău: Educația și cercetarea sunt scoase din agenda curentă a PSD         Imagini aeriene de pe Lotul trei al Autostrăzii Lugoj – Deva. Când va fi inaugurat         CE RĂMÂNE DUPĂ RAPORTĂRILE MĂREŢE. Incompetenţa şi angajările „pe pile” falimentează turismul hunedorean         Orchestra Metropolitană București concertează la Castelul COrvinilor         18 octombrie 1409 – ziua istorică a Huniazilor         Deva – un oraș ecologic și durabil         Scandal în jurul unui bal al bobocilor. Un preot s-a revoltat pentru tema aleasă: Demoni vă doriţi, demoni veţi avea în şcoli în loc de elevi”         Cetatea Blidaru, locul de vis din patrimoniul UNESCO, ignorat de autorități         Vârstnic jefuit în scara blocului         Lansare de carte         Zilele icoanei încep la Deva         Transporturi agabaritice pe ruta Nădlac – Hunedoara