Ecologismul de şpagă baroc. O populaţie de castori a fost condamnată la moarte de activişti ai mediului

În zona Bejan s-au stabilit câţiva castori, specie dispărută din zonă de mai bine de un veac. Datoria activiştilor de mediu sesizaţi era să-i avertizeze pe drumari să sape cu prudenţă pe o porţiune de câteva sute de metri. Timp de două luni, ecologiştii n-au mişcat un deget. Acum probabil că e prea târziu…

castori

Mirel Vanca a sesizat prezenţa castorilor în zona localităţii Bejan şi a anunţat reprezentanţii unui ONG care s-a specializat pe probleme de mediu. Omul spera că activiştii ecologismului sunt mai sensibili la problemele de mediu, comparativ cu Garda de Mediu.  „În porţiunea respectivă s-au stabilit castori, chiar în cabalul de sub dig, din partea dreaptă (opusă Mureşului). Urmele activităţii castorilor se întind pe circa 1 km, de la circa 60-70 metri în amonte de iazul termocentralei, până la circa 200-300 metri de locul de depozitare a materialelor de construcţii (din apropierea intersecţiei cu DN76).  Aceste urme cuprind cel puţin două baraje şi numeroşi (zeci de) copaci roşi în stilul caracteristic acestor animale.

Lucrările la autostradă se desfăşoară paralel cu canalul care adăposteşte castorii, în prezent pământul degajat ajungând până la câţiva (puţini) metri de acesta”, a sesizat Mircel Vanca.

Activismul de mediu şi şpaga de tip „eco”

Ecologiştii sar, de obicei, ca arşi când sunt în joc interese economice şi investitorii, „criminali ai mediului înconjurător”, nu vor să le cumpere tăcerea. Castorii de la Bejan n-au fost o miză… Timp de două luni, ONG-iştii de mediu au ignorat mesajul. Cu totul întâmplător, Mirel Vanca a trecut, ieri, prin zonă şi a observat că ecologiştii sesizaţi de el n-au mişcat un pai. Dezamăgit, omul a sesizat Garda de Mediu. „Vă rog să reţineţi că nu solicit oprirea lucrărilor, ci supravegherea lor constantă, în vederea protecţiei acestei specii de animale. Fără informarea constructorilor şi supravegherea lor, aceşti castori, reveniţi în zona noastră după mai bine de un secol şi jumătate, nu vor avea nici o şansă de supravieţuire. Nu am aşteptări forte mari de la autorităţile de stat, dar nu mă aşteptam ca nişte ecologişti să fie lipsiţi de orice reacţie. Acum probabil e prea târziu”, ne-a mărturisit Mirel Vanca.

Vom reveni cu detalii în ediţiile viitoare.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nouă + doi =

ACTUALITATE
Tragedie în Petroșani: un bărbat a murit într-un accident rutier         ADEVĂR ŞI PROVOCARE. Împădurim Kogaionul împreună         AFACERI LÂNGĂ MORMÂNTUL LUI ARSENIE BOCA. De ce nu a dispărut talciocul de la Mănăstirea Prislop         Peste 140 de hectare în flăcări         Peste 250 de arbori plantați în Călan         Copil rănit grav într-un accident         Turiștii amendați pentru comportament indecent în Sarmizegetusa Regia „salvați” de magistrați         VIDEO Cea mai frumoasă stradă din Hunedoara a „înflorit”         Armăsar în agonie abandonat pe marginea unei străzi din Orăștie         De Ziua Poliției Române. Dacian Vonu, polițistul anului         Buna Vestire la Mănăstirea Prislop: cozi interminabile la mormântul părintelui Arsenie Boca         Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare         Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR