Tortura în lumea romană. De la moartea prin sufocare, până la tortura extremă

Dacă ajungeţi în această vară la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, aveţi ocazia să vizitaţi LegendaRoom-ul „Casa Legendelor Britoniei”, amenajat de membrii Societatăţii de Educaţie Nonformală şi Socială (SENS), care au reconstituit aici o cameră de tortură.

 

Ghizii dumneavoastră vă vor oferi ocazia de a afla care erau cele mai frecvente, dar şi cele mai crunte metode de tortură în lumea romană: „Să nu vă miraţi că sângele nostru de pe pereţi bate mai spre roz. Copiii, dar şi adulţii ne întreabă, nu o dată, de ce e sângele pe pereţi de culoarea asta. Noi le spunem că am torturat-o pe Pantera Roz!”, explică, amuzat, Dacian Muntean, reprezentantul organizaţiei. Potrivit acestuia crucificarea, de cele mai multe ori, se făcea pe o cruce în formă de X, ba chiar cu picioarele în sus. Se băteau cuie în picioare, iar apoi torţionarii treceau la diferite operaţiuni cu cârlige agăţate în carne sau în piele, cu tăierea de fâşii de piele de spate şi scoaterea de cureluşe de pe piele. Una dintre metodele antice de tortură era biciuirea la stâlp cu fâşii de piele care aveau inserate bucăţi de metal sau plumb. Lovitura nu era, în sine, dureroasă, ci deveanea astfel în momentul în care cureluşele erau retrase, pentru că metalul intra în carne şi apoi jupuia, efectiv, spatele sau picioarele persoanei pedepsite astfel.

 

Din ce cauză mureau cei crucificaţi

 

„Asta, însă, era tortura care nu urmărea moartea. Crucificarea pentru ucidere se făcea nu pe crucea arhicunoscută, ci pe o cruce în formă de T. Foarte simplu, un lucru pragmatic, pe o bucată de lemn însinsă pe jos, se bătea în cuie crucificatul, după care acesta era ridicat peste o altă bucată de lemn, care avea făcută avea o cioplitură specială. Cei crucificaţi mureau nu din cauza sângerării, pentru că torţionarii aveau grijă să nu atingă vene importante. Cuiele aveau menirea de a-l ţine doar pe cel pedepsit, agăţat pe cruce. Aşadar, motivul pentru care mureau crucificaţii era acela că se sufocau. Asta pentru că organismul uman e făcut să stea în poziţie bipedă, pe călcâie. De pildă, în momentul în care intrăm în apă şi înotăm, simţim, automat, că ne înecăm. La cel torturat, prin picioare erau bătute, din lateral, un piron, care susţinea o parte din greutate. Însă când torţionarii doreau ca acesta să moară, luau un ciocan mare sau o ghiioagă şi îi spărgeau fluierele picioarelor. I se rupeau, practic, oasele, corpul nu mai avea sprijin, iar după câteva ore de funcţionare intensă a plămânilor, aceştia nu mai puteau face faţă şi se opreau. Intervenea, de fapt, stopul respirator. Moartea suvenea după câteva ore sau după câteva zile, în funcţie de rezistenţa crucificatului”, explică Dacian Muntean.

 

Cruzimea extremă: căldarea cu viermi

 

Cea mai cruntă metodă de tortură în lumea romană, despre care hunedoreanul spune că este foarte probabil să nu fi auzit nici de la televizor şi nici să fi văzut prin filme, era „căldarea”. O groaznică „băiţă la cădiţă”, în care cel pedepsit era dezbrăcat şi pus să stea, legat în poziţia fetusului, în butoriul cu apă. El era uns cu miere pe faţă şi scos în public, pentru ca oamenii de rând să vadă şi să ia aminte ce li se poate întâmpla celor care nu respectau legile sau dorinţele mai marilor vremii. „De o parte a drumului erau crucifixurile, de o parte erau aşezate, în unele cazuri, căldările. Pentru că omul era uns cu miere era năpădit de muşte şi gângănii. Între timp, el era hrănit şi le dădea foarte multă aă, cu pâlnia. Sigur, funcţiile lui fiziologice continuau, îşi făcea nevoile în aceste căldări. Stând acolo zile întregi, excrementele începeau să se degradeze, păsările le ciuguleau ochii celor ghemuiţi în butoi, iar viermii care se formau, începeau să îi devoreze de vii.

 

Roata, folosită pentru spargerea oaselor

 

„Genul acesta de tortură, foarte dureroasă şi foarte degradantă, putea să dureze până la 30-40 de zile. Ea nu era întâlnită foarte frecvent, foarte puţine cazuri sunt cunoscute dar este, totuşi, menţionată”, adaugă reprezentantul LegendaRoom-ului de la Sarmizegetusa. În vremea romanilor roata era folosită de romani pentru spargerea oaselor, urmând ca în Evul Mediu să devină „vedetă” a arsenalului de tortură, odată ce i s-au adăugat cuie şi lame. Cel pedepsit era despicat, astfel, cu cruzime, în maniera în care un bucătar din zilele noastre taie preparatele cu cuţitul de pizza. Din nefericire, câteva secole mai târziu, în Evul Mediu toate aceste metode au evoluat, ele au fost consemnate în volume „de specialitate”, ba chiar se şi dădea examen, pentru a deveni torţionar şi călău la curţile nobiliare şi regale.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × trei =

ACTUALITATE
ADEVĂR ŞI PROVOCARE. Împădurim Kogaionul împreună         AFACERI LÂNGĂ MORMÂNTUL LUI ARSENIE BOCA. De ce nu a dispărut talciocul de la Mănăstirea Prislop         Peste 140 de hectare în flăcări         Peste 250 de arbori plantați în Călan         Copil rănit grav într-un accident         Turiștii amendați pentru comportament indecent în Sarmizegetusa Regia „salvați” de magistrați         VIDEO Cea mai frumoasă stradă din Hunedoara a „înflorit”         Armăsar în agonie abandonat pe marginea unei străzi din Orăștie         De Ziua Poliției Române. Dacian Vonu, polițistul anului         Buna Vestire la Mănăstirea Prislop: cozi interminabile la mormântul părintelui Arsenie Boca         Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare         Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR         Ziua Mondială a Apei, marcată în școli din mediul rural