Ținutul Pădurenilor în imagini inedite: peisajele de poveste ale satelor tăcute

Ținutul Pădurenilor oferă călătorilor peisaje impresionante prin pitorescul lor, deși numeroase dintre satele sale au fost părăsite aproape în întregime în ultimii ani. În ciuda atmosferei triste oferită de casele vechi şi pustii, zona a rămas unul dintre locurile de poveste ale Transilvaniei.

În fiecare dintre zecile de sate ale pădurenilor pot fi văzute numeroase case părăsite, cu obloane trase sau geamuri sparte, cu pereţi din cărămidă sau lemn, cu acoperişuri din şindrilă sau stuf, case vechi şi pustii, cu ogrăzi înfundate de bălării. Cele mai multe dintre gospodăriile abandonate păstrează semnele unei spiritualităţi profunde ale celor care le-au stăpânit: troiţe vechi, rezemate de ziduri, livezi împodobite cu cruci din lemn, prăjini în vârful cărora au rămas agăţate flori uscate şi ştergare.

Bisericile satelor, ridicate pe dealuri, au şi ele secole de existenţă, iar unele, cum sunt cele din Alun şi Vălari, au fost părăsite complet. Tăcerea satelor din Ţinutul Pădurenilor atrage numeroşi turişti, chiar dacă multe dintre drumuri sunt greu accesibile. În satele din Munţii Poiana Ruscăi şi de pe Valea Cernei, călătorii străini găsesc privelişti pitoreşti, în faţa cărora deseori rămân impresionaţi.

Vadu Dobrii, satul părăsit din Raiul Pădurenilor

Vadu Dobrii, cătunul din Munţii Poiana Ruscăi aflat la 60 de kilometri de municipiul Hunedoara, s-a transformat în ultimii ani într-un „sat-fantomă”. Locul a devenit o umbră a zonei populate în trecut de zeci de familii prospere. Până la începutul anilor 2000, în Vadu Dobrii a funcţionat o bază militară antiaeriană, cu rachete şi buncăre, ascunsă în pădurea deasă de brazi. La celălalt capăt al satului se afla mina de fier unde au lucrat până în urmă cu două decenii hunedoreni din întreg ţinutul, iar în apropiere a funcţionat o tabără şcolară, ruinată în prezent. Drumul forestier pe care oamenii urcă în Vadu Dobrii porneşte din satul Lunca Cernii de Jos, străbate mai multe văi şi păduri, ocoleşte Meria, un fost cătun al vechilor haiduci, trece apoi pe lângă stânele pădurenilor şi se coboară în final spre primele case din sat, aflate la 15 kilometri de şoseaua din care s-a desprins drumul de munte. În Vadu Dobrii locuiesc mai puţin de 20 de localnici, cu tot cu cei care stau ocazional aici, iar cei mai mulţi sunt bătrâni. Peste 20 de case au rămas părăsite de ani buni, la fel ca fosta şcoală şi fostul cămin al satului. În prag de iarnă, după primele ninsori, drumul forestier pe care oamenii mai urcă în sat devine şi el inaccesibil. Dincolo de greutățile întîmpinate de localnici, Vadu Dobrii oferă călătorilor peisaje impresionante.

Lăzile de zestre din Arănieș

Departe de agitaţia oraşelor, sătenii din Arănieş, unul dintre cele mai mici sate ale Hunedoarei, au păstrat tradiţii vechi de secole. Deşi nu se mai adună în număr mare la sărbători şi nu mai poartă, decât cu ocazii rare, costumele pădureneşti, lăzile lor de zestre au rămas pline de comori… culturale. În casele satului de munte, îngrămădite în jurul unei bisericuţe vechi de trei secole, localnicii păstrează cu sfinţenie tradiţiile. De sărbători, sătenii îşi leapădă ţinutele obişnuite, pentru a purta hainele specifice zonei pădurenilor:  femeile îşi pun cămăşi din bumbac, bogat împodobite cu motive populare, basmale colorate şi mărgele, iar soţii lor îmbracă veste din postav şi cămăşi albe, adăugate pantalonilor negri. În sat, fiecare familie îşi are propria colecţie de haine populare, unele fiind păstrate de mai bine de un secol.

Alun satul fără oameni

Satul Alun a rămas unul dintre cele mai ciudate locuri din judeţul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România. În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului. De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc. Doar vara, două-trei familii din Hunedoara şi din Deva mai ajung în Alun, pentru a-şi petrece sfârşiturile de săptămână. Câteva luni pe an, tot vara, o casă din sat mai este locuită de Maria Popa, o bătrână de 85 de ani, adusă de nepoţi pentru a avea în grijă gospodăria. Pe uliţele cătunului mai trec ciobanii de la stâna înfiinţată la marginea aşezării. Iar uneori, în curtea bisericii din marmură îşi fac apariţia două măicuţe. Călugăriţele sunt văzute rar în Alun, pentru că stau mai mult la Mănăstirea Prislop, unde au o tarabă de suvenire religioase şi de icoane.

Povestea Ținutului Pădurenilor

Ţinutul Pădurenilor se întinde între Valea Mureşului şi Ţara Haţegului şi este mărginit de Munţii Poiana Ruscăi. Are în componenţă comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii de Sus şi Topliţa şi 40 de sate de munte. Cele mai apropiate oraşe îi sunt Hunedoara şi Deva.

Povestea aşezărilor din Ţinutul Pădurenilor începe în urmă cu mii de ani, însă nimeni nu ştie cu precizie când pe culmile Munţilor Poiana Ruscăi, de pe care se dezvăluie călătorilor panorama îndepărtată a Retezatului şi peisajele oraşelor Hunedoara şi Deva, au început să se închege primele comunităţi. Cele mai vechi mărturii arheologice din acest ţinut sunt urmele de locuire din Neolitic ale peşterilor din Ghelari sau Bătrâna. În preajma satelor din Pădurenime au fost scoase la iveală rămăşiţele unor exploatări miniere, ale unor necropole şi fortificaţii din vremea dacilor, tezaurele şi urmele unor aşezări romane, cuptoare de fier şi mănăstiri medievale. Satele pădurenilor au făcut parte din domeniile Hunedoarei şi Devei, de la primele atestări documentare ale celor două oraşe. În istoria lor îndelungată, pădurenii au conservat tradiţii şi credinţe vechi, precreştine, cum sunt cele ale cântecului bradului de la înmormântare, ale priveghiului la care lumea petrece şi joacă – obicei consemnat la traci şi geţi, şi credinţa că moartea nu vine niciodată întâmplător, ci este prevestită prin anumite semne care ar putea fi dezlegate. Cu timpul, populaţia din Pădurenime s-a diminuat.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

trei + 12 =

ACTUALITATE
A fost deschis Târgul European al Castelelor, la Hunedoara         Accident rutier cu doi răniți la intrarea în Deva, pe Drumul Național 7         E ŞI ALDE LA GUVERNARE! Mircea Moloţ a reuşit să deblocheze proiectele europene din Ţara Haţegului         Fosta Școală 10 din Hunedoara a ajuns în paragină         DEPOUL DEVASTAT. Ultima „redută” a mocăniței din Hunedoara a fost ruinată         Tribunalul Hunedoara decide soarta spărgătorului de la Castelul Corvinilor         Sfârşit de săptămână cu Târgului European al Castelelor. VEZI Programul evenimentului         Dungi si flori in noua colectie Sense primavara-vara 2017         OMUL CU CEL MAI STUFOS CAZIER RĂMÂNE LIBER. Cu magistraţii la Judecata de Apoi         Ce soartă va avea Pasul Vâlcan, zona turistică pustie dotată cu telegondola de 33 de milioane de lei         Ludovic Orban: „Nu voi tolera coconul acela care se formează în jurul fiecărui lider”         Accident într-o intersecție din Deva         Povestea fostului securist din fruntea minerilor care a condamnat România la CEDO         Percheziții la traficanți internaționali de țigări         Un polițist a salvat un tânăr de la sinucidere         Povestea marii tragedii aviatice din 1940: „Erau peste tot morţi, mutilaţi în modul cel mai îngrozitor”         Șofer căutat de Poliție după un accident         Accident rutier pe Calea Zarandului         SĂPTĂMÂNA POMENILOR. Danii de peste patru milioane de lei pentru ONG-iştii hunedoreni         MICII DUMNEZEI DE LA ŢARĂ. Primarul Mihai Irimie (PNL) lasă Şoimuşul pe sec