Sportivii noștri, sportivii nimănui

Cum poți tu, ca țară, să fii acolo, în top? În vârf? Poți prin cultură, sport, precum și atingând celălalt pol, negativ, care ține de corupție și hoție.

Să rămânem la sport totuși. Așezarea geografică a României ne permite să practicăm sporturi considerate tari la nivel mondial. Avem totul gratis, la îndemână, pentru alpinism, escaladă, schi, schi-alpinism, alergare montană. Am putea transforma România într-un teren mondial de pregătire. Am putea. Dar nu se vrea. Furturile lor, în ministerele de resort, sunt mult mai importante și le asigură lor, șefilor, o carieră lină.

Ați închis alpinismul. Praf l-ați făcut, deși România avea vârfuri care se puteau lua la trântă cu oricine de pe planeta asta. Schi alpinismul nu mai e ce a fost înainte, puținii care-l practică făcându-l din plăcere, pe banii lor, în timpul liber.

Nu avem repere. Nu avem vârfuri. Dar tânjim după confortul și societatea civilizată de dincolo de granițe. Nu investim în sportivii noștri, dar știm să le scoatem ochii și să-i discredităm dacă, ajunși în competițiile internaționale, nu obțin ce rezultate am vrea noi. Nu-i susținem. Ne batem joc. Și nu doar ei, cei din ministere, ci și noi, ăștia din fața calculatoarelor, care n-am da 20 de lei pe un bilet la un meci de handbal, de exemplu. Otrava vărsată din tastaturi e gratuită și ne transformă în experți zi de zi. În tenis, handbal, schi, alergare.

Iar voi, ăștia din Ministerul Sporturilor, aveți impresia că un om poate avea performanțe lucrând opt ore pe zi, făcându-și griji pentru plata facturilor de la o lună la alta? Da, primele rezultate or veni din pasiune. Dar, știți, pasiunea nu ține de foame și nici nu-ți plătește facturile. Obosești să te lupți cu morile de vânt, cu un sistem corupt, în care el, reprezentantul guvernului, când îi faci cerere de finanțare, te întreabă, pe ocolite sau direct ”dar mie ce îmi iese la faza asta, dacă aprob?”. Obosești să te milogești la unul și altul, căutând finanțare, când tu, stat, ai datoria morală să investești în valorile tale.

În loc să dai sute de mii de euro pe șapte scânduri cum a făcut amețita aia de Ridzi – care și-a adus aminte brusc din pârnaie că e mamă și e bolnavă – mai bine investeai în pregătirea schiorilor noștri.

În această perioadă se desfășoară Cupa Mondială la Schi Alpin. Câștigători, până acum, sunt norvegienii. Podiumul a fost ocupat de ei: Aksel Lund Svindal, Kjetil Jansrud și Aleksander Kilde. Norvegienii, până la ei, nu au avut așa rezultate în schi alpin, fiind cunoscuți mai mult pentru rezultatele excepționale din schi fond.

Însă statul norvegian investește în sportivii săi. Ba, mai mult, face front comun cu firmele mari, care-s bucuroase să susțină un sportiv cu potențial. În august îi puteai vedea cum se antrenează în Chile, la peste 4.000 de metri, alături de echipele americanilor. Ai noștri n-au putut. De ce? Că nu sunt bani pentru ei. Cum ar putea ai noștri să ajungă, astfel, în față?

De-a lungul anilor, în cadrul acestor competiții, Alex Poponeci, comentatorul Eurosport, spunea despre Ionuț Achiriloaie, schiorul nostru: ”Ar fi fantastic dacă l-am vedea în primii 20!”. Ne mulțumim însă cu un loc 46. Da, e ceva să fii în primii 50 din lume. Dar dacă omul ăla poate mai mult? Dacă sunt alți schiori de-ai noștri care pot mai mult? Mult mai mult? Nu le retezăm noi potențialul? Pentru că, întotdeauna, nivelul de pregătire la un nivel foarte înalt ține de bani. Bani pe care oficialii din Ministerul Sporturilor preferă să-i cheltuiască pe parade, zile ale tineretului și competiții de amatori în care, de fapt, ne lăudăm primarii.

Ce se întâmpla dacă tu, guvern, nu dădeai câte 135.000 de euro pe bucata de cocioabă pe care ai intitulat-o pompos ”Centru de Informare Turistică?”. Cum era dacă măcar valoarea a cinci chioșcuri prăpădite mergea pentru pregătirea lotului României în ce sport voiai tu (handbal, schi, atletism etc). Iar noi, ca ziariști, ce-ar fi dacă am promova și altceva în afară de fotbal și cine cu cine s-a cuplat din echipa Rapidului?

Nadia Comăneci, Maricica Puică, Natalia Mărășescu, Gheorghe Hagi, Mihai Leu, Gabriela Szabo, sunt doar câteva dintre reperele noastre. Însă nu putem merge la infinit din inerția acelor vremuri, umbrite azi de scandalurile de corupție din țara noastră, țară în care avem pușcăriile inundate de politicieni. Iar noi, ca societate, când avem de gând să ne trezim?

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 × 3 =

ACTUALITATE
“DECÂT” BUBUREŞTI. Niciun oraş din “provincie” nu-i destul de bun pentru Guvernul PSD         Hanul vechi din Orăștie a devenit monument al degradării         Adevărul despre jaful de la Castelul Corvinilor. Ce nu s-a aflat în aproape două luni de la dispariția banilor         ÎN ZONA ORĂŞTIE. Un absolvent din zece schimbă şcoala cu şomajul         Accident rutier grav provocat de o tânără de 21 de ani         Doi adolescenți de 16 ani au furat mașina unei tinere și au plecat la plimbare         Soarta tristă a faimoasei biserici de marmură din Alun         Fotograful care merge sute de kilometri pe jos pentru a promova Hunedoara         Vineri, Primăria Municipiului Deva nu încasează taxe și impozite locale!         CÂT VOR PLĂTI DEVENII? Preţul gunoaielor e la mâna primarului Ovidiu Moş         Traian Berbeceanu îi dă replica fostului său anchetator         Percheziții în Hunedoara, într-un dosar privind acordarea ilegală a diplomelor de studii         Furtunile au făcut pagube însemnate în nordul județului         Furtuna a distrus un drum din Retezat         TRAI PE VÂTRAI. Lefuri de opt ori mai mari decât plebea la Consiliul Judeţean         O VACANŢĂ ALTFEL. „E vremea cititului la Mărtinești”         DIPLOME DE EXCELENŢĂ. Elevele de 10 la Bacalaureat, recompensate de Consiliul Judeţean         Accident rutier pe o trecere de pietoni din Hunedoara         Misiune spectaculoasă de salvare a unui urs, prins într-un laț pus de braconieri         MOMENT SOLEMN. Subprefectul Dorel Bretean a depus jurământul de onoare