Soarta tristă a Aninoasei la un deceniu după închiderea minei de cărbune

S-au împlinit zece ani de la închiderea Minei Aninoasa, cea care susținea economic cel mai mic oraș al Hunedoarei. În deceniul scurs de la oprirea activității minei, destinul comunității a fost unul dramatic. Investitorii au ocolit orășelul din Valea Jiului, ajuns în anii trecuți în pragul falimentului, iar cei mai mulți dintre localnici și-au pierdut speranța într-un viitor prosper.

Mai puţin de 5.000 de oameni trăiesc acum în Aninoasa, cel mai mic oraş din Valea Jiului. Aşezarea a primit în anii trecuți eticheta de „oraş falimentar“ din cauza datoriilor înregistrate de primărie. Celor care ajung în Aninoasa şi urcă pe dealul unde se află ruinele fostei exploatări miniere, clădiri pustii cu pereţi şi geamuri sparte, li se dezvăluie panorama unei aşezări-fantomă. Blocurile înnegrite, construite în anii ’70 de-a lungul fostei străzi a minei sunt locuite în cea mai mare parte de pensionari. Unele clădiri, fără ferestre şi uşi, n-au fost folosite niciodată. Fostele fabrici de pâine, cofetării, cantine şi restaurante ale minerilor au rămas şi ele în paragină. Pe strada mai tot timpul pustie din Aninoasa, camioanele şi autobuzele minei nu au mai trecut de zece ani, de când exploatarea minieră s-a închis definitiv. Un vagonet ruginit pe care localnici l-au umplut cu gunoaie aminteşte de data de 17 aprilie 2006, când a fost pus lacătul peste exploatarea minieră, înfiinţată în anul 1880. „În 2006, comunitatea a trăit o adevărată tragedie. Ştiam că Aninoasa, o mină uscată, dădea cel mai bun cărbune din Valea Jiului, avea cele mai bune straturi, iar de aici se mai putea scoate cărbune încă vreo 50 de ani, dar cei care au condus-o, vreo 12 directori după 1990, au fost de acord să fie închisă. Aninoasa e moartă. Au rămas din ea doar blocurile comuniste“, spune Doru Istrate, un fost inginer. Bărbatul povesteşte cum o mulţime de instalaţii valoroase de cupru şi fier au fost lăsate în galeriile inundate şi blindate pentru ca hoţii de fier vechi să nu se mai aventureze în ele.IMG_0109

Fostul primar a promis că va transforma mina în muzeu

Fostul primar din Aninoasa, Ilie Botgros, în prezent trimis în judecată pentru delapidare, a încercat să le îndulcească amarul foştilor mineri, promiţându-le că o parte a minei închise va fi transformată în muzeu. Proiectul fantezist a eşuat la fel ca toate planurile de redresare a oraşului din ultimii ani. De un deceniu, blocurile cenuşii din Aninoasa sunt dotate cu conducte de gaz, însă gazul n-a ajuns încă la localnici. Investitorii promişi nu au venit nici ei. Localnicii par condamnaţi să trăiască din amintiri. „Îl regretăm pe Ceauşescu, pentru că atunci o duceam bine, iar acum ne simţim ca într-o peşteră din care nu mai avem scăpare. Cine mai calcă în Aninoasa?“, se întreabă Maria, o fostă muncitoare din mină. Pensionara se plânge de afecţiuni şi, spune că din cauza sărăciei, a ajuns să pună hainele luate din magazinele second-hand pe foc. Foştii mineri trăiesc adevărate drame. „Unul dintre copiii mei a plecat în Anglia, altul a ajuns să lucreze în Braşov. Nu s-au mai întors. Acum, toţi cei care mai caută de lucru se împrăştie în alte locuri. Mineritul s-a închis aici pentru că Valea Jiului era o forţă şi era unitate între mineri, iar guvernanţilor le-a fost frică de noi“, conluzionează Nicolae Knebel, un fost miner, în vârstă de 59 de ani.

IMG_0098De la mina din Aninoasa, în vara anului 1990 a pornit un contingent important de ortaci spre Bucureşti, pentru „a restabili ordinea“ în timpul celei mai sângeroase mineriade (13-15 iunie 1990). Foştii mineri nu mai vor să-şi amintească de acea perioadă. Susţin că au fost manipulaţi, urcaţi în autobuze şi apoi în trenurile de Capitală, fără să ştie, de fapt, pentru ce „luptă“. „Credeam că ne apărăm ţara, căci am văzut la televizor maşini incendiate şi revolte“, spune Ilie, un pensionar. Fost miner şi el, bărbatul îşi aşteaptă pensia, aşezat pe un scaun de plastic în faţa magazinului sărăcăcios de cartier, unde se vând butelii de gaz, băuturi şi cafea. În Aninoasa, singurele afaceri profitabile le mai fac hoţii de cărbune. Zeci de romi descarcă în fiecare zi cu lopeţile huilă din vagoanele de marfă care staţionează pe linia ferată, la ieşirea din oraş. Sacii de cărbune le sunt vânduţi localnicilor, direct din căruţe, cu 10 lei bucata.mineri valea jiului in trecut (1)

„Perspectivele de avere“, subliniate încă din 1862

Valea Jiului a devenit cunoscută în întreaga Europă la mijlocul secolului al XIX-lea, o dată cu deschiderea exploatărilor de cărbune din Vulcan, Petroşani şi Petrila. Geologii străini erau uimiţi de impresionanta cantitate de cărbune din bazinul Văii Jiului. Timp de mai bine de un secol, mineritul din Valea Jiului s-a aflat într-un progres aproape neîntrerupt, iar zona populată în trecut numai de familii de păstori a devenit una dintre cele mai urbanizate ale ţării. Declinul s-a produs în preajma anului 1990. De atunci, în cele şase oraşe miniere din sudul judeţului Hunedoara, zeci de mii de oameni au rămas fără locuri de muncă, iar mai multe mine au fost închise. Dacă în primii ani de la Revoluţie, în minele Văii Jiului lucrau peste 45.000 de oameni (în 1977, numărul lor fusese de aproape 90.000), în prezent au mai rămas circa 6.000 de mineri. În anii 1990-2000 au fost închise minele Câmpul lui Neag, Petrila Sud, Dâlja, Iscroni, Sălătruc, Valea de Brazi, Aninoasa şi Bărbăteni. Aproape 20.000 de mineri au cerut să fie disponibilizaţi numai între anii 1997 şi 1999. Au primit salarii compensatorii, iar sumele obţinute erau considerate la acea vreme drept mici averi. Mulţi dintre ei şi-au vândut apartamentele pe sume derizorii şi au plecat din Valea Jiului spre locurile natale: satele din Moldova, Oltenia, Dobrogea. În ultimul deceniu, populaţia din zonă a scăzut cu aproape 30.000 de oameni, ajungând la 140.000. Cifra reprezintă jumătate din cea a populaţiei Văii Jiului din 1990.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 × 2 =

ACTUALITATE
PROCESUL DECENIULUI. Domeniul Kendeffy din Retezat, la ultimul termen de judecată         Violatorul care și-a mutilat fosta iubită a cerut eliberarea         Tribunalul Hunedoara decide soarta fostului primar Cornel Resmeriță         Ce șanse mai au proiectele de restaurare din Hunedoara depuse la ADR VEST         DOSARELE „PETRU GROZA”. Răfuielile din presa hunedoreană a anilor interbelici         ÎNGRIJORĂTOR: Numărul diabeticilor nou depistaţi a crescut cu o treime în ultimii patru ani         Bibliotecarul Avram Iancu vrea să străbată înot cei 2.860 de kilometri ai Dunării         Percheziții DIICOT în Hunedoara         SCĂLDĂTOAREA DEVEI. Aqualand, patria politrucilor mufaţi la banul public         Marius Isfan le arată hunedorenilor Deva frumoasă         Hoţii îşi fac de cap în „ţara comandantului Mocanu”. Farmacii şi magazine prădate la Lupeni         Alin Simota se află pe lista interlopilor fugari de un an         Proiect pentru un parc tematic în jurul Castelului Corvinilor         Reparații pe șoseaua Deva – Lugoj         Asigurații nu mai au nevoie de adeverințe de la Casa de Asigurări de Sănătate pentru a beneficia de servicii medicale         Trei incendii au avut loc în Hunedoara         Povestea Râușorului, micul paradis al schiorilor din Retezat         Caritas Petroşani, proiect pentru oamenii străzii         Elevii îngheaţă de frig la o şcoală din Vaţa. Primarul şi fochistul se acuză reciproc         PROBLEMELE CETĂȚEANULUI. Scandal pe locurile de parcare în Deva