SECRETE DE FAMILIE. „Mi-a zis că, dacă e să plece cineva din acea casă, atunci eu ar trebui s-o fac, fiindcă stric armonia familiei”

25 noiembrie. Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor

Potrivit datelor Inspectoratului General al Poliției Române, ”în primele șase luni ale lui 2016, la nivel national, s-au înregistrat 8.926 de sesizări privind infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșite în familie. Copiii de ambele sexe sunt afectați aproximativ egal de actele de lovire și alte violențe în familie. Dintre adulți, femeile sunt cele mai afectate (79% dintre victime sunt de sex feminin) iar majoritatea agresorilor sunt bărbați (92,3%)

În aceeași perioadă au fost raportate 81 de cazuri de viol în familie. Victima îi este agresorului partener/ă în 21% dintre cazuri și fiu sau fiică în 44.4% dintre cazurile sesizate. Din datele poliției reiese că toți agresorii care au violat sunt bărbați.

Cifrele se referă numai la cazurile care ajung să fie sesizate la poliție, un număr infim comparativ cu datele colectate în studiul din 2014 al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale  în care se arăta că 1 din 4 femei din România a fost, cel puțin odată în viață, agresată fizic sau sexual de partenerul său”, se arată într-un raport al Rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor.

Dincolo de statistici, însă, rămân poveștile. Cele care își pun amprenta asupra vieților noastre și care sunt date la o parte cu multe, multe ore de terapie și medicamente.

Laura, 35 de ani: ”Te bântuie”

Laura are 35 de ani și, în copilărie, a fost abuzată sexual de un unchi de-al ei. I-au trebuit ani întregi până s-a hotărît să-i spună și mamei ce-i făcuse fratele ei. Ajunsese la vârsta la care înțelegea cât de grav a fost ce i s-a întâmplat și că este perfect normal să își tot amintească de cele întâmplate.

”Aveam 17 ani când i-am spus, cu detalii, tot ce mi-a făcut el și când. Sunt lucruri pe care ți le amintești de parcă s-au întâmplat ieri. Te bântuie și nu poți scăpa de ele. Te urmăresc și te fac să te simți mizerabil. Ce a făcut mama? A ascultat, tăcută, în timp ce-și bea cafeaua și fuma, ca de obicei, țigară după țigară. După ce mi-am terminat povestea, am așteptat minute în șir. S-a ridicat de la masă, a venit spre mine și mi-a tras două palme, strigându-mi că vreau să stric reputația unui om minunat. Nu a spus nicio clipă că nu mă crede, doar repeta că aceste lucruri s-au întîmplat cu mulți ani în urmă, au trecut și nu înțelege de ce le scot eu acum la iveală, că fratele ei este un om cu o imagine bună”, îmi povestește, cu amărăciune, femeia.

La 19 ani a plecat de acasă, fiindcă nu mai suporta. Acum e bine, mărturisește, însă nu a putut niciodată să ierte. Nici pe unchiul ei, nici pe mama care preferă să-și apere fratele.

Adriana, 26 de ani: Mi-a zis că, dacă e să plece cineva din acea casă, atunci eu ar trebui s-o fac, fiindcă stric armonia familiei”

Adriana are 26 de ani. E frumoasă, inteligentă și amuzantă. Dacă-i urmărești profilul de Facebook, ai impresia că este unul dintre oamenii binecuvântați de Dumnezeu, cu o viață extraordinară. Are o slujbă bună și s-a mutat din Valea Jiului în București, orașul promisiunilor pentru copiii de provincie.

În intimitate, însă, vorbește despre copilăria ei traumatizantă. Despre bătăi care durau ore în șir. Despre un tată abuziv care, înecat în alcool, își snopea nevasta și copiii în bătaie până obosea, după care adormea. Când se trezea, era supărat că ”de ce sunt vinete” și le bătea iarăși. ”Mama nu a vrut să plece niciodată de lângă el. Am implorat-o și nu a vrut. Mi-a zis că, dacă e să plece cineva din acea casă, atunci eu ar trebui s-o fac, fiindcă stric armonia familiei. Ce armonie? Care familie? Cel mai mult mă deranjează că, deși ne vedem doar o dată pe an și atunci prefer să nu stau acasă, ci pe la vreo pensiune, își adună vecinii la masă și ei le povestesc ce părinți minunați au fost, succesul meu fiind dovada felului în care m-au crescut”, povestește ea.

Femei ucise, autorități indiferente

În Uricani, în urmă cu câțiva ani, un individ și-a ucis soția sub ochii copilului de șapte ani, urlând că voia să-și ucidă și fiica de 13 ani, fiindcă ”nu ținea cu el”. Cu luni bune înainte, femeia îl reclamase la poliție, fiindcă intrase în chioșcul la care era vânzătoare, aruncase benzină pe ea și a vrut să-i dea foc. Polițiștii nu au luat în serios plângerea femeii și a trebuit să plătească cu viața. Tot în Uricani, la câteva luni după oribila crimă de mai sus, un alt bărbat i-a dat foc soției, care a murit câteva săptămâni mai târziu, din cauza arsurilor. Și în acest caz femeia îl reclamase, însă fără niciun rezultat.

”În Valea Jiului, toți bărbații își bat femeile. Noi nu avem ce să facem. Dacă dăm amendă, femeia iar va lua bătaie, că afectează bugetul familiei. De cele mai multe ori, ele își retrag plângerea. Sunt probleme de familie în care e mai bine să nu te bagi”, îmi spunea comandantul Poliției Uricani de la acea vreme.

Cristina: ”Toată lumea are secrete de familie”

”Toată lumea are secrete de familie. Abuzurile, bătăile, alcoolul și traumele fac parte din ele. Mie îmi este rușine să vorbesc lumii despre asta. Țin în mine și merg mai departe. Mi-am promis că eu nu voi repeta greșelile părinților mei și am reușit. Copiii mei sunt fericiți, nu mi-am lovit niciodată soția și nu gust scandalul. Nu pot uita, însă, să știi”, îmi spune și Cristian, o altă victimă a abuzurilor familiei.

În România nu se știe exact numărul cazurilor de abuz, întrucât încă este ”rușinos” să vorbești despre așa ceva. Suntem o nație care judecă, care arată cu degetul și generalizează; căreia nu i se pare mare lucru dacă bați un copil sau dacă îți bați soția. Autoritățile nu se implică, fiindcă ”nu te poți băga în familia omului”. Victimele abuzurilor, de cele mai multe ori, nu au unde să se ducă și nici cui să se plângă. De multe ori, prietenii pățesc cam aceleași lucruri în familiile lor, așa că nu li se pare nimic deosebit. În astfel de comunități, abuzul, de orice fel ar fi el, e o normalitate, iar victimele, dacă îndrăznesc să se revolte, sunt învinovățite și reduse la tăcere.

De consiliere psihologică nici nu poate fi vorba. Cine e dispus să-i spună unui străin toate lucrurile care i s-au întîmplat? De unde să ai atâția bani, mai ales dacă trăiești într-o zonă în care salariile sunt mici? Și dacă te descoperă cineva și îți pune eticheta de ”nebun”? Apoi ne întrebăm cum de, ca adulți, descoperim că suntem ”defecți”, nu știm să fim fericiți și nu putem avea parte de liniște.

Comentarii FB

comentarii


TAG


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

patru × 5 =

ACTUALITATE
Măsuri de ordine la secțiile de votare         Perversul din Hunedoara a fost condamnat         Sentință definitivă pentru traficanții de comori dacice, de patru milioane de euro         Accident rutier pe șoseaua Hunedoara – Deva         11 decembrie 2016, ziua în care ne alegem parlamentarii         „Daţi 5 lei pentru Andrei!”         O carte de referință despre etnicii germani         A luat ființă Forumul Național al Geoparcurilor UNESCO         Accident rutier în Deva: doi tineri au fost răniți         „Ambasadorii” județului Hunedoara au fost premiați la Gala Excelenței         Distrugeri în Cetatea Devei         Patru hunedoreni își vor afla sentința într-un dosar al traficului de comori dacice         Accident grav provocat de un tânăr de 18 ani         Criminal condamnat la 13 ani de închisoare         Gara municipiului Brad a împlinit 120 de ani de la inaugurare         Românii din judeţul Hunedoara despre etnicii germani: plecarea lor este o pierdere pentru România         Personaje misterioase ale istoriei – 100 de ani de la moartea lui Rasputin         Viață de scriitor în satul izolat al Hunedoarei: Gelu Diaconu a dat capitala pe traiul liniștit în Bătrâna         Bolnav de cancer, Alexandru are nevoie de ajutorul nostru. Al tuturor         Pădurari din Hunedoara controlați de Garda Forestieră