SĂRBĂTORILE VIEŢII. Paştele, Armindenul şi Săptămâna Luminată

Unele dintre ele au fost uitate. Altele, adaptate la modernitate, trăiesc şi astăzi. Toate, însă, sunt obiceiuri şi credinţe care au marcat viaţa bunilor noştri şi care ne definesc, şi astăzi, ca neam.

 

Vinerea Paştelui, ziua pătimirii lui Hristos, este ziua care are, probabil, cele mai multe denumiri printre sătenii din popor: Vinerea Patimilor, Vinerea Mare, Vinerea Seacă, dar şi Vinerea Frumoasă sau Vinerea Scumpă. Cu câteva zeci de ani în urmă mureşenii (locuitorii din lunca Mureşului) îşi scăldau copiii în apele râului pentru ca aceştia să aibă pielea curată şi frumoasă, dar şi pentru ca „să le sece bubele”. Copiii mai mari mergeau singuri la scaldă, ţinând în mână un ou roşu. Obiceiul era menit să le păstreze sănătatea, iar copiii „să nu prindă friguri”. Tot în această zi sfântă în multe sate hunedorene sătenii veneau acasă cu o lumânare de la slujba deniei şi înconjurau casa de trei ori, purtând lumânarea aprinsă. În cele din urmă pereţii erau însemnaţi în formă de cruce cu flacăra lumânării, astfel încât casa, dar şi curtea şi gospodăria să fie ferită de dezastre naturale, de foc şi trăznete, dar şi de boli. Sâmbăta Paştelui este ziua în care rolul cel mai important îl are gospodina casei. În această zi femeia pregătea pâinea, carnea, dar şi ouăle roşii şi drobul. Toate alimentele preparate în această zi au valoare ritualică: pasca simbolizează cerul, dar şi mormântul în care a fost aşezat Hristos, mielul este simbolul blândeţii şi al purităţii, iar oul simbolizează ciclul continuu de naşteri şi renaşteri.

 

Sărbătoarea familiei şi a comunităţii

 

Noaptea de Paşte, prin excelenţă o noapte de priveghere şi trezvie, era momentul când hunedorenii făceau focuri în gospodării, dar şi în curtea Bisericii, şi aşteptau laolaltă zorii zilei. Dimineaţa zilei de paşte începea cu o nouă spălare rituală. Un ou roşu şi un bănuţ cât mai valoros, eventual un ban de argint, era aşezat într-o cană cu apă. Oul îl simboliza pe Hristos, biciuit, crucificat şi însângerat, iar banul trimitea la vânzarea lui Iuda. După slujba de la biserică toată familia se aşeza la masă şi se înfrupta din bucatele pregătite cu grijă de gospodină. Apoi oamenii ieşeau pe uliţele satelor, îmbrăcaţi în hainele lor înflorate, cusute de fete şi femei mai ales în timpul şezătorilor, pe parcursul celor trei luni de iarnă. Sărbătoarea Paştelui este una a familiei, dar etnologul Marcel Lapteş menţionează în volumul „Anotimpuri magico-religioase” că tinerii  din satele hunedorene foloseau acest prilej şi pentru a se întâlni şi a juca împreună diverse jocuri, cum ar fi „Împuşcatul cocoşului” sau „Alergatul prescurii”.

 

Fetele, udate cu câte o găleată de apă

 

Prima săptămână de după sărbătoarea Paştelui se numeşte Săptămâna Luminată. La fel ca şi în celelalte zone din ţară, locuitorii satelor hunedorene trăiau cu convingerea că în acest interval de şapte zile cerul sau Raiul e deschis. De altfel, uşa centrală a altarului bisericii este scoasă din balamale pe tot parcursul Săptămânii Luminate, care mai este cunoscută printre săteni şi sub numele de Săptămâna Albă. Hunedorenii trăiau cu convingerea că Raiul se închide, din nou, în Duminica Tomii, care este întotdeauna prima duminică după Paşte. Aceasta mai era cunoscută şi sub denumirea de Paştele Mic sau Paştele Blajinilor. Hunedorenii credeau că în această zi morţii se reîntorc la casele lor şi rămân aici până în sâmbăta de Rusalii, o altă sărbătoare de maximă importanţă, a doua după sărbătoarea Învierii. Specific pentru aceste zile (mai ales pentru ziua de luni – Lunea albă şi pentru satele de pe Valea Mureşului, era obiceiul „udatului”: fetele erau urmărite de feciori pe uliţele satului şi stropite sau udate chiar şi cu câte o găleată de apă.  Sătenii erau convinşi că fetele udate aveau să se mărite chiar în acel an.

 

Miercurea Şoarecilor

 

În Marţea Oprită hunedorenii nu lucrau, ca să nu fie trăzniţi sau ologiţi de boală, iar femeile din munţii Orăştiei nu torceau, ca să nu li se umfle degetele. Țăranii din Țara Hațegului celebrau și ziua de miercuri, Miercurea Șoarecilor, când se credea că micile rozătoare se înmulţesc. Ziua era marcată pentru ca şoarecii să nu le producă sătenilor pagube în recolte. Cine lucra joi, zi considerată nefastă, risca să se îmbolnăvească sau să moară, el şi animalele lui. Vinerea, în schimb este o zi consacrată stropirii pomilor cu apă sfinţită, rămasă încă de la bobotează, dar şi un moment propice pentru căutarea de izvoase curate şi surse de apă pentru fântâni. În Sâmbăta Tomii se sărbătoresc morţii şi se fac pomeni. Ziua mai este cunoscută şi sub denumirea de Sâmbăta Blajinilor, adică a celor trecuţi în lumea de dincolo, printre care şi oamenii cu suflet bun care au murit neîmpărtăşiţi. Duminica Tomii marchează, în calendarul ţărănesc agrar, începutul verii. Anul acesta, Paştele ortodox este celebrat în ziua în care, de obicei ţăranii hunedoreni sărbătoreau Armindenul. Acesta este sărbătorit la dată fixă, în 1 mai, şi numeroase obiceiuri sunt menite câştigării şi păstrării forţei vitale a animalelor din gospodărie şi a plantelor pentru hrană şi leac.

 

Armindenul, ţinut pentru sănătate şi belşug

 

Hunedorencele tinere se spălau cu rouă, ca să fie frumoase şi dorite de feciori, sătenii beau vin roşu şi mâncau miel fript, iar pădurenii celebrau Armindenul prin tăierea unui mesteacăn subţire, care era curăţat de frunze până aproape de vârf. Apoi, mesteacănul era aşezat în poartă, laolaltă cu un săculeţ cu faimoasele plante de leac (iarba vântului, busuioc, sânziene uscate, dar şi alte plante culese anume de femei, neapărat în ziua de Sântoader). Aici arborele rămânea până la Rusalii, iar după ce era coborât plantele de leac din săculeţ erau păstrate şi folosite de pădureni, ca remedii împotriva bolilor, atât la oameni, cât şi la animale. Sărbătoarea era ţinută pentru rodul bogat al viilor şi livezilor, dar şi pentru a păstra laptele vacilor, pentru sănătatea vitelor care, în această zi, nu trebuiau atinse deloc. Locuitorii de pe platoul Luncanilor chiar numeau Armindenul „Sărbătoarea Boilor”. În această zi, la fel ca şi de sărbătoarea lui Sântoader, femeile caută şi culeg plante tămăduitoare, care vor fi folosite tot restul anului pentru a restabili sănătatea şi pentru a readuce bucuria familiei.

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nouăsprezece − 9 =

ACTUALITATE
Numire la Prefectură. Dorel Bretean (ALDE) este noul subprefect al județului Hunedoara         Trei ani de la înființarea postului de jandarmi din Vața de Sus         Vizită inopinată a ministrului Transporturilor pe șantierele autostrăzii Lugoj – Deva         Peste 200 de proiecte vor fi finanțate prin PNDL în județ. Cele mai multe se vor derula în Hunedoara         Drumul spre cetatea Piatra Roșie va fi modernizat         Calea ferată Simeria – Curtici intră în modernizare         Povestea inedită a Târgului de fete de pe muntele Găina         Zilele Hunedoarei: fotbal și opera rock Zrínyi 1566         ŞASE LUNI DE CREŞTERE CONTINUĂ LA AEROPORTUL INTERNAŢIONAL SIBIU         MOMENT FESTIV. Nicu Covaci, cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara         Tânăr în stare gravă după ce s-a prăbușit cu tiroliana         PE BANI EUROPENI. Drumul judeţean Sântuhalm – Hunedoara – Călan intră la modernizare         PROGRAMUL COMPLET. Festivalul Virșlilor – Piața Cetății, 28-30 iulie 2017         AVERTISMENT. Fermierii care dau foc miriştilor vor fi „arşi” la buzunar         Școala de Vară de Astronomie – ediția 2017         Drumul istoric din Pasul Vâlcan este transformat într-o șosea de poveste         Turiști blocați zeci de minute în telecabina Cetății Devei         Accident rutier. Doi răniți în mașina care a lovit un copac         Concert al orchestrei de tineret din Haga la Castelul Corvinilor         S-au scurs 435 de ani de la tipărirea „Paliei de la Orăștie”