SĂRBĂTOAREA BOGĂŢIEI ROADELOR ŞI-A VIEŢII. Sânzienele: de la Bendis, la Diana, Hera, Ceres şi Artemis

„Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună/ Să le crească floarea, floare/ Galbenă, mirositoare/ Fetele să o adune,/ Să le prindă în cunune…” E toiul verii, când soarele dogoreşte arzător, iar hunedorenii îşi amintesc să celebreze Sânzienele, „un amestec fascinant de culturi păgâne-arhaice şi creştine”, după cum descrie sărbătoarea etnologul Marcel Lapteş. Istoria Sânzienelor merge mult înapoi, în timp: sânzienele sau drăgaicele au corelaţii cu sărbătoarea zeiţeilor Hera şi Artemis, din panteonul grec, cu sărbătoarea Dianei, din panteonul latin, dar şi cu Bendis, zeiţa naturii, a pădurilor şi-a câmpurilor pline de roade din credinţa traco-geţilor.

Zburătoarea, Sânziana cea frumoasă!

Însuşi Dimitrie Cantemir scria, acum 300 de ani, despre sărbătoarea Sânzienelor. În „Descriptio Moldavie”, acesta spune că: „prin Drăgaică o înţeleg pe Ceres. Căci în această vreme a anului, când încep să se coacă semănăturile toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună, o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele şi îi dau numele de Drăgaică. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu cunună împletită din spice şi cu multe basmale colorate şi-şi prind de mâini cheile din hambarele lor. Asfel împodobită, cu mâinile întinse şi cu panglicile bătute de vânt, încât să se înfăţişeze ca o zburătoare, se întoarce de la câmp acasă, cântând şi jucând, trecând prin toate satele de unde sunt însoţitoarele sale, cari cu cântece anume o numesc cât mai des sora şi stăpâna lor. Numele de Sânziene este premergător al Sfântului Ioan. Ei sunt convinşi că în ziua de dinaintea acestui sfânt soarele nu-şi urmează drumul său drept, ci merge cu sărituri. În ziua aceasta toţi oamenii se scoală înainte de răsăritul zorilor şi privesc cu ochii ţintă răsăritul soarelui şi lumina lui face să tremure ochii lor nerăbători. Ei atribuie soarelui mişcarea ce se petrece în ei şi intră în casă bucuroşi de ceea ce au văzut”.

 

Sfântul Ioan de Vară sau Ziua Soarelui

Tocmai am trecut pe lângă solstiţiul de vară, miezul verii, când ziua este cea mai lungă din an şi noaptea, cea mai

Sânziene

De Sfântul Ioan de Vară fetele împleteau cununi de sânziene.

scurtă. Sătenii erau convinşi în în acest „vârf al verii” platele de leac concentrează în ele energii magice şi puteri videcătoare. Este momentul când, culese, ierburile puteau aduce vindecarea suferinţelor fizice, dar şi ale celor sufleteşti. Pe de altă parte sărbătoarea de Sânziene, o celebrare în sine şi a vitalităţii, are şi valenţe ale unui timp magic al iubirii. Dansul Drăgaicei şi aruncarea cununilor de Sânziene pe casă, dar şi credinţa că ziua „se împietreşte” pentru că soarele se opreşte, pentru o zi, din curgerea lui pe bolta cerească, adaugă sărbătorii şi elemente de cult solar. De altfel, în satele hunedorene sărbătoarea de Sânziene mai este cunoscută şi sub denumirea de Sfântul Ioan de Vară sau chiar Ziua Soarelui. Etnologul Marcel Lapteş, hunedoreanul care a făcut multe cercetări pe teren, mai ales înainte de căderea regimului comunist, menţionează în volumul său “Anotimpuri magico-religioase”, că multe femei din zona munţilor Orăştiei ţineau sărbătoarea cu o oarecare discreţie, femeile vârstnice fiind preocupate, în această perioadă, de ulegerea ierburilor de leac, iar fetele de împletirea coroniţelor.

 

Hălea frumoasele”, zâne bune, zâne rele

Tot în Munţii Orăştiei hunedorenii de aici trăiau cu credinţa că Sânzienele sunt „hălea frumoase”, ielele, făpturi frumoase, imateriale care dansau în diferite locuri pe care le îndrăgeau sau veneau la Fântâna cu leacuri de la Bobaia, însă nimeni nu avea voie să le privească, pentru a nu-şi pierde minţile. În această zi tinerele hunedorence se trezeau de dimineaţă şi se spălau cu apă neîncepută, de la fântână sau cu rouă, iar apoi stabileau în ce poiană vor merge ca să culeagă flori. Fetele împleteau cununi pentru ele, dar şi pentru băieţii care le erau dragi şi, la urmă, le agăţau la poartă sau le aruncau pe casă. În partea de Vest a judeţului, pădurenii erau convinşi că florile de sânziene sunt bune de farmece. Mai mult, cununiţa de flori aruncată pe casă era semn că posesorul ei va avea o viaţă lungă şi frumoasă. Cel căruia îi cădea cununa de pe acoperiş, însă, se putea aştepta la boală sau chiar moarte. Fetele erau convinse că, dacă le rămâne cununa pe casă, se vor mărita chiar până la sosirea iernii, cel mai probabil în anotimpul toamnei cele pline de roade. De asemenea, fecioarele puneau sânziene sub pernă pentru a-şi visa ursitul. Momentul acesta de Sânziene, cu o puternică încărcătură fastă, are şi puternice valenţe negative: vârcolacii se luptau acum să mănânce soarele şi numai Sânzienele putea stăvili „atacul” acestor forţe nevăzute, care încercau să tragă lumina şi căldura verii spre amorţeala şi moartea simbolică adusă de anotimpul rece.

 

Bune pentru boli de stomac, de cap şi de suflet

Fetele foloseau loarea de Sânziene pentru a avea un păr bogat şi frumos.

Fetele foloseau floarea de Sânziene pentru a avea un păr bogat şi frumos.

Floarea sânzienelor a fost folosită în farmacia tradiţională hunedoreană pentru dureri de stomac, de ficat, de cap, ochi şi urechi, dar şi în epilepsii, boli ale plămânilor şi ale pielii. Copiii nou-născuţi erau scăldaţi în flori de sânziene, ca să fie frumos şi norocos, iar fetele foloseau floarea tot pentru a se înfrumuseţa şi a dobândi un păr frumos, dovadă a vitalităţii şi sănătăţii. Din păcate, multe dintre obiceiurile arhaice de o mare frumuseţe s-au redus, astăzi, la simpla decorare a interioarelor cu flori de câmp şi, mai ales, flori de sânziene. Pe de altă parte, frumuseţea iei româneşti a făcut ca mai multe grupuri de români inimoşi să pornească o sărbătoare internaţională – Ziua Internaţională a Iei, care pune în valoare, chiar în ziua de Sânziene, cămaşa tradiţională românească şi tradiţiile sărbătoarii mijlocului de vară, într-o perioadă când avem atâta nevoie să ne consolidăm identitatea şi valorile naţionale.

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nouă − cinci =

ACTUALITATE
Gealaţii lui Arion către secretarul general PNL Hunedoara: „Îţi sparg faţa şi maşina”         Mesajul lui Traian Berbeceanu către ministrul Justiției         Călători străini prin judeţul Hunedoara: „O mică Elveţie!”         Când va fi dată sentința în dosarul de proxenetism al lui Daniel Pleșcan         Peste 100 de jandarmi vor asigura ordinea în stațiunile Hunedoarei         Hoț arestat după ce a atacat paznicii unui transport de cărbune din Valea Jiului         AU DEPUS JURĂMÂNTUL. Poliția Hunedoara se întărește cu 60 de agenți         PROCESUL DECENIULUI. Domeniul Kendeffy din Retezat, la ultimul termen de judecată         Violatorul care și-a mutilat fosta iubită a cerut eliberarea         Tribunalul Hunedoara decide soarta fostului primar Cornel Resmeriță         Ce șanse mai au proiectele de restaurare din Hunedoara depuse la ADR VEST         DOSARELE „PETRU GROZA”. Răfuielile din presa hunedoreană a anilor interbelici         ÎNGRIJORĂTOR: Numărul diabeticilor nou depistaţi a crescut cu o treime în ultimii patru ani         Bibliotecarul Avram Iancu vrea să străbată înot cei 2.860 de kilometri ai Dunării         Percheziții DIICOT în Hunedoara         SCĂLDĂTOAREA DEVEI. Aqualand, patria politrucilor mufaţi la banul public         Marius Isfan le arată hunedorenilor Deva frumoasă         Hoţii îşi fac de cap în „ţara comandantului Mocanu”. Farmacii şi magazine prădate la Lupeni         Alin Simota se află pe lista interlopilor fugari de un an         Proiect pentru un parc tematic în jurul Castelului Corvinilor