SOARTA TRISTĂ A ORAȘELOR MINIERE. Uricani, orașul de la capăt de linie și monumentele sale controversate

Puţini sunt cei care s-au mutat în ultimii ani în cel mai izolat oraş al judeţului Hunedoara, locuit de mai puţin de 9.000 de oameni, majoritatea pensionari. În schimb, orăşelul din Valea Jiului se depopulează treptat, “moare o dată cu mineritul”, după cum spun, cu regret, localnicii, iar mulţi dintre minerii ieşiţi la pensie şi dintre cei disponibilizaţi din exploatarea de la intrarea în localitate îl părăsesc definitiv, luându-şi familiile cu ei.

“Mai am câteva luni şi voi fi putea primi pensie. Mina oricum se va închide anul viitor, va dispărea până în 2018, şi nu mai am ce face în Uricani. Deja am scos apartamentul la vânzare şi mă pregătesc de mutare în Moldova, unde îmi sunt fraţii şi părinţii. Cu o pensie de peste 2.000 de lei şi cu banii pe care îi voi lua pe locuinţa de aici îmi construiesc o casă la ţară şi fac agricultură”, spune Vasile, un miner de 43 de ani. La mina din Uricani, aflată în program de închidere, mai lucrează circa 400 de oameni. În trecut în Uricani au funcţionat exploatările miniere Câmpu lui Neag, care a avut peste 800 angajaţi şi Valea de Brazi, care a avut peste 2.200 de muncitori.

uricani (56)Uricani are în jur de 1.200 – 1.300 de salariaţi, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Statistică. După 1990, numărul localnicilor care aveau locuri de muncă s-a diminuat continuu. Mulţi au decis să plece în Occident. “Fiul meu este în Germania, iar prietenii lui şi, în general, tinerii, preferă să lucreze dincolo. În Uricani au rămas pensionarii. Oraşul a devenit unul pustiu, cu multe locuinţe goale, cu spaţii comerciale pustii, cu clădiri părăsite. Problema lui este că se află la capătul de drum, căci dincolo de Uricani drumul se afundă în Retezat”, povesteşte Ludovic Bara, un fost miner.

Valter Cojman, fost sindicalist în minerit, susţine că în ultimii ani a făcut numeroase demersuri către autorităţile statului român în care a cerut luarea unor măsuri pentru ca zona Văii Jiului să scape de pecetea izolării şi să se redreseze pe plan economic.

Una dintre măsuri, spune fostul miner, ar fi fost finalizarea Drumului Naţional 66A ce urma să lege, traversând zona Retezatului şi Parcul Naţional Domogled Valea Cernei, Valea Jiului de Băile Herculane şi de judeţul Gorj.

De la începutul anilor 2000 au fost construiţi circa 20 kilometri din şosea, de la ieşirea din localitatea Uricani prin munţii Vâlcan, până în zona Câmpuşel, a Parcului Naţional Retezat. Până în 2010, urmau să fie finalizaţi şi restul de 18 de kilometri ai DN66 A, până la Izvoarele Cernei, însă proiectul a fost suspendat din lipsa finanţărilor şi pe fondul protestelor organizaţiilor ecologiste.

uricani (88)Monumentele care colorează Uricaniul

Oraşul a rămas în anonimat, iar în prezent se înfăţişează turiştilor care ajung cu greu aici într-o atmosferă tristă. Câteva dintre monumentele sale ciudate strârnesc curiozitatea vizitatorilor.

Unul dintre ele, ridicat la intrarea în Uricani, reprezintă “trei ţepe”, după cum îl descriu localnicii. A costat peste 300.000 de lei, iar mulţi dintre cei care îl ajung în faţa lui îi află semnificaţia doar după ce au citit plăcuţa explicativă. Cele trei “ţepe” sunt, de fapt, formele celor mai înalte vârfuri ale Masivului Retezat: Peleaga, Păpuşa şi Retezat.

uricani (131)Un alt monument care stârneşte interesul se află în cartierul muncitoresc al oraşului, cu blocuri “sovietice”, cu faţade scorojite. Este statuia a doi mineri stahanovişti, veche din anii 1960, afectată de trecerea timpului, dar devenită un adevărat simbol al oraşului. “În Uricani, mulţi sunt cei care iubesc acest monument şi amintirea lui Ceauşescu, pentru că acesta n-ar fi închis minele”, crede pensionarul Ludovic Bara. La câţiva metri de statuia concepută în stilul realismului socialist, o altă statuetă, la fel de veche, înfăţişează un cuplu de dansatori în costume tradiţionale, un tânăr şi o tânără. Statuetele nu au fost vandalizate de localnici în cele cinci decenii de existenţă, semn că oamenii le-au preţuit, în schimb trecerea timpului le-a degradat. Într-un parc din Uricani, în urmă cu aproape un deceniu primăria a amplasat copiile a două dintre operele celebre ale sculptorului Constantin Brâncuşi: Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului. La acea vreme Societatea de gestiune colectivă a drepturilor de autor in domeniul artelor a solicitat autorităţilor din localitate eliminarea celor două monumente, considerate „clonele” nereuşite din marmură ale operelor lui Brâncuşi, însă primarul Dănuţ Buhăescu, celebru pentru că a divorţat de tânăra sa soţie pentru a o păstra consilieră în primărie, a refuzat cererea. Monumentele au costat circa 50.000 de lei.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 + șaptesprezece =

ACTUALITATE
Șeful Poliției Hunedoara despre cazul polițistului ucis în gara suceveană         Traian Berbeceanu, despre cazul șocant al polițistului ucis în gara suceveană         Accident pe Calea Zarandului         Adolescentă înșelată pe stradă         Prins la furat de cărbune         Căutări în noapte. O tânără s-a rătăcit în Masivul Retezat         Parada portului popular. Centrul vechi al Hunedoarei a fost animat de pădureni         Restricții pe drumurile Hunedoarei         Avertizare meteorologică         Statuia Regelui Ferdinand I, de la Orăștie         Accident rutier la ieșirea din Petroșani         Motociclist rănit într-un accident         Un tânăr s-a prăbușit cu parapanta la poalele Retezatului         Calendar rural. Zile de muncă și zile de sărbătoare         Soarta Cimitirului celor uitați de pe șantierul autostrăzii Lugoj – Deva         Ziua Porților Deschise la Castelul Corvinilor         Dosarul morții lui Darius Șendroiu a ajuns în instanță         Oameni de lângă noi. La o șuetă cu scriitoarea Silvia Beldiman         Numire la Prefectură. Dorel Bretean (ALDE) este noul subprefect al județului Hunedoara         Trei ani de la înființarea postului de jandarmi din Vața de Sus