Descoperă povestea vinului franţuzesc spusă de Somelierul Anului 2012 în România!
Educator al gusturilor, Eduard Jakab explică românului cum să asocieze peste 20 de vinuri din podgorii renumite ale Franţei cu mâncarea preferată
Deveanul Eduard Jakab a intrat în campania promoţională a unui retailer de renume. Somelierul apare în catalogul campaniei, alături de Virgil Ianţu, şi prezintă o colecţie de 27 de vinuri aduse din 8 regiuni cu podgorii renumite din Franţa. În plus, oferă informaţii despre fiecare vin şi recomandă asocierile culinare.
Vinuri franţuzeşti, aprecieri româneşti
Pasionat de vin şi de mâncare şi obişnuit cu călătoriile şi, mai ales, cu experienţe noi, venite peste el ca un tăvălug în anii când naviga în jurul lumii, la muncă pe vapoare de croazieră cu bucătărie rafinată şi cu 25.000 de sticle de vin la bord, Eduard Jakab povesteşte cum a intrat în campania promoţională.
„Am fost ales dintr-o listă scurtă de candidaţi, iar beneficiarul campaniei a ţinut seama de experienţa şi de realizările mele profesionale. A contat, bineînţeles, şi Trofeul Someleriei 2012 John Halewood, care mi-a fost acordat de Asociaţia Somelierilor din România”, explică hunedoreanul.
Şedinţa foto pentru catalogul colecţiei de vinuri şi filmarea spotului TV au fost realizate în nordul Poloniei – la Poznan. Dar rolul lui Eduard Jakab a început cu mult înainte de asta. A primit întreg portofoliul de vinuri al campaniei, le-a degustat, a scris fişele de apreciere, detaliile de servire şi asocierea cu reţetele clasice franţuzeşti propuse de Chef Petrişor. În plus, a scris şi câteva articole despre lumea vinului franţuzesc şi despre meseria de somelier, care apar în catalog.
„Lansarea oficială a colecţiei de vinuri franţuzeşti a avut loc pe 3 septembrie, la un restaurant din Capitală. Virgil Ianţu a deschis evenimentul, iar eu l-am încheiat cu o prezentare de vinuri şi o degustare a câtorva dintre soiurile oferite în ‘Săptămâna Franceză’. Pentru mine, a fost o experienţă interesantă, în urma căreia cred că am rămas apropiat de Virgil Ianţu – un adevărat împătimit al vinurilor”, mai spune somelierul în vârstă de 43 de ani.
Dacă ar fi să aleagă un soi preferat din colecţia campaniei, Eduard Jakab răspunde simplu: „Mie îmi plac 3 feluri de vin – alb, roşu şi rose!”.
Ucenicie pe vase de croazieră
Eduard Jakab s-a specializat în somelerie pe vremea când lucra pe vasele de croazieră ale companiei Crystal Cruises. A învăţat ce înseamnă bucătăria de înaltă clasă şi a descoperit calităţile vinului. În vara lui 2007, a avut o şansă pe cinste. Să recomande vinurile potrivite lângă bucatele preparate de elveţianul Anton Mosimann – nimeni altul decât bucătarul care a gătit pentru recepţia de seară de la nunta Prinţului William cu Kate Middleton.
Jakab lucrează acum pentru cel mai mare importator de băuturi alcoolice din România, care are un portofoliu de 160 de etichete de vin.
„Mă ocup de importuri, de implementarea pe piaţă şi de listarea lor în restaurante, dar şi de traininguri, prezentări, degustări şi alte evenimente care au legătură cu vinul”, explică el.
Pe lângă toate acestea, deveanul îşi face şi meseria de somelier – acel „lord” al vinului pe care-l găseşti în restaurantele de lux, cu costum negru, papion, cămaşă albă şi un soi de colier lung la gât – Taste de Vin. Treaba lui e să-ţi recomande cel mai bun vin la mâncarea pe care o ai în faţă, să ţi-l prezinte, să ţi-l comenteze şi să ţi-l servească elegant.
E om fin, o adevărată enciclopedie – specialist care învaţă vinul de ani buni. O dovedesc diplomele şi distincţiile acordate de „The Court of Master Sommeliers” (SUA) şi „Wine & Spirit Education Trust London” (Marea Britanie).
Eduard Jakab este membru al Asociaţiei Somelierilor din România şi al Asociaţiei Internaţionale a Somelierilor şi degustător de vinuri, certificat de Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România şi Oficiul Naţional al Viei şi Vinului din România. Anul trecut, hunedoreanul a câştigat Trofeul Someleriei John Halewood.
„Stăpânul” vinului
În România, un somelier câştigă în funcţie de experienţă, dar şi de veniturile angajatorului.
„E simplu. Să ne gândim care e diferenţa dintre veniturile unui manager de restaurant dintr-un cartier al Simeriei şi veniturile unui General Manager de la Hilton? Şi în străinătate e la fel. În Anglia, de pildă, leafa unui somelier pleacă de la 19.000 de lire sterline pe an şi poate depăşi 47.000 de lire – în funcţie de nivelul de pregătire”, explică Jakab.
Ca angajat, e un fel de „stăpân” al vinului. Are şi o trusă de somelier – o duzină de tirbuşoane de calitate, câteva Taste de Vin, şorţuri şi o brişcă Laguiole cu care sabrează şampania. Trusa o foloseşte la toate degustările la care este invitat sau angajat. Cea mai scurtă se întinde pe o oră şi jumătate şi îi aduce câteva sute de euro.
Vinuri de colecţie
„Călătorului îi stă bine cu drumul, iar somelierului îi stă bine turnând în pahare şi asociind vinul cu mâncarea”.
Aşa spune Eduard Jakab, parafrazând vechea vorbă românească. Hunedoreanul avertizează că nu-i
lucru uşor să înveţi, să cunoşti, să descrii, să asociezi toate vinurile cu preparatele propuse şi să le integrezi perfect într-o masă de mare rafinament. Ca să faci asta, ai nevoie de experienţă şi de cunoaşterea caracteristicilor fiecărui vin în parte, a fiecărei etichete şi an de provenienţă.
Cum determină somelierul vechimea vinului? „Primul indicator e lăţimea variaţiunii la margine şi nuanţa culorii. Par termeni tehnici, dar e foarte simplu odată ce ai un pahar cu vin în mână”, asigură Jakab.
Somelierul îşi aminteşte şi cel mai vechi vin pe care a avut ocazia să-l deschidă – un Chateau Latour, 1er Cru Classe, Pauillac, Bordeaux, 1957, vândut cu 3.000 de dolari, la o licitaţie. Iar cel mai scump a fost un Screaming Eagle, Napa Valley, California.
Preferatul lui rămâne însă Champagne Billecart Salmon Rose. Şi are un motiv aparte. A deschis o sticlă într-o gondolă, la Veneţia, când şi-a cerut nevasta în căsătorie.
„Nimic nu-i mai frumos decât să vezi femeia pe care o iubeşti cu 25 de trandafiri roşii în braţe şi îmbujorată de o Champagne Rose”, este convins somelierul.
–––––––––––––––––––––––––––––––-
„Puţine restaurante înţeleg câţi bani face un somelier!”
-Câţi somelieri, în adevăratul sens al cuvântului, există în România şi ce gen de restaurante îşi permit să-i angajeze?
-Fiecare persoană care are anume informaţii în domeniul someleriei şi pune umărul la informarea şi educarea consumatorului, ba chiar la „convertirea” de noi consumatori de vin, are tot respectul meu. Fiecare dintre noi am început cândva, undeva această meserie. Din păcate, prea puţine restaurante înţeleg veniturile pe care le aduce un somelier – fie el angajat sau colaborator.
-Ce calităţi trebuie să aibă un bun somelier? Oricine poate practica someleria?
-În primul rând, trebuie să fie o persoană pasionată de meserie. Să aibă experienţă de HoReCa (acronim pentru industria ospitalităţii: Hoteluri, Restaurante, Catering – n.r.) şi să aibă curiozitatea să încerce în permanenţă lucruri noi.
-Se spune că un somelier care se respectă are propria colecţie de vinuri. E o realitate sau doar o legendă?
-Nu e obligatoriu. Somelierii au tot timpul ocazia să deguste vinuri oferite de producători din întreaga lor colecţie. E adevărat însă că cei mai pasionaţi dintre noi avem întotdeauna câteva vinuri „de suflet” puse deoparte.
-Care sunt cele mai de soi vinuri româneşti, după părerea dumneavoastră, şi cu ce preparate culinare pot fi asortate?
-Soiurile româneşti care fac valuri pe piaţa internaţională sunt Feteasca Albă, Feteasca Neagră şi Băbeasca Neagră şi se asortează cel mai bine cu preparatele tradiţionale.
-Un sfat pentru consumatorul de vin?
-Hai, noroc! Sau dacă vreţi să păstrăm spiritul francez – A votre sante! Consumaţi vin la masă, cu mâncare! Evident – moderat! Sunt destule studii care au dovedit că vinul e sănătos. Eu pot doar să confirm că vinul creează o atmosferă rafinată. Instigă conversaţia şi omoară inhibiţiile!
––––––––––––––––––––––––––––
Pasiunea pentru vin a pornit de la o carte
Eduard Jakab povesteşte că pasiunea lui pentru vinuri a început cu o carte citită în adolescenţă – „O lume pradă flăcărilor”, a lui Sir Angus Wilson. În roman este descris un dineu organizat în cinstea unei piese de teatru, pe domeniile unui reprezentant de seamă al societății britanice de la începutul secolului XX.
„De aici a pornit interesul meu ‘spiritual‘ pentru rafinamentul culinar, mâncarea și asocierea ei cu vinul. Dar întâlnirea propriu-zisă cu vinul s-a petrecut când am împlinit 23 de ani şi am băut cu prietenii 20 de sticle de vin – soiuri diferite de la producători diferiți, cumpărate intenţionat aşa, ca să fac diferenţieri”, mai spune somelierul devean.
–––––––––––––––––––––––
10 octombrie este Ziua Internaţională a Vinului
