Povestea hunedoreanului care i-a pus mătura în mână Statuii Libertăţii

La 17 ani şi-a pus în cap să fugă în America. Trei ani a ţinut-o tot într-o goană. Fugea cu grănicerii ori cu miliţia după el.

A şaptea oară a reuşit. A ajuns în cel mai populat oraş din Oregon.

A dus cu el, peste Ocean, cel mai cunoscut mit al Transilvaniei şi a scos bani dintr-o idee care i-a amuzat pe americani

mare1

Amicii din Balşa natală îi spun „Americanul”. Americanii îi spun „Dracula”. În realitate, se numeşte Oliviu Septimiu Todea, are 53 de ani, 5 copii şi o maşină înmatriculată cu numele vestitului conte din Transilvania.

A plecat din România la 20 de ani. Ghinionul şi peripeţiile l-au urmărit până dincolo de Ocean. L-a încercat spaima, l-au bătut grănicerii, poliţiştii şi securiştii. A trecut prin închisoare de două ori – la Belgrad şi la Viena. A huzurit o vreme pe banii americanilor. Şi-a încercat norocul la Arte teatrale, dar ajuns la şcoala de business, din cauza lui Shakespeare. Un an întreg i-a convins pe americani să doneze sânge. S-a însurat cu propria şefă şi a pus pe picioare o afacere în cel mai „verde” oraş din America.

A făcut bani pe seama Statuii Libertăţii, după ce i-a pus în mâini o mătură şi un aspirator. A divorţat de americancă pentru o româncă din Balşa, care l-a convins să se întoarcă acasă pentru câţiva ani. A cumpărat pământ, şi-a făcut o casă şi altă afacere. În 2012, şi-a luat familia şi s-a întors la Portland.

Pe urmele bunicului

Toată Balşa îl ştie după poreclă – „Americanul”. O are de copil şi spune că i s-ar trage de la un bunic care a emigrat în Statele Unite înainte de Primul Război Mondial. S-a întors acasă pe la începutul anilor 30, după două decenii de şedere la New York, iar nepotul i-a moştenit dorul de ducă.

Oliviu Todea s-a hotărât să părăsească România la 17 ani. Şi-a făcut un plan şi a plecat spre Oraviţa, cu un prieten, dar s-au întors amândoi când şi-au dat seama că n-ar fi izbutit să treacă graniţa. A doua oară, au încercat să se ascundă într-un TIR, parcat lângă un hotel din Deva, dar tot n-a ţinut. Un paznic i-a alergat de le-au scăpărat picioarele.

Am încercat din nou – iarna, îmbrăcaţi în pelerine albe şi cu cagule pe cap. Ne-am gândit că aşa n-o să ne vadă grănicerii. Ne confundam cu zăpada”, îşi aminteşte Oliviu Todea despre a patra tentativă de trecere ilegală a frontierei.

Zăpada de 50 de centimetri le ascundea trupurile, dar le dădea de gol paşii. Gheaţa le trosnea sub bocanci, iar grănicerii i-ar fi auzit de la o poştă. S-au temut şi s-au întors.

 

Iarna nu-i ca vara

După două săptămâni, au încercat din nou. De la Oraviţa, au luat autobuzul până la Naidăş, la un kilometru de graniţa cu fosta Iugoslavie.

Eram vreo 17 oameni în autobuz. Ne-am împotmolit în nămeţi. Grănicerii au venit să ne împingă şi ne-au legitimat. Satul era mic, iar oamenii se cunoşteau între ei. Era clar că noi nu eram din zonă. Vameşii ne-au luat la întrebări. Am tras o minciună – cum că mergem la un coleg care stă pe-aproape, dar n-au crezut. Ne-au dus la pichet, ne-au percheziţionat, ne-au luat banii şi ne-au tras câteva scatoalce. Pe mine m-au mai slăbit după ce m-am prefăcut că mi-e rău”, povesteşte hunedoreanul.

Fugarii au ajuns la Miliţia din Oraviţa şi au avut norocul să dea de-un tip de treabă. I-a sfătuit să-şi ia bilet de tren spre casă şi să dispară – ca să scape de bătaie.

Dacă pierdeam, ştiam că ajung la Canal”

August 1981. Planul era acelaşi, dar au schimbat traseul – spre Anina şi de-acolo, prin munţi. De data asta, erau patru.

De la cinci kilometri de frontieră, m-am întors acasă. Am făcut intoxicaţie alimentară de la o conservă. Abia mă mai ţineam pe picioare. Ştiam că nu reuşesc şi m-am întors”, rememorează bărbatul.

Amicii lui şi-au continuat drumul. Au reuşit să treacă graniţa şi i-au trimis o scrisoare din Austria.

Scrisoarea a ajuns pe mâna securiştilor, care au venit la mine să le dau amănunte. M-am făcut că nu ştiu nimic, dar m-au agăţat cu altceva. Nu făcusem armata. Deci, erau cu ochii pe mine. Mi-au spus să anunţ Miliţia dacă am de gând să plec din oraş. Asta m-a înverşunat şi mai tare. Nu mai era cale de întoarcere, aşa că mi-am jucat ultima carte. Dacă pierdeam şi de data asta, ştiam c-o să ajung la Canal”, spune Todea.

În sfârşit, liber!

A convins un prieten să fugă împreună cu el. Au ajuns la Anina şi au trecut munţii – cu harta, cu busola şi cu un binoclu care-i costase aproape cât un salariu.

Era 21 octombrie 1981. Am făcut drumul mai repede decât am crezut. La jumătatea zilei, am văzut Naidăşul. Eram deasupra lui, pe munte. Am coborât doar după ce s-a lăsat întunericul şi am trecut graniţa la 150 de metri de pichetul grănicerilor. Nu ne-au mirosit. În sfârşit, eram liberi! Am ajuns la sârbi – în primul sat. Goneam cu toţi câinii după noi, să ne depărtăm de hotar. La Belgrad ne-am cumpărat prima mâncare – câteva mere şi o pâine”, povesteşte hunedoreanul.

Abia aşteptau să urce în trenul de Italia, dar n-a fost chip. N-aveau bani de bilete, iar „naşu‘” nu s-a învoit să-i ducă în schimbul binoclului. Le-a venit o idee – să se predea Poliţiei. Au fost condamnaţi la două săptămâni de închisoare pentru trecere frauduloasă a frontierei.

Închisoarea era plină de români. Săptămânal, venea un autobuz care ducea o parte dintre ei până la graniţa cu Italia. Am aşteptat şi noi să ne vină rândul. Am aflat însă că plecăm spre Austria şi ne-au urcat în tren cu o condiţie: să nu povestim nimic despre ce ni s-a întâmplat la Belgrad dacă vom fi prinşi”, rememorează bărbatul.

Peripeţii

Ghinionul s-a ţinut scai de ei. Au coborât după ţigări, iar şeful de tren nu i-a mai lăsat să urce în vagon.

„Am încercat să ajungem la Viena cu autostopul. Ne-am dat drept italieni ca să ne ia un TIR. A doua maşină pe care am oprit-o era maşina Poliţiei. Am ajuns iar la închisoare – la Viena, şi de data asta, într-o închisoare de maximă securitate. Ieşeam în curte doar o oră pe zi”, îşi continuă povestea Oliviu Todea.

Cu chiu cu vai, românul a ajuns într-un lagăr pentru refugiaţi, unde şi-a reîntâlnit amicii plecaţi din Deva cu câteva luni înainte.

O jumătate de an i s-a scurs între analize medicale şi vizite la ambasade. Ca să ajungă în Statele Unite, avea nevoie de un garant care să-l găzduiască până învăţa limba şi găsea ceva de lucru.

Între Shakespeare şi business

Am avut de ales între doi garanţi – unul din Portland, altul din Los Angeles. L-am ales pe primul şi am avut o surpriză. Era un amic din Deva, stabilit în Oregon. Aşa am ajuns în America. În primul an, am învăţat limba. Americanii îmi dădeau un ajutor de 220 de dolari şi bonuri de masă”, explică hunedoreanul.

Şi-a găsit prima slujbă – bucătar la o pizzerie, şi s-a înscris, în paralel, la Arte Teatrale, la Universitatea din Portland. După doi ani, a renunţat – din cauza lui Shakespeare. Trebuia să-i înveţe opera, iar el nu vorbea engleză „ca la Londra”.

Dar tot am prins un rol de figurant într-un film care se numea Ironheart‘. Filmările au avut loc la Portland şi am jucat alături de Britton K. Lee şi Belo Yeung, cunoscuţi din filmele cu arte marţiale”, povesteşte Todea, care s-a înscris apoi la o şcoală de business şi secretariat şi s-a angajat la Crucea Roşie.

Treaba lui era să-i convingă pe donatorii de sânge să doneze periodic. A făcut asta timp de un an, până când şi-a cerut de nevastă propria şefă.

O mătură pentru Statuia Libertăţii şi un Dracula cu cai-putere

„DRAQLA A RĂMAS LA BALŞA”. „Maşina înmatriculată 'Draqla' a rămas acasă. Poate o voi lua anul viitor, când vin în România”, spune Oliviu Todea despre autoturismul care a atras curiozitatea americanilor / FOTO: ARHIVA PERSONALĂ OLIVIU SEPTIMIU TODEA

„DRAQLA E ACASĂ”. „Maşina înmatriculată ‘Draqla’ a rămas la Balşa. Poate o voi lua anul viitor, când vin în România”, spune Oliviu Todea despre autoturismul care a atras curiozitatea americanilor / FOTO: ARHIVA PERSONALĂ OLIVIU SEPTIMIU TODEA

Lucrurile păreau să meargă pe un făgaş normal.

M-am însurat şi mi s-au născut doi copii – Mary Alice şi Marius. După 7 ani, am vrut să fiu din nou liber. Am divorţat şi mi-am făcut o afacere. O firmă de curăţenie. Am găsit repede clienţi cu o idee care i-a amuzat pe americani. Mi-am pus pe siglă Statuia Libertăţii – cu o mătură într-o mână şi cu un aspirator în cealaltă. Oamenii veneau la mine pentru că le plăcea sigla”, spune românul.

Şi ca să se ştie clar că nu venea de oriunde din România, Todea a mai avut o idee. Şi-a înmatriculat maşina după numele celui mai cunoscut personaj din istorie – contele Dracula.

M-am gândit că e cel mai potrivit. Un prieten şi-a ales ca număr de înmatriculare Deva, dar americanii nu ştiau nimic de oraşul ăsta. Dracula însă era deja o celebritate peste Ocean”, spune hunedoreanul, care păstrează şi astăzi autoturismul Toyota.

Un popas în România

În 1987, Oliviu Todea a devenit cetăţean american, iar un an mai târziu, a venit în România pentru prima dată de la plecare. În 94, a dat o fugă şi până în satul bunicilor – la Balşa. A vrut să mai vadă o dată casa în care a copilărit. Atunci a pus ochii pe Ica şi, după un an, a cerut-o de nevastă şi-a lua-to cu el în America.

Femeia însă nu-şi prea găsea locul în „Lumea Nouă”. După 5 ani, şi-a convins bărbatul să se întoarcă acasă – măcar pentru o vreme.

Am acceptat. Ne-am cumpărat o casă şi 26 de hectare de teren la Balşa. Aveam deja un copil – pe Michael, şi au venit pe lume alţi doi, Victor şi Nicole. Mi-am făcut altă afacere – tâmplărie PVC, dar n-am renunţat la sigla cu Statuia Libertăţii. De data asta, i-am pus în mâini un geam termopan”, povesteşte Todea, amuzat.

Dorul de casă n-a durat prea mult. În 2012, hunedoreanul şi-a vândut afacerea, şi-a luat familia şi s-a întors în Porland, pe malul fluviului Columbia – convins că locul lui estte totuşi acolo.

—————————————————————–

După trei decenii de la plecarea din România, am revăzut locul pe unde am trecut graniţa spre libertate. Nu mi-a mai dat fiori, la fel ca în 81. Am vrut să-mi fac o poză acolo, dar nu m-au lăsat vameşii”

Oliviu Todea

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

zece + 9 =

ACTUALITATE
Șoferul implicat într-un accident grav la ieșirea din Deva a murit         La Costești. Țurcana – Regina Munților – 2017 (FOTO + VIDEO)         Eveniment cultural. Un dar oferit celor mici         Cartierul ridicat în comunism pe muntele de fier primește o nouă șansă         Portofel pierdut, restituit păbugaşului de poliţiştii locali         Accident rutier grav pe Calea Zarandului         Accident rutier în Cristur, pe șoseaua Hunedoara – Deva         Consiliul Județean pregătește banii pentru refacerea șoselei spre Sarmizegetusa Regia         Soarta tristă a așezării romane de la Micia, locul istoric care ar fi putut aduce turiști         Un polițist din Hunedoara a prins un tâlhar, după ce l-a alergat pe străzi         ADVERTORIAL. Educația financiară este vitală pentru un antreprenor         BIROCRAŢIA SUFOCĂ ROMÂNIA. Două miliarde de euro de la UE n-au mai ajuns la drumurile patriei         INSTITUŢIA PREFECTULUI. Lista despăgubirilor a fost aprobată de Guvern         O tânără a fost jefuită în Hunedoara         Accident în Hunedoara, produs de un bărbat de 71 de ani         PROIECT PILOT. Tablete pentru elevi şi laptopuri pentru dascăli, moca, de la stat         Pagube de peste jumătate de milion de lei în judeţul Hunedoara         Aproape 200 de cadre didactice, cercetători, academicieni și scriitori au dat publicității apelul ”Dreptul la Educație”         Ministrul Turismului la Geoagiu Băi. Mircea Titus Dobre: „Ce a fost până acum a fost o pancartă”         Drumul Ilia – Gelmar se va face cu 40 milioane euro, bani europeni