POVESTE DE FILM. O hunedoreancă a reuşit să ajungă în America singură, la 15 ani. După 3 decenii, femeia rememorează evadarea din România comunistă

S-a născut la Balşa şi a copilărit la Deva. A fugit din România şi a reuşit să ajungă în America, singură, la 15 ani – în 1983.

Este povestea fabuloasă a primului emigrant minor care a primit azil politic în Statele Unite, după ce numele său a ajuns în Biroul Oval de la Casa Albă

CALCULE. „Peste 12.000 de kilometri despart Portland-ul de România”, calculează Olivia Todea, măsurând pe hartă distanţa pe care a străbătut-o ca să ajungă acasă, după trei decenii de la plecarea din ţară / FOTO: CRISTI VATAVU

CALCULE. „Peste 12.000 de kilometri despart Portland-ul de România”, calculează Olivia Todea, măsurând pe hartă distanţa pe care a străbătut-o ca să ajungă acasă, după trei decenii de la plecarea din ţară / FOTO: CRISTI VATAVU

La 14 ani s-a aruncat în cea mai mare aventură a vieţii ei – ca să împlinească visul tatălui dispărut prea devreme. A fugit din România şi şi-a făcut un viitor în „Lumea Nouă”. După 31 de ani de la evadarea din comunism, o hunedoreancă de 46 de ani îşi rememorează aventura.

Drumul de la Balşa spre America a trecut prin închisoarea din Belgrad. A încercat-o spaima, a stat cu cătuşe la mâini, au legat-o grănicerii şi a bătut-o Miliţia, dar nimic n-a putut s-o întoarcă din drumul ei spre libertate.

Pe 28 martie 1983, Olivia Simona Todea a pus piciorul pe pământ american. Avea 15 ani şi un rucsac plin cu pietre de la Dunăre. Era primul emigrant minor care ajungea în Statele Unite neînsoţit.

Planuri

A copilărit cu poveşti despre America şi cu speranţa că, într-o bună zi, va trăi acolo. Aşa-i promisese cândva tatăl ei.

Tata spunea tuturor că o să-şi ducă familia în America. Ăsta a fost visul lui – să trăim într-o ţară liberă. Dar n-a apucat să-l împlinească. L-au ucis comuniştii într-o noapte de Anul Nou – la 38 de ani. Eu aveam 10. L-au găsit oamenii din sat pe marginea drumului – zăcea într-o baltă de sânge. Autopsia a descoperit 30 de fracturi craniene. Nici acum, după 40 de ani, nu ştiu tot adevărul”, spune, cu tristeţe, Olivia Todea.

Când şi-a pierdut părintele, şi-a promis să-i împlinească ea visul. Să facă orice ca să ajungă în America. Şi fratele ei, cu 7 ani mai mare, şi-a dorit acelaşi lucru.

Îl auzeam vorbind cu prietenii despre America. Plănuiau cum să treacă graniţa, pe la Naidăş. Mă ascundeam sub masă şi ascultam ce vorbeau. Aşa mi-am fac propriul meu plan. Fratele meu a ajuns în Statele Unite după 7 încercări. Eu am reuşit a doua oară”, povesteşte hunedoreanca.

Prima încercare

În vara lui 1982, planul Oliviei era pus la punct în detaliu. Avea 14 ani şi nimic n-o mai putea opri din drumul spre libertate.

suaTerminasem clasa a VIII-a. În vacanţa de vară, m-am dus la Balşa, la mormântul tatălui meu. Am cunoscut doi bărbaţi, care pictau biserica din sat. Le-am spus că vreau să fug din ţară şi i-am convins să vină cu mine. Mi-au dat 2.000 de lei ca să cumpăr busolă, rucsaci şi tot ce ne trebuia şi am plecat. La Băile Herculane, am sărit din tren şi am continuat drumul pe jos. În 4 zile, eram la Naidăş, iar pe 17 octombrie, am trecut graniţa în Iugoslavia. N-am avut vreme să ne bucurăm. Am încercat să schimbăm nişte bani şi ne-a prins Miliţia”, rememorează Olivia.

Două zile şi două nopţi, a stat în puşcăria din Belgrad – fără apă şi fără mâncare. Iar alte trei zile, a fost legată cu cătuşe de un calorifer, în pichetul grănicerilor. A ajuns apoi la Miliţia din Deva

Ştiam ce mă aşteaptă. Bătaie şi declaraţii. Şi fratele meu trecuse prin asta. Amândoi cunoaştem foarte bine pumnii miliţienilor care-i pedepseau pe fugari: Stoic, Iacob şi Creţan. M-au chinuit zile întregi ca să afle cu cine am trecut graniţa. Nu le-am spus nimic. Am scăpat de acolo cu faţa plină de vânătăi, dar bătaia nu m-a făcut să renunţ la planul meu”, spune femeia.

Fuga

În decembrie, Olivia Todea a plecat iar spre Naidăş. De data asta, cu doi preoţi.

Am trecut graniţa la 200 de metri de pichetul grănicerilor. În Iugoslavia, ne-au prins din nou. Preoţii au fost trimişi înapoi şi condamnaţi pentru trecerea frauduloasă a frontierei, dar cu mine nu prea ştiau ce să facă pentru că eram minoră”, povesteşte hunedoreanca.

De teamă că sârbii ar fi dat-o iar pe mâna Miliţiei, copila a încercat să scape de autorităţi cu o minciună.

Fratele meu era în America de aproape doi ani. Ţineam legătura prin scrisori. Le-am spus că ştie despre mine că sunt la Belgrad şi vor avea probleme dacă mă trimit în România. După câteva ceasuri, un ofiţer m-a dus acasă la taică-său. Nu ştiam ce-o să urmeze. Am reuşit să-l conving pe bătrân să-mi cheme un taxi cu care am ajuns la Ambasada americană. Acolo am avut noroc să întâlnesc o româncă. Ea a luat legătura cu fratele meu, care, între timp, îi trimisese o scrisoare preşedintelui Reagan, ca să-mi acorde azil politic în Statele Unite”, mai spune românca.

Vedetă pentru o zilei

După 4 luni petrecute într-un lagăr de emigranţi fugari, Olivia Todea a fost îmbarcată într-un avion cu destinaţia New York, împreună cu alţi români.

Am ajuns în America pe 28 martie 1983 – doar cu hainele de pe mine şi cu un rucsac plin cu pietre de la Dunăre. Am ascuns în el şi o şuviţă din părul tatălui, certificatul lui de naştere şi certificatul de căsătorie al părinţilor lei. De lucrurile astea nu m-am despărţit niciodată”, spune hunedoreanca.

Statuia Libertăţii a fost prima care i-a transmis salutul de bun venit pe pământ american. În sfârşit, îşi vedea visul împlinit. A doua zi, a ajuns în Portland, Oregon.

Acolo mă aştepta fratele meu. Aeroportul era plin de ziarişti. Mă fotografiau de parcă eram picată din Lună. Nu pricepeam ce se întâmplă. I-au spus fratelui meu că sunt primul emigrant minor care ajungea în Statele Unite neînsoţit. Mi-a apărut poza în toate ziarele”, îşi aminteşte femeia.

Prima impresie din „Lumea Nouă”

O zi întreagă a hoinărit pe străzi, fascinată de tot ce vedea în jurul ei.

CETĂŢEAN AMERICAN. „Din august 1988, sunt cetăţean american. Pentru mine, asta e dovada că am reuşit să împlinesc visul tatălui”, spune hunedoreanca

CETĂŢEAN AMERICAN. „Din august 1988, sunt cetăţean american. Pentru mine, asta e dovada că am reuşit să împlinesc visul tatălui”, spune hunedoreanca

Era ca într-un vis. Totul era altfel decât în România. Şi oamenii, şi magazinele. Nimeni nu stătea la coadă pentru pâine şi zahăr. Vitrinele îţi luau ochii. Puteai să cumperi tot ce-ţi poftea inima. Cel mai mult îmi doream să beau un Pepsi. A fost primul lucru pe care mi l-am cumpărat în America”, rememorează Olivia.

Cu 300 de dolari pe care i-a primit lunar de la americani, românca şi-a continuat studiile şi a învăţat limba engleză. S-a înscris apoi la un colegiu de contabilitate din California, unde şi-a cunoscut şi viitorul soţ – un iranian cu 10 ani mai mare. S-au căsătorit, s-au stabilit lângă Los Angeles, au deschis un supermarket, şi-au cumpărat casă şi prima maşină, şi au făcut 3 copii.

12 ani de fericirecu_alin

Pentru Olivia Todea, visul american părea să prindă contur. Fericirea însă n-a durat.

Soţul meu pierdea timpul şi banii prin cazinourile din Las Vegas, iar distracţia îl costa cam 20.000 de dolari pe noapte. În câţiva ani, a pierdut totul – şi afacerea, şi casa, şi maşinile. Pe de altă parte, insista să-i convertească pe copii la islamism”, povesteşte românca.

După 12 ani de căsnicie, Olivia a divorţat. Şi-a luat copiii şi s-a întors în Portland – cu 50 de dolari în buzunar.

Am stat o săptămână la fratele meu şi mi-au făcut planuri cum să reclădesc totul din nimic. Trei luni, m-a ajutat statul – mi-a dat bani de mâncare, de chirie şi pentru şcoala copiilor. Mi-a găsit şi o slujbă, în biroul unui contabil. Câţiva ani mi-a fost foarte greu, dar am reuşit să răzbesc”, îşi aminteşte hunedoreanca.

În anul 2000, a cumpărat afacerea fratelui său – o firmă de curăţenie pe care a dezvoltat-o cum s-a priceput.

kehanDe-atunci, mi-a fost mai bine. Am pus ceva bani deoparte, mi-am cumpăr o casă, o maşină. Am reuşit să-mi cresc şi copiii. Layla este asistentă medicală, s-a căsătorit şi mi-a făcut o nepoată. Alin este student la finanţe, iar Kehan e la colegiu”, mai spune femeia.

Dor de Balşa

După 31 de ani de la evadarea din comunism, Oliviei i s-a făcut dor de locul unde a copilărit.

Până acum, n-am avut nici timp, nici bani să vizitez România”, explică ea.

A venit la Balşa în primăvară, pentru 3 luni, şi n-a mai plecat, chiar dacă nu mai are rude în zonă. I-a fost dor de liniştea satului, de oameni şi de aer curat. A cutreierat dealurile la pas, până la Cheile Madei, a plecat pe jos până la Geoagiu, a umblat noaptea, pe malul apei, după raci, şi a colindat jumătate din România cu o maşină la „mâna a doua”.

Drumurile sunt rele, iar benzina e de două ori mai scumpă decât în America”, sunt primele impresii din călătorie.

decebalChiar şi aşa, are de gând să rămână o vreme în România. Câteodată, parcă ar vrea să trăiască aici până la sfârşitul vieţii – deşi se obişnuieşte greu cu mentalitatea românilor. Alteori, o apucă dorul de copiii din America. Niciunul dintre ei nu ştie româneşte şi nici nu crede că i-ar putea convinge să trăiască dincoace de Ocean.

Până una-alta, Olivia plănuieşte să deschidă un magazin alimentar pentru sătenii din Balşa – într-o clădire la 300 de metri de casă, pe care a vopsit-o în culorile drapelului american. La numele afacerii se gândeşte frate-său din Portland.

O să-i pun un nume românesc, că suntem la ţară”, spune hunedoreanca, încheindu-şi, deocamdată, povestea.

O poveste care nu e fabricată de vreun scenarist cu imaginaţie, ci este una reală. Este o poveste care dovedeşte că, uneori, viaţa bate filmul!

Comentarii FB

comentarii




Răspuns la “POVESTE DE FILM. O hunedoreancă a reuşit să ajungă în America singură, la 15 ani. După 3 decenii, femeia rememorează evadarea din România comunistă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nouă + douăzeci =

ACTUALITATE
Profesorul Eli Androne Petru a câștigat procesul cu primăria         Situația celor două mari proiecte de infrastructură derulate în Hunedoara prin POR 2014 – 2020         Zeci de angajați ai fabricii Terpena au de suferit de pe urma dezastrului. S-au plâns la ITM Hunedoara         Concert de muzică populară în Piața Cetății         Copil de 12 ani rănit în accident         Au furat două motofierăstraie         Persoane bănuite de furt depistate de poliţiştii hunedoreni         ȘI TU POȚI DEVENI SALVATOR!         Evaziune de peste 22 de miliaone de lei. Români și chinezi implicați în afacerile ilegale         Ascensoare noi în Spitalui municipal Hunedoara         Noi mărturii în dosarul matriței din Sarmizegetusa Regia         Fitness în aer liber la poalele Cetății         Sorin Vasilescu participă la o întâlnire în Austria cu specialiști în arheologie         CEH pierde 300 de tone de huilă în fiecare zi         Turiștii din Parâng sunt așteptați cu un drum plin de gropi         A XVI-a ediție a Festivalului – Concurs „Tudorică Munteanu”, organizat în Orăștie         Proiect de lege important. Fermierii care vor fi scutiți de la plata taxelor pentru sănătate, șomaj și salarii         18 octombrie – ziua în care Huniazii au intrat în istorie         Monica Iacob Ridzi a depus o cerere de eliberare condiționată         Gheorghe Ile a cerut daune în instanță unui consilier local pentru denigrare