Patru săptămâni în Nepal. Voluntar în locul cel mai apropiat de cer!

O hunedoreancă din Orăştie a trăit o lună la picioarele Himalayei, încercând să schimbe copiii nepalezilor prin cea mai nouă metodă de învăţare. Experienţa a schimbat-o inclusiv pe ea!

DE LA COMUNICARE, LA MAKE-UP ŞI ACTORIE. Ecaterina Pârvu a absolvit Comunicare şi Relaţii Publice în limba engleză-germană la Universitatea Politehnică din Timişoara, este make-up artist într-un salon de cosmetică şi a publicat un volum de poezie intitulat „Anatomia tăcerii”. „Pentru viitor, am alte planuri. Vreau să studiez actoria. Este visul meu de copil, dar nu cred că mi-l pot realiza în România. Deocamdată, plănuiesc să plec la Londra, dar am credinţa că drumul meu nu se va opri aici!”, este convinsă hunedoreanca / FOTO: ARHIVA PERSONALĂ ECATERINA ROXANA PÂRVU

DE LA COMUNICARE, LA MAKE-UP ŞI ACTORIE. Ecaterina Pârvu a absolvit Comunicare şi Relaţii Publice în limba engleză-germană la Universitatea Politehnică din Timişoara, este make-up artist într-un salon de cosmetică şi a publicat un volum de poezie intitulat „Anatomia tăcerii”. „Pentru viitor, am alte planuri. Vreau să studiez actoria. Este visul meu de copil, dar nu cred că mi-l pot realiza în România. Deocamdată, plănuiesc să plec la Londra, dar am credinţa că drumul meu nu se va opri aici!”, este convinsă hunedoreanca / FOTO: ARHIVA PERSONALĂ ECATERINA ROXANA PÂRVU

A trăit o lună între copii pentru care şcoala este un lux. A cutreierat capitala Nepalului, s-a aventurat într-un safari prin junglă – călare pe elefanţi, s-a plimbat cu barca pe râul cu crocodili, a aflat obiceiurile şi tradiţiile băştinaşilor şi a gustat din bucătăria locală.

Încercând să surprindă cât mai mult din această „altă lume”, Ecaterina Pârvu a povestit pentru ZHD experienţa voluntariatului într-unul dintre cele mai sărace state ale lumii. O experienţă inedită, într-o ţară a contrastelor – un loc în care amestecul între tradiţional şi modern atrage la tot pasul.

Acces limitat la educaţie

Nepalul are o aură mitică, iar continentul asiatic a fascinat-o de mult. Un program de voluntariat pentru studenţi ai Politehnicii din Timişoara i-a oferit şansa să petreacă o lună pe tărâmul originar al budismului.

„M-am înscris în program fără să ştiu prea multe despre ce urma să se întâmple. În mare, am dat o mână de ajutor la educaţia copiilor de gimnaziu. Am insistat pe educaţia nonformală. Le-am organizat şi o bibliotecă. Aveau nevoie, în primul rând, de cărţi în limba engleză. Îşi doreau, de pildă, să citească Harry Potter‘. O parte dintre colegii mei le-au reparat o sală de clasă, iar eu le-am ţinut traininguri. În ciuda diferenţelor culturale, am reuşit să comunicăm bine. În Nepal, toată lumea ştie limba engleză, inclusiv copiii. Oamenii vorbesc pe cel mai cald şi prietenos ton cu putinţă, dar au un accent oarecum ciudat”, povesteşte hunedoreanca.

În Nepal, şcoala e gratuită, dar prea puţini copii au acces la învăţătură, din cauza sărăciei. Peste un sfert din populaţie se încadrează sub pragul de sărăcie absolută, iar rata analfabetismului este una dintre cele mai ridicate din Asia de Sud – mai ales în rândul femeilor.

Prea puţini părinţi îşi permit să-şi trimită copiii la şcoală. N-au bani să le cumpere cărţi, caiete şi haine. N-au bani copii2nici pentru transport – uneori, cea mai apropiată şcoală e la câţiva kilometri distanţă. Nici profesorii n-o duc mai bine. Câştigă puţin şi nu-şi pot ţine cursurile pentru că elevii nu au manuale. La facultate ajung doar copiii din familiile bogate. Studiază prin lume şi apoi se întorc acasă, să ducă mai departe afacerile familiei”, explică Ecaterina.

Spectacolul străzii

Voluntarii români au locuit în Kathmandu. Capitala Nepalului e un furnicar, o nebunie încântătoare – dar tocmai în asta stă farmecul ei. Străzile sunt înguste şi aglomerate. E forfotă peste tot. Ochii şi urechile îţi sunt lovite din toate părţile de culori, siluete, rumoare şi claxoane. Zi şi noapte, zeci, sute, mii de oameni se mişcă în permanenţă – bărbaţi, femei, copii sau elevi în uniforme, pe jos, pe biciclete, ricşe, scutere şi mai ales motociclete. Maşinile sunt nişte hârburi – modele japoneze de acum câteva decenii sau Tata indiene, la mâna a doua. Se circulă pe partea stângă a drumului. Teoretic. Practic, regula de bază este să avansezi cât mai repede, să te strecori cum poţi şi să nu blochezi drumul.

masiniÎn Kathmandu, e o adevărată aventură să traversezi strada. Maşinile nu se opresc niciodată. Nu ştii unde să întorci capul mai întâi, nu ştii de cine să te fereşti. Important este să supravieţuieşti de fiecare dată”, descrie Ecaterina spectacolul străzii din capitala nepaleză – captivant şi respingător în acelaşi timp.

E un spectacol din care nu lipsesc străzi cu asfalt ştirb, gunoi adunat mormane, case fără geamuri, tarabe cu fructe şi băuturi, reclame ţipătoare, fire electrice încălecate pe deasupra capetelor şi vaci sfinte amuşinând nestingherite.

Cu vacile nu-i de glumit. Sunt animale sacre pentru nepalezi. Nu le atingi, nu le loveşti, nu le claxonezi. Dacă-ţi ies în cale, le ocoleşti şi-ţi vezi de drum. Altfel, te ia poliţia!”, avertizează hunedoreanca.

Negociezi inclusiv schimbul valutar”

În capitala Kathmandu există o piaţă enormă – o invenţie necesară pentru turişti. Eşti ademenit la tot pasul. De la patronii de mici magazine cu de toate, înghesuite unul într-altul, până la vânzătorii ambulanţi, oamenii cu ricşa ori şoferii de taxi, toţi au să-ţi ofere câte ceva, la cel mai bun preţ posibil – obiecte artizanale, îmbrăcăminte, creme şi balsamuri, picturi şi suluri cu desene tantrice, mărgele, cercei şi brăţări, instrumente muzicale, echipament pentru expediţii pe munte, statuete cu elefanţi de toate mărimile şi culorile, din ceramică, sticlă sau lemn.

În piaţa din Kathmandu, orice tranzacţie se încheie după o lungă negociere. Acolo negociezi inclusiv schimbul valutar”, povesteşte hunedoreanca. 

[wzslider autoplay=”true”]

Sistemul castelor

În lumea a treia, apa curentă, electricitatea sau igiena sunt la mare preţ. Majoritatea caselor sunt încropite la repezeală – din chirpici, şi adăpostesc în ele mai multe generaţii.

Nepalezii ţin la tradiţie. Familia rămâne împreună toată viaţa, aşa că în aceeaşi casă trăiesc şi bunici, şi copii, şi nepoţi”, explică Ecaterina.

Familiile sărace au câte 3-4 copii, iar femeile muncesc la una cu bărbaţii. Cine are culturi de orez e considerat înstărit. Se vede şi după casa în care stă.

Seamănă cu casele noastre de la ţară”, compară tânăra.

În Nepal, funcţionează încă sistemul castelor – la fel ca acum sute de ani. Regulile lui însă nu mai sunt la fel de rigide. Diferenţele între caste sunt date de statutul social.

Sistemul castelor are reguli clare. De exemplu, membrii unei caste inferioare nu au dreptul să-i atingă sau să-i privească în ochi pe cei dintr-o castă superioară”, a aflat românca.

Safari în junglă, călare pe elefanţisafari

Nepalul este în topul celor mai sărace ţări de pe glob şi depinde, în mare măsură, de veniturile din turism. Singurul regat hindus din lume până în 2006 are pe teritoriul lui 8 din 10 cele mai înalte vârfuri, inclusiv Everestul. Este locul naşterii lui Buddha – deşi budismul e religie doar pentru 10 la sută dintre locuitorii ţării, iar în Kathmandu se află cel mai mare templu hindus din lume, Pashupatinath – un spaţiu al liniştii, atât de aproape de nebunia de pe străzile capitalei.

Când ajungi în Nepal însă, nu te opreşti doar la a vedea temple şi palate sau a urca pe Everest. Poţi să faci, de pildă, o tură cu barca pe râul cu crocodili – sunt ceva mai mici decât fraţii lor africani, dar sunt la fel de periculoşi. Sau poţi face safari, ca în Africa. Începi ziua printr-o tură cu elefanţii prin junglă. O plimbare interesantă prin pădure, pe pajişti şi chiar traversând nişte întinderi de apă. După plimbare, te duci pe malul râului, unde poţi face baie cu elefanţii. Adică, intri în apă, călare pe elefant, care-ţi face un duş straşnic cu trompa.

Am văzut şi cum sunt hrăniţi elefanţii. Oamenii le împletesc un fel de gheme, din fire de iarbă”, explică Ecaterina.

Bucătăria nepaleză

Nepalezii nu au o bucătărie sofisticată. Mănâncă de două ori pe zi, iar Dhaal Bhat şi Momo sunt cele mai populare preparate în ţara în care trăiesc 29 de milioane de suflete. În timpul şederii în Nepal, voluntarii români au avut bucătari nepalezi, aşa că au gustat din plin preparatele tradiţionale din sudul Asiei.

„Cel mai mult mi-a plăcut Momo – nişte pacheţele umplute cu carne tocată şi servite cu sos roşu. Tot ce ne-au pus pe masă nepalezii era bio şi tradiţional. Nimic nu era cumpărat – doar cultivat de ei. Fructele aveau un gust extraordinar. Mai ales bananele. Sunt mai mici decât cele din magazinele noastre, dar sunt mult mai aromate”, povesteşte hunedoreanca despre „masa” nepaleză.

O ţară a contrastelor

„Peisaje uluitoare, culori incredibile şi haos total”.

Aşa descrie Ecaterina ţara înghesuită între doi giganţi – India la sud şi China la nord. Amestecul nefiresc de tradiţional şi modern atrage ochiul la tot pasul.

ascetiNepalul e ţara contrastelor. O combinaţie interesantă între omul care vrea să evolueze, să asimileze tot ce ţine de modernism, dar în acelaşi timp, vrea să-şi păstreze tradiţia. De pildă, vezi femei în port tradiţional, cu bijuterii masive de aur, cu cercei în urechi sau în nas – semn al prosperităţii şi apartenenţei la o familie bogată, şi alături, vezi copii îmbrăcaţi sărăcăcios, care improvizează un joc din cârpe sau dintr-o roată stricată. Şi priveliştea liniştită din zona templelor, cu asceţi hinduşi îmbrăcaţi în portocaliu, contrastează puternic cu zumzăitul străzii, cu claxoanele şi gazele de eşapament, cu fructele exotice şi, mai ales, cu oamenii. Cu toate astea, cât am stat în Nepal, am avut senzaţia că mă aflu într-un loc binecuvântat”, mai spune Ecaterina.

 

———————————————————————————————————————–

Hoinar prin lumelondra

La 27 de ani, Ecaterina Pârvu a călătorit pe 3 continente.

„Îmi place să călătoresc şi muncesc de la 16 ani, aşa că am încercat să îmbin utilul cu plăcutul”, spune hunedoreanca.

În gimnaziu, a văzut Europa în turnee cu corul de copii Vlăstarele Orăştiei‘. În studenţie, a fost voluntar în Asia, şi a muncit în America, prin programul Work and Travel‘, şi în Germania, printr-un program internship. Pentru că nu şi-a găsit o slujbă după absolvirea facultăţii, a plecat la muncă în Belgia şi în Anglia.

„Am fost babysitter pentru 5 copii, la Bruxelles. Aveau între 3 şi 18 ani şi mă ocupam de ei de la A la Z. Îi ajutam inclusiv la lecţii – şi pe ei, şi pe colegii lor de clasă. În plus, făceam menaj în toată casa – o vilă cu 3 nivele, proprietatea unui director de la cea mai mare bancă din Bruxelles. La Londra, am lucrat într-un restaurant de 5 stele, dar am câştigat ceva mai bine decât în Belgia”, povesteşte hunedoreanca.

 

 

———————————————————————————————————————-

trimitere2„În Nepal, turistul e sfânt, aşa că toată lumea încearcă să fie prietenoasă cu străinii. Oamenii îţi zâmbesc continuu, chiar dacă nu au ce mânca şi nu stau foarte bine cu dantura!”

Ecaterina Pârvu

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 × patru =

ACTUALITATE
O piață din Deva se va numi a Regelui Mihai I al României         Colindători la primărie         Coroane de flori în memoria Majestății Sale Regele Mihai I         Cântecul măturătoarei de fluturi         Nicolae Furdui Iancu va colinda la Deva         Demers ciudat. Brandul Arsenie Boca a fost luat de un maghiar         Directoarea șpăgară din Petroșani a fost condamnată         Braconierul oprit cu focuri de armă de poliţistul Roman Murar         Risc de avalanșă în munți         Vânătoare ilegală         Povestea aeroportului InternaŢional sibiu continuă alături de voi         Lista drumurilor județene din Hunedoara modernizate în 2017         „Crăciunul Vienez” deschide sala mare a Centrului Cultural „Drăgan Muntean”         Polițiștii din Lupeni și-au reclamat șeful, întors la lucru după nouă luni de concediu medical         Bilațul investițiilor în spitalele din județul Hunedoara         A încărcat mai mult lemn decât trebuia         Transport ilegal de lemne         Bătaie cu urmări grave         Lucrări recepționate pe strada Pietroasa din Deva         Concerte reprogramate, ca urmare a decretării doliului național