O poveste rară despre goana după aur din Munții Apuseni

Mărturii mai puțin cunoscute în prezent spun povestea uneia dintre cele mai înstărite familii din Transilvania interbelică, Albini, proprietară a mai multor mine de aur din Apuseni. O astfel de relatare, care oferă detalii despre viața minerilor de la începutul secolului trecut, a fost publicată în septembrie 1937, de preotul Sabin Olea, în ziarul Unirea Poporului, apărut la Blaj (1919 – 1948), sub titlul „O familie ca puţine altele, cu începuturi modeste dar cu credinţă mare”.

Iuliu V. Albini, guvernator în acea vreme al minelor de la Zlatna, avea 76 de ani în 1937 și o poveste de viață împresionantă. Fusese urmaș al unei familii de cioplitori în piatră, dar în tinerețe a devenit notar în Săcărâmb, Hunedoara și Zlatna. S-a căsătorit în 1887 cu o tânără din Săcărâmb, iar doi ani mai târziu a deschis prima mină proprie din Apuseni, la Valea Dosului (în prezent Izvorul Ampoiului), „la voia norocului, căci minieritul e mai mult o loterie decât un calcul bine întocmit”, scria preotul despre el.

Norocul i-a surâs , iar câțiva ani mai târziu Albini a investit într-o nouă mină, la Stănija, unde angajase 180 de oameni.

„Stănija e ascunsă în creierul Munţilor Apuseni așa că de o comunicație mai ca lumea nici vorbă nu era. Transportul siliciului (material scos din mină spre a fi dus la şteampuri şi ales din el aurul) trebuia făcut cu carele cu boi pe drumuri tăiate în stânci. Cu ochii parcă înrouraţi spunea deunăzi venerabilul bătrân: <<Câtă trudă şi cheltuială m-a costat pe mine până am ridicat la Stănija, ceea ce este chiar şi până astăzi, apoi până am reuşit de am tăiat drum pe distanţă de 9—10 kiometri. (…) Fără îndoială, cea mai mare greutate am avut-o cu alimentarea muncitorilor, prin adusul bucatelor de pe la Deva, Arad, Timişoara, de la 200—240 kilometri. Le aduceam cu trenul până la Brad şi de aici cu carele 40 de kilometri, până la magazia minei în Stănija. Le dădusem pâine şi Ie dădusem bani, iar în timpul războiului mondial, cu mare greutate puteam aduce bucatele femeilor şi copiilor foştilor mei muncitori. O făceam şi în ciuda opreliştei armatei austro-ungare şi jandarmilor cu pene de cocoş, pentru ca apoi în scurta revoluţie din toamna anului 1918, să-mi jefuiască întreagă instalarea de la Stănija, muncitorii mei proprii întorşi acasă, făcând să nu mai am la Stănija decât o ruină, ca după un cutremur, jale şi potopenie>>”, relata autorul.

A renunțat la minerit pentru fabrica de textile

În anii următori, exploatarea ruinată de la Stânija a fost pusă pe picioare de Iuliu Albini și apoi vândută, în 1923, Societății miniere Mica de la Brad. Un an mai târziu, Iuliu Albini și-a cumpărat fabrica de textile Ardeleana din Cluj. Criza financiară de la sfârșitul anilor 1920 l-a adus însă în pragul falimentului. A vândut în cele din urmă fabrica, iar cu banii banii primiți, s-a întors în Apuseni pentru a-și încerca din nou norocul în minerit. „A cumpărat în anul 1931 nişte vechi teritoare părăsite de mine, din comuna AImaşul-Mare, partea hotarului numită Erugă, în vecinătatea imediată cu Stănija şi comuna După-piatră. Unele dintre aceste mine n-au mai fost lucrate de pe timpul romanilor, de acum 1800 de ani şi cu ajutorul tui Dumnezeu, cu voinţă tare şi cu credinţă mare, s-a început lucrarea în mic, cu 3, 4 ,5 muncitori la zi, continuând apoi pe măsură ce aducea venit, la 6, 8, 10 muncitori la zi”, relata preotul Sabin Olea, din Almașu Mare.

Minele din Almașul Mare

Autorul descrierii oferea detalii despre viața minerilor din acea vreme. „Să nu se creadă că minieritul e aşa de uşor, ca şi când te aşezi Ia blidul cu mămăligă cu lapte. Nu, nu, nu e un Canaan atât de fericit! Cu câtă greutate se fac găurile Inlăuntrul minei, cu sfredele mari (nişte dălţi de oţel, lungi de un metru), în muntele de piatră vânătă şi tare ca cremenea de aruncă scântei. Câte lovituri de puşcă (ciocan mare şi greu de 3 – 4 kilograme) trebuie date în capătul sfredelului şi cu toate aceste doi oameni în 8 ore, abia fac 5 – 6 găuri, în care se introduce apoi cu mare grijă dinamită, aprinzându-se, pe când ies muncitorii afară. Detunătură înfiorătoare în măruntaiele pământului zguduindu-se întreg muntele, când explodează câte 20—25 de dinamite deodată. Explozibilile rup piatră multă, fac un fum foarte greu de suportat Ia cei cu plămânii slabi, căci combinat de multe ori cu gazele rele din pământ fac să ameţească cel slab, scoţâdu-l alţii afară, altfel acela moare”, scria Sabin Olea.

Cu mare greutate era scos și triat în acei ani minereul scos din mină. „Aurul atât e de ascuns şi împrăştiat prin piatră, încât foarte rareori se poate găsi câte-un firicel (filou) cu ochii liberi, ori prăfuit sub forme de steluţe. Când se găsesc de acestea, atunci e mare noroc. Din minereul bun se duce pentru pisat în şteampuri, unde apoi cu ajutorul apei se spală şi cu ajutorul mercurului (argint viu) se prinde praful de aur ce este măcinat de-o dată cu piatra. Abia atunci se ştie rezultatul, pentru ce s-a muncit mult și s-a cheltuit şi mai mult”, relata Sabin Olea.

Cei care ajungeau în Almașul Mare în vremea scrierii reportajului puteau vedea, în creierul munților, noile instalații achiziționate de familia Albini. „Un zgomot asurzitor îţi face să-ţi vâjăie capul. Muncitorii mişună ca furnicile după treabă în zi de lucru, iar în zi de duminecă ori sărbătoare se îndreaptă tăcuţi şi umiliţi spre capela unde din două în două săptămâni scriitorul acestor şire slujeşte sfânta liturghie. Capela aceasta a fost ridieată de domnul Albini, spre a le putea veni în ajutor şi din punct de vedere spiritual muncitorilor săi, căci în lumea aceasta nu-i de ajuns să-i dai omului numai bulgări de aur, ca să-l mulţumeşti, ci trebue să-i dai şi hrană sufletească”, scria preotul Sabin Olea.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

trei × patru =

ACTUALITATE
GOSPODĂREŞTE. Firma care se ocupă de deszăpeziri la Deva este pregătită să intervină         Apel umanitar. Ioan Vălean are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge         Colecționar de antichități lăsat fără artefactele antice provenite din Munții Orăștiei         Microbuz implicat într-un accident rutier pe DN 66         Se strică vremea. Vin ninsori abundente         Premianții Concursului Internațional de Interpretare Vocală         S-a redeschis traficul rutier pe Podul peste Mureș         Hoți de lemne prinși în pădurea Petroșaniului         Când va începe restaurarea vechii biserici din Boz         Doru Vișan – fost director al Termocentralei Paroșeni, lăsat de hoți fără electrocasnice         Cât va costa intrarea la patinoar în Deva         Cetatea Devei la Târgul de Turism         Doi jandarmi au salvat o femeie din mâinile unui jefuitor         Proiectul vânzării terenului de 80.000 de metri pătrați unei companii germane a fost respins         Angajații APIA Hunedoara au continuat protestul         Hunedoara anilor 1960, descrisă de scriitori: orașul uriaşului complex de uzine unde fierbe în clocot oţelul         Brandul Sense anunta mari reduceri de Black Friday         Un vârstnic de 95 de ani a fost jefuit         Imagini de pe șantierul Lotului IV al autostrăzii Lugoj – Deva. Cum s-a lucrat         O companie germană va deschide o fabrică în Hunedoara