Mărturii rare despre traiul prizonierilor sovietici în lagărele din Hunedoara

Documente rare păstrate la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara prezintă relatări neobişnuite din viaţa prizonieri sovietici deţinuţi în lagărele care au funcţionat în Hunedoara, în perioada 1941 – 1944. Aproape 5.000 de sovietici au ajuns în județ, ca prizonieri, iar cei mai mulţi au fost cazaţi în Lagărul 9 de la Vulcan, cu sublagărele de la Petroşani şi Lupeni.

Iată câteva dintre mărturiile păstrate în arhive, din viaţa prizonierilor de război:

Prizonierii care evadau trăiau din furturi

Au fost numeroase cazurile de evadări ale prizonierilor sovietici din lagărele Hunedoarei. Unii se ascundeau în păduri şi munţi şi reuşeau să supravieţuiască din furturi. „12 prizonieri ruşi trăiesc din furturile de alimente pe care le comit la domiciliile ţăranilor din comuna Lelese, pe timpul nopţii. Ţăranul Judele Gheorghe, care a fost prizonier în Rusia şi ştie vorbi limba rusă, chiar a vorbit recent în acele păduri cu un prizonier rus, căruia i-a zis că pentru că a evadat şi s-a ascuns în pădure, va fi rău de el dacă îl vor prinde jandarmii sau armata. Prizonierul i-a răspuns că tot una va fi de capul lui. Prizonierii ruşi fac foc în pădure şi se adăpostesc lângă foc”, informa Poliţia Deva, într-un document din 1942, păstrat la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara.

Torţionarul sovieticilor

Cea mai cumplită soartă au avut-o prizonierii sovietici deţinuţi în anii 1941 – 1942 în lagărul de la Crăciuneşti, judeţul Hunedoara, unde au fost aduşi pentru a munci la construcţia căii ferate Deva – Brad şi a şoselei din zonă. În iarna anului 1941 au murit circa 700 de prizonieri din cauza unei epidemii şi a lipsei hranei. Colonelul Nicolae Stravrescu a fost considerat responsabil pentru tratamentul inuman la care sovieticii au fost supuşi. „Raţia de pâine care trebuia să se dea prizonierilor a fost redusă numai la jumătate, restul întrebuinţând-o pentru el. Astfel, din cauza subalimentaţiei au murit un număr de 700 prizonieri“, informau reprezentanţii lagărului, potrivit notei din aprilie 1942, păstrate la Arhivele Judeţului Hunedoara.

Prizonierii îşi chemau soţiile în lagăre

În unele cazuri, prizonierii sovietici puteau primi vizitele soţiilor lor în lagăr şi chiar să fie cazate  împreună cu ei. „În Lagărul de prizonieri din Crăciuneşti a sosit în ziua de 3 aprilie 1942 soţia prizonierului rus Postuşenco Ivan Anastasie, anume Senia, care a călătorit cu acte în regulă de la Odesa direct la lagăr. Venirea numitei la soţul ei este motivată de faptul că acesta este suferind. La data de 11 aprilie a plecat împreună cu soţul său din comuna Crăciuneşti cu un transport de prizonieri ce au fost trimişi pentru munci agricole la moşia Popeşti, din judeţul Ialomiţa. Pe tot timpul şederii în Crăciuneşti, a domiciliat în lagăr cu soţul, obţinând aprobare. Nu s-a constatat că a zvonit că ruşii ar tratat mai bine pe prizonierii români”, arăta un raport al Legiunii de Jandarmi Hunedoara, din 13 mai 1942.

Prizonieri evadaţi din lagăr pentru a petrecere în birturi

O notă informativă din 16 octombrie 1943, provenită dintr-un dosar al Poliţiei Deva, arăta că prizonierii erau lăsaţi să intre în barurile din oraşele miniere şi chiar făceau pagube. „Suntem informaţi că la sfârşitul lunii august a.c. doi prizonieri ruşi din sublagărul Petroşani au intrat în restaurantul Schmidt din localitate. În local au găsit pe locotenentul de jandarmi Buligă Traian, care întrebându-i ce caută în local, prizonierii i-au spus că sunt însoţiţi de santinela care aşteaptă afară. Au fost îndrumaţi să plece în lagăr. Cazuri similare se întâmplă foarte des, când prizonierii însoţiţi de santinele se dedau la consumul băuturilor, până se îmbată. În unele localuri, prizonierii ruşi intrau chiar şi neînsoţiţi de santinele şi cereau băutură gratuit”, informa raportul păstrat la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara.

Erau hrăniţi cu slănină şi ciorbă

Meniul minerilor care proveneau din rândurile prizonierilor sovietici deţinuţi în Valea Jiului era acceptabilă, susţineau autorităţile române: „Hrana prizonierilor se dă astfel, dimineaţa: cafea cu pâine şi 60 de grame slănină zilnic pentru prizonierii care merg la lucru, la amiază, o ciorbă cu pâine sau mălai, ciorba fiind compusă din 200 de grame fasole sau 300 de grame varză sau cartofi, seara se dă aceeaşi ciorbă. Este adevărat că se distribuie pentru muncitori de şase ori carne săptămânal, a câte 100 de grame zilnic. Întreprinderea ne mai declară că are tot interesul ca prizonierii să fie relativ bine hrăniţi, pentru a putea munci cu mai mult efort”, informează un raport al Subinspectoratului muncii, din 23 ianuarie 1943, păstrat la Arhivele Judeţului Hunedoara.

Germanii le-au dat saboţi din lemn

Prizonierii nu se plângeau de tratamentul la care erau supuşi de autorităţile Lagărului de la Vulcan. Munceau în minerit şi agricultură şi beneficiau de venituri. „În lagărul central de la Vulcan sunt 1910 prizonieri, folosiţi la lucru de Societatea Petroşani, iar circa 800 de prizonieri sunt disponibili pentru muncile agricole. Nu se confirmă faptul că prizonierii s-au plâns că în Germania au avut un tratament prea aspru. Se afirmă că prizonierii, la sosirea lor din Germania, erau îmbrăcaţi cu haine bune, dar încălţaţi cu saboţi de lemn, şi că pâinea cu care au venit aceştia era slabă în compoziţie, însă bine fabricată”, arăta un document din 1943, al Jandarmeriei Hunedoara.

Prizonierii cu viaţă de câine

Cei aproape 20 de prizonieri sovietici aduşi să muncească în 1943 la exploatarea minieră din satul Căzăneşti au fost supuşi unui tratament inuman. „Toţi prizonierii sunt desculţi, doar ca formă au în picioare câţiva câte o pereche de bocanci, complet distruşi, iar alţii opinci, de asemenea, fără talpă sau legate cu sârmă să stea agăţate de picioare. Sunt formaţi în două echipe care lucrează una de la ora 3 din zi până la ora 23 din noapte, iar alta de la ora 7 dimineaţa, până la orele 3 din zi, care după toate legile umane nu există în întreaga omenire. În tot acest timp de câte opt ore oamenii nu mănâncă nimic. Sunt puşi a lucra în hrube, în mina metalică, unde atât pe jos, pe pământul pe care calcă, dar şi de sus, se găsesc continuu în apă, astfel că aşa cum sunt încălţaţi şi îmbrăcaţi rezistă doar cu puterea, în majoritate fiind oameni tineri”, informa Legiunea de Jandarmi Hunedoara, într-o notă informativă din 10 aprilie 1943.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

patru × 4 =

ACTUALITATE
Programul de vizitare a Cetății Deva se modifică de la 1 mai         Un nou film american la Castelul Corvinilor         Spărgător prins, după ce a furat bijuterii de 110.000 de lei         Primăria Hunedoara și-a modernizat sala de ședințe         Forțe de ordine sporite la evenimentele din preajma zilei de 1 Mai         MĂRTURII. Cum a fost denunțat Eugen Evu, de colegi, cu ocazia vizitei lui Nicolae Ceaușescu         Mărturii din „orașul depravării”, al anilor 1940, unde prostituția clandestină scăpase de sub control         Ovidiu Moș a fost ales primar interimar al municipiului Deva         INVITAȚIE LA MIȘCARE. La start, în Crosul Cetății Regale a Hațegului         Ucigașul celor două surori din Balomir a fost condamnat         1 Mai, zi cu porți deschise la Sarmizegetusa Regia         Primăria Deva în blocaj. Ovidiu Moş (PSD), favorit la preluarea atribuţiunilor de primar         Cetățile dacice au fost ecologizate de voluntari         Matrița antică din Sarmizegetusa Regia a fost evaluată la 560.000 de lei         ARHIVELE HUNEDOAREI. Mărturii rare din Lagărele de prizonieri sovietici din Valea Jiului         Primăria Deva, după încarcerarea lui Mircia Muntean         OPORTUNITĂŢI. Finanţări pentru reducerea poluării cu gunoi de grajd         Planurile Apa Prod: modernizarea cu fonduri UE a rețelei de apă și canalizare din toate comunele mari         TRAGEDIA COPIILOR ALPINIȘTI. Parchetul General a preluat ancheta „Avalanșei mortale” din Retezat         Grupare de traficanți de hașiș a acuzată că transporta drogurile în stomac