MĂCELUL DIN 1929. Povestea celei mai sângeroase greve din istoria Văii Jiului

Cele mai cumplite acţiuni de protest din Valea Jiului au avut loc în 1929, în Lupeni. Greva minerilor nemulţumiţi de condiţiile de lucru şi de salariile mici a fost stinsă în urma unor represalii crunte, în timpul cărora peste 20 de oameni au murit şi un număr impresionant de mineri, peste 200, au fost răniţi. Evenimentele din Lupeni au fost relatate pe larg în presa internaţională, iar jurnaliştii marilor ziare din Statele Unite ofereau descrieri oripilante ale „vânătorii de oameni” care a urmat protestelor.

La sfârşitul anilor 1920, Valea Jiului era unul dintre centrele industriale strategice pentru economia ţării, iar exploatările carbonifere conduse de societăţile din Lupeni şi Petroşani erau profitabile pentru statul român şi pentru conducerea lor. Mai puţin mulţumiţi erau miile de mineri care munceau în subteran. Cei mai mulţi trăiau într-o stare de sărăcie cruntă, potrivit relatărilor acelor vremuri, aveau familii numeroase şi salarii mici, iar condiţiile în care îşi desfăşurau activitatea erau precare.

Sărăcia şi nesiguranţa din Valea Jiului

În ultimii ani, în minele din Valea Jiului avuseseră loc mai multe tragedii colective. Cea mai mare dintre ele s-a petrecut în Mina Aurelia din Lupeni, în 1922, când în urma unei explozii petrecute în subteran 82 de oameni au murit. „La casa de morţi unde se strâng toate cadavrele aceste arse pentru a fi apoi îngrijite şi aşezate în copârşeie erau 57 de cadavre care se puteau deosebi că sunt cadavre de om, însă 25, care se spunea că încă sunt cadavre, nu erau decât neşte grămezi de carne înşirată, pe neşte paie. Mai erau şi cadavre care se puteau recunoaşte cine este după locul unde au fost găsite la lucru, şi după câte o cruciuliţă pe care o aveau la gât. Aşa mai departe, vizitând încă în noaptea aceea tot spitalul şi casele de morţi, m-am îngrozit de cele văzute”, relatau reporterii de la ziarul Munca, despre explozia din 1922.

Şapte ani mai târziu, condiţiile de muncă şi riscurile la care erau supuşi minerii care munceau în subteran nu se schimbaseră. Negocierile dintre reprezentanţii minerilor şi patronat au eşuat, iar în 1929, prevederile contractului colectiv de muncă al minerilor au făcut obiectul unui dosar dezbătul timp de mai multe luni în instanţa Tribunalului Deva, fără însă a se ajunge la o înţelegere între cele două părţi.

Greva inevitabilă

Minerii cereau ca ziua de lucru să fie de opt ore, iar salariile să fie majorate cu 40 la sută, pentru cei care lucrau în puţuri şi în focuri, solicitau, de asemenea, ca angajaţii să fie aprovizionaţi cu bocanci, alimente şi echipamente noi, iar minorii să nu mai fie trimişi să muncească în subteran. „Cei 30.000 de robi din Valea Jiului ce scormonesc adâncurile pământului nu vor să mai rabde mizeriile. Peste puţină vreme ei vor porni la luptă pentru cucerirea revendicărilor lor. Spiritul de solidaritate şi de luptă al robilor din Valea Jiului va face să tremure întreaga burghezie şi social-democraţie. Muncitorimea trebuie să ştie că numai prin lupta lor vor putea impune revendicările lor. Altfel nu”, era prefaţat conflictul de muncă din august 1929, potrivit publicaţiei Viaţa Muncitoare, din martie 1929. În primele zile din luna august 1929, au avut loc mai multe acţiuni de protest în Valea Jiului, însă greva generală a izbucnit în dimineaţa de 5 august, în Lupeni, pe fondul tensiunilor tot mai mari dintre sindicate şi reprezentanţii patronatelor, cei care nu acceptau revenidcările minerilor.

Starea de asediu

Ortacii de la minele Ileana, Victoria, Aurelia, Ştefan şi Carolina au refuzat să intre în subteran şi s-au îndreptat spre centrul oraşului Lupeni. Minerii au ocupat apoi Uzina electrică din localitate, iar activitatea ei a fost oprită. „Autorităţile din Valea Jiului raportează că ieri, 5 august, orele 8, muncitorii de la mina Elena din Lupeni au refuzat să intre la lucru declarând grevă. La orele 8 şi 9, s-au asociat la grevă muncitorii de la minele Carolina şi Ştefan. Se găsesc în grevă la Lupeni 3.800 de muncitori, rămânând la lucru numai cei din ateliere, care se crede că se vor solidariza la această mişcare. Dl. prefect al judeţului a sosit în localitate pentru măsurile dictate de împrejurări. D-sa, tratând cu muncitorii, n-a putut ajunge la nici un rezultat şi a cerut ajutor militar din Deva. Muncitorii au oprit funcţionarea uzinei electrice, ceea ce împiedică ieşirea din mină a o parte din muncitori aflaţi astfel în pericolul de a fi inundaţi şi asfixiaţi de gaze în urma încetării funcţionării a pompelor. Muncitorii din minele Vulcan, Petroşani, Petrila şi Aninoasa au intrat regulat la lucru. La faţa locului au sosit dl. prim-procuror şi judecător de instrucţie de la Tribunalul Deva. Localitatea Lupeni, fiind complet în întuneric, s-a aşteptat până astăzi 6 August, ora 5:30, când dl. prim-procuror, făcând somaţiile legale, muncitorii n-au voit să cedeze localul uzinelor, trăgând focuri asupra soldaţilor şi rănind un soldat grănicer şi un jandarm. Mulţimea nevoind să execute somaţiile primului procuror, s-a tras o salvă în soldaţi, în urma căreia au fost omorâţi muncitori şi alţii răniţi. Dl. prefect al judeţului a cerut întăriri militare de la divizia XX Sibiu, constând din trei companii de soldaţi şi două detaşamente de mitralieră”, informa într-un comunicat publicat în ziarul „Universul”, Ministerul de Interne.

Măcelul din Lupeni

Conflictul dintre mineri şi forţele de ordine a escaladat după primele salve. În starea de asediu instaurată, militarii au avut liber să folosească armele pentru a-i împrăştia pe protestarii din jurul uzinei. Peste 20 de oameni au fost ucişi pe loc, în timpul represaliilor, iar alţi peste 150 au fost răniţi. Minerii au ripostat cu pietre, iar în cele din urmă au fost siliţi să se retragă din faţa ploii de gloanţe îndreptate asupra lor. “La Lupeni n-a fost o potolire a unei revolte, ci o vânătoare de oameni. Autorităţile au băut până la ziua şi au dat de băut şi la soldaţi. Un prefect beat a tras cel dintâi după sunarea goarnei. S-au împresurat minerii şi au fost măcelăriţi, fără să li se dea putinţă de a fugi, apoi, când au reuşi să fugă, s-a luat grănicerimea după ei, beată de vin şi de sânge”, relata scriitorul Panait Istrati, într-un articol dedicat conflictului din august 1929. Zeci de oameni au fost daţi dispăruţi, cadavrele unora dintre ei fiind descoperite în zilele următoare în pădurile din vecinătatea oraşului. Au decedat ca urmare a rănilor suferite. Alţi zeci de mineri au fost arestaţi apoi pentru participarea la grevă.

Oraşul militarizat

Evenimentele din Lupeni au fost relatate pe larg în presa internaţională. În ediţia din 10 august a ziarului american „The New York Times”, erau prezentate urmările acţiunilor de protest. „Un cordon de militari înconjoară spitalul în care se află mai mult de 200 de răniţi, în timp ce mai multe mii de muncitori care s-au adunat afară au fost alungaţi cu baionetele”, informa The New York Times. Jurnaliştii relatau despre modul în care au avut loc înmormântările celor peste 20 de oameni seceraţi de gloanţe. „Cadavrele au fost puse în sicrie rudimentare şi încărcate pe căruţe de cărat bălegar care au fost furnizate la ordinul directoratului minelor. Când au apărut carele şi sicriele au fost încărcate s-au făcut auzite lamentaţii amare, cortegiul fiind îndemnat de militari să grăbească pasul. Mulţimea imensă adunată lângă cimitir a fost împinsă înapoi mai multe sute de metri, şi la patru ore după înhumarea morţilor o companie de infanterie încă mai păzea cimitirul în poziţie de tragere.

Ecourile grevei

Starea de asediu din Lupeni a fost menţinută şi în zilele următoare, informa presa internaţională. „După înmormântare, ofiţeri precedaţi de toboşari, au citit un ordin prin care se impunea starea de asediu după ora opt seara, ordonând ca toată lumea să fie în casă la acea oră, deşi era o seară sufocantă. Toate hotelurile şi restaurantele, inclusiv cele ale staţiunii, sunt închise, iar vânzarea de băuturi alcoolice este interzisă până la noi ordine. Există ştiri despre soldaţi care caută cadavre în păduri, întrucât mulţi din cei grav răniţi au fugit panicaţi după deschiderea focului. N-au fost găsite alte cadavre, dar 25 de mineri încă lipsesc de la căminele lor. Continuă să se mai facă arestări şi trenuri cu trupe încă mai sosesc în regiune”, scriau cei de la The New York Times, în 1929. Treptat, în Valea Jiului îndoliată de evenimentele din vara anului 1929, autorităţile i-au măsuri drastice astfel încât în anii următori astfel de conflicet să poată fi prevenite. Între timp, minerii au revenit la locurile de muncă, cu speranţa că o parte dintre revendicările lor vor fi luate în seamă.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

unsprezece − nouă =

ACTUALITATE
Tânăr arestat pentru zece spargeri         Un tânăr și-a ucis bunica în bătaie, deși trăia din pensia ei         Statui dedicate lui Michael Klein și George Dănilă         Cum vor autoritățile să deblocheze drumul spre Mănăstirea Prislop, locul de veci al lui Arsene Boca         Contestația DNA în dosarul fostului secretar al județului a fost respinsă         Cum va arăta centrul Hunedoarei: fântâni arteziene, esplanadă și pietonală         Fabrica de cablaje din Hunedoara își va dubla suprafața în 2017         După cinci crime și 22 de ani după gratii, Beniamin Laichici se pregătește de eliberare         Breslele și meșteșugurile din trecut, promovate la Castelul Corvinilor         Povestea celei mai faimoase vile din Deva: fosta reședință a lui Petru Groza         Colegiul Transilvania, aniversat în Cetatea Devei         Incendiu în satul Căstău, provocat de jocul copiilor cu focul         Geoagiu – investiții importante pentru dezvoltarea comunității         PE BANII PRIMĂRIEI HUNEDOARA. Trai bun (ziua romilor) – 5.000 lei, comemorarea eroilor – 50 lei         MISTERELE HUNEDOAREI. Megaliții – altarele misterioase ale strămoșinlor noștri         Concurs: „Deva înflorește”         Bazinele ștrandului din Deva vor fi renovate         Accident rutier provocat la beție         Marius Surgent (deputat ALDE): „Nu trebuie să existe derapaje în instituțiile cheie ale statului”         Michael Melczer: “Ne pregătim să asigurăm şi iarna viitoare încălzirea municipiului Deva”