ISTORII HUNEDORENE. Oțelarul Ștefan Tripșa, primul erou al Muncii Socialiste. Legendele hunedoreanului care “mânca oțel cu pâine”

Actorul Florin Piersic l-a cunoscut pe Ştefan Tripşa, oţelarul declarat Erou al Muncii Socialiste – RPR în anii în care la conducerea ţării se afla Gheorghe Gheorghiu Dej, în 1960. Florin Piersic a jucat rolul principal în producţia cinematografică „Aproape de Soare”, în care era prezentată viaţa muncitorilor din uzinele hunedorene şi din oraşul transformat într-unul dintre marile centre industriale din România, iar cei doi s-au întâlnit la Oţelăria din Hunedoara, unde urmau să aibă loc filmările.

”Când am ajuns în prima parte a oţelăriei, tocmai se pregătea o echipă de şapte inşi. La care eu mi-am pus jos bagajul şi am spus: Nu pot să muncesc şi eu cu dumneavoastră?. Dom’le, dumneata ştii unde eşti? ”Da”. ”Păi, aici sunt flăcări, e o nebunie!” «Da’ mie-mi place. Mai ales că o să joc rolul unui oţelar». «Bine, atunci hai să vezi!» E adevărat că n-am pus mâna pe lopată, n-am dat la cărbuni, dar i-am văzut pe ei la muncă şi nu mi-a venit să cred! După care Tripşa m-a luat şi m-a dus pe un deal, unde era Clubul Corvinul şi toată echipa de filmare”, relata Florin Piersic, în urmă cu doi ani, când actorul s-a reîntors în Hunedoara, aducând cu el o fotografie care îl înfăţişa în mijlocul oţelarilor hunedoreni şi alături de celebrul Ştefan Tripşa din anii 1960. Eroul Muncii Socialiste a fost cel care i-a oferit, simbolic, la premiera filmului Aproape de soare o diplomă de Oţelar 3. ”Şi atunci mi-a zis Tripşa: Florine, dacă te ţâpă ăştia afară din teatru vreodată, vii la noi, la Hunedoara, şi te facem oţelar, că munceşti ca un bou! Eşti harnic, eşti vesel… da’ ăştia nu cred că te ţâpă!”, relata Florin Piersic, în faţa hunedorenilor preyenţi în sala Casei de Cultură din Hunedoara.

Eroul stahanovist din oraşul oţelarilor

La începutul anilor 1960, Hunedoara era un oraş atipic, ridicat la marginea unui centru industrial care producea anual circa un milion de tone de oţel, o aşezare a cărei populaţie a crescut în câţiva ani de la 5.000 de locuitori la peste 50.000. „Căruţele primitive ale ţăranilor, trase de cai uscăţivi şi istoviţi împart aceleaşi drumuri cu marile camioane din Cehoslovacia. Ţăranii care au rămas ataşaţi pământurilor încă poartă căciulile negre din blană, în formă de pâlnie, pantaloni strâmţi ţesuţi acasă sau în fabrici. Localnicii mai săraci îşi învelesc picioarele în bucăţi de pânză sau poartă pantaloni de tip albanez ţesuţi acasă. Femeile lor se îmbracă în fuse largi, veste din lână făcute de ele, poartă baticuri şi încălţări de lână sau cauciuc. Agricultorul care şi-a părăsit pământurile pentru a munci în uzină a căpătat rapid un aspect de orăşean. Fiul lui pare să fie fi făcut saltul în mai puţin de zece ani. Văzând tineri şi pe soţiile lor dansând rock and roll şi jazz la restaurantul combinatului, unui străin i-ar fi greu să îşi imagineze cum a avut loc această transformare atât de repede”, informa The New York Times, într-un reportaj din 1959, semnat de M. S. Handler, cu titlul „Noul oraş al oţelului se ridică în România – Uzinele construite de sovietici au produs un milion de tone anul trecut. Ştefan Tripşa, gratulat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste, pentru contribuţia sa la performanţele siderurgiei, ajunsese un personaj fabulos.

”Ne-am adresat primului om întâlnit în Hunedoara: „Unde îl putem întâlni pe Ştefan Tripşa?”. Şi ni s-a răspuns: „Locuieşte pe dealul Chizătăului şi o să-l aflaţi uşor: nu-i om în oraş care să nu-l cunoască”. Într-adevăr, nu există locuitor al Hunedoarei care să nu-l cunoască, personal sau din vedere, pe Eroul Muncii Socialiste Ştefan Tripşa. Ştefan Tripşa – povestesc oţelarii – izbuteşte să cunoască calităţile oţelului din ochi, fără să mai aştepte rezultatul probelor trimise la laborator, sau e în stare, stând la fereastra casei sale, să descifreze în fumul coşurilor dacă, la oţelărie, cuptoarele funcţionează bine sau defectuos”, relatau autorii unui reportaj, publicat în revista „Flacăra”, în 1960.

Mănâncă oţel pe pâine

Dorel Dorian relata despre Tripşa în revista Teatru, din iunie 1960, într-un reportaj dedicat un reportaj oţelarilor din Hunedoara. ”29 de ani, oţelar, membru de partid. Din relatările celor care-l cunosc de pe vremea când umbla cu cererea de angajare pe la direcţie, jurându-se că are 18 ani, deşi nu împlinise nici 17 („dar i-au furat careva fete buletinul, că avea poză faină”), aflu că e băiat… „mie-n sută” — nu procente, carate! — şi că mănâncă „oţel cu pâine” de patru ori pe zi: dimineaţa, la prânz, seara şi, în loc de sandviş, la 11. Într-o după-amiază, pe la sfârşitul lui aprilie, îl vizitez acasă, în O. M. (noul oraş muncitoresc), şi-l găsesc, după expresia lui, „omorându-se”, adică în faţa unui teanc de cărţi şi desene a căror prezenţă fiind de necontestat, încearcă s-o arunce în spatele librarului: „Mi le pune de-a dreptul la pachet! Şi mă obligă! Mă obligă moral. Librarii ăştia au devenit o nenorocire!” Nevastă-sa, femeie în luna a opta, mi se plânge: Înainte de miezul nopţii nu-l văd culcat… Uitaţi-vă, are şi cearcăne! Primăvara, se poartă… Mă face mai bărbat ! Şi la Bucureşti — întreabă-l şi pe durnnealui — nici nu te primeşte dacă n-ai cearcăne. (Şi se repede pâna jos la Alimentara, „că are o vorbă cu casieriţa”… Pentru că şi casieriţele astea „au devenit o nenorocire”). Până se reîntoarce, aflu de la nevastă-sa că şi în primul trimestru, în timp ce se lucra la „modificarea parametrului de abure”, tot aşa: n-avea somn. Şi slăbise. Slăbise grozav. Ajunsese la 79 de kilograme, asta la 1,88 înălţime… Dar ea nu se mai plânge acum despre asta, pentru că, orice s-ar spune, au micşorat durata şarjei de la 9 ore şi 40 de minute la 8 ore, ceea ce a ìnsemnat…”, scria Dorel Dorian.

Despre Ştefan Tripşa, foştii apropiaţi au relatat că în anii 1960 a fost trimis în China, condusă de Mao Zedong, pentru a-i pregăti pe oţelarii asiatici şi, de asemenea, a condus delegaţia română care l-a felicitat pe cosmonautul sovietic Yuri Gagarin, la întoarcerea din Spaţiul Cosmic. Treptat, însă, mitul oţelarului din Hunedoara s-a risipit, iar după 1989 puţini mai şi-au mai amintit de faima care îl înconjurase pe Ştefan Tripşa. Fostul oţelar a decedat în anul 2010.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

unu + doi =

ACTUALITATE
Imagini de poveste realizate pe un traseu dificil din Retezat         Sărbătoarea Greco-Catolicilor din Orăștie         Fii satului Văleni s-au strâns laolaltă         De jale și dor la Capela din Orăștie         FOTOGALERIE. Autostrada Lugoj – Deva: peste 170 de utilaje și 500 de municitori au fost mobilizați pe Lotul IV         Cine este tânărul condamnat pentru incendierea mașinilor șefilor din penitenicar         Motociclist rănit după ce a evitat un biciclist         Două femei rănite într-un accident rutier         A incendiat gospodăria vecinilor         FOTO. Carla’s Dreams a concertat în Hunedoara         DACFEST. „Sub semnul lupului” pentru a opta oară         DEZVOLTARE URBANĂ. Deva a primit bani europeni la mica înţelegere         JOCURI DE CULISE LA DEVA. Ovidiu Moş (PSD) a „premiat” consilierii PSRo care l-au făcut primar         Persoană rătăcită Pasul Vâlcan         Șeful Poliției Hunedoara despre cazul polițistului ucis în gara suceveană         Traian Berbeceanu, despre cazul șocant al polițistului ucis în gara suceveană         Accident pe Calea Zarandului         Adolescentă înșelată pe stradă         Prins la furat de cărbune         Căutări în noapte. O tânără s-a rătăcit în Masivul Retezat