Dăscăliţă în pustiu. O hunedoreancă face 120 de kilometri pe zi ca să înveţe carte 7 copii

S-a visat poliţistă şi a ajuns dascăl la ţară.

Află ce a determinat-o pe o tânără cu două facultăţi să accepte un post de suplinitor într-un sat cocoţat pe coclauri şi fără semnal la telefon

LECŢIE DE VIAŢĂ. 7 copii din 3 sate învaţă să scrie şi să citească datorită Adrianei Viscan. De doi ani, deveanca este învăţătoare în satul Micăneşti. Aşa a vrut ea – să fie aproape de copiii simpli / FOTO: ARHIVA PERSONALĂ ADRIANA MONICA VISCAN

LECŢIE DE VIAŢĂ. 7 copii din 3 sate învaţă să scrie şi să citească datorită Adrianei Viscan. De doi ani, deveanca este învăţătoare în satul Micăneşti. Aşa a vrut ea – să fie aproape de copiii simpli / FOTO: ARHIVA PERSONALĂ ADRIANA MONICA VISCAN

La 6.30 ia trenul din Deva. Aproape de ora 8, coboară la Zam. Ia microbuzul şi face alţi 14 kilometri prin 3 sate, ca să aducă la şcoală 7 copii.

Sunt singurii elevi ai Şcolii Primare din Micăneşti. Majoritatea vin de la 4 kilometri ca să înveţe carte într-o şcoală uitată de lume. Fără semnal la telefon şi fără Internet. Şi până nu de mult, fără apă curentă şi fără baie.

 

Predare simultanămare

Adriana Monica Viscan are 33 de ani şi este singurul cadru didactic al Şcolii din Micăneşti. Are două facultăţi, dar e învăţătoare la ţară.

Face zilnic 120 de kilometri ca să le arate puilor de om lumea lui Creangă, Eminescu, Arghezi şi Blaga. O treime din leafă i se duce pe navetă, iar altă parte – pe materiale didactice. Cu toate astea, este printre puţinii dascăli care acceptă să predea la Cuca Măcăii pentru câţiva copii.

Are 7 elevi în 3 clase. O fată şi 6 băieţi. Predă simultan la clasa pregătitoare, clasa I şi a clasa a II-a. Ora de curs are 45 de minute. Dar la şcoala din Micăneşti e diferită.

„Fiecare elev are orarul lui. Facem 3 materii într-o oră de curs. Lucrez 15 minute cu o clasă, după care elevul face muncă independentă până când eu lucrez cu altă clasă. Copiii din clasa pregătitoare citesc, scriu litere de tipar şi fac deja adunări şi scăderi până la 5. Clasa I învaţă după programa nouă. E cam aglomerată – limba română, matematică, explorarea mediului, muzică şi mişcare, arte vizuale, disciplină opţională, religie, engleză. Ultimele două materii le fac cu alţi profesori – de la Zam şi Veţel. Clasa a II-a a rămas la programa veche, aşa că are un orar mai lejer”, explică învăţătoarea.

Şcoala cu o singură clasă

Adriana Viscan s-a visat poliţistă. A şi dar admitere la Academia de Poliţie – dar n-a fost să fie. A absolvit Dreptul şi Psihologia şi a fost, 5 ani, educator la Centrul de Pedagogie Specială din Hunedoara şi la Grădiniţa din Cîmpuri-Surduc, în comuna Gurasada. De 2 ani e învăţătoare, iar la Şcoala din Micăneşti a ajuns anul trecut – ca suplinitor. Anul acesta, s-a întors la cei 7 elevi de aici – chiar dacă a luat o notă mare la titularizare.

„Am făcut-o de dragul copiilor. M-am ataşat de ei şi ei de mine. Pentru un elev, continuitatea e foarte importantă. La fel şi pentru învăţător. În plus, copiii de la ţară sunt deosebiţi. Altfel decât cei de la oraş. Sunt mai cuminţi şi mai responsabili – în ciuda simplităţii”, spune dăscăliţa.

Elevii ei au între 6 şi 8 ani. Copii de ţărani – din Cerbia, Almaş Sălişte şi Micăneşti. Stau smirnă în bănci şi nu prea văd musafiri prin şcoala lor. Învaţă toţi într-o singură încăpere – o sală de clasă pe care au decorat-o ei, după cum s-au priceput, cu decupaje din hârtie meşterite la orele de abilităţi practice.

Şcoala are doar două încăperi – o clasă şi cancelaria în care e înghesuită şi arhiva.

„În locul fostei arhive, am făcut o baie, cu ajutorul unei hunedorence stabilită în Belgia. De anul acesta, avem şi apă curentă. Nu mai trebuie s-o aducem cu găleata, de la fântână”, spune învăţătoarea.

 

7 ceasuri în pustiu

banciElevii din Micăneşti au cursuri 4 ore pe zi. Teoretic. Practic, stau la şcoală 7 ceasuri, pentru că microbuzul şcolar vine după ei abia la ora 15. Până atunci, îşi fac temele sau pun la cale diferite activităţi şi plănuiesc subiecte pentru orele “deschise”.

„Săptămâna trecută, au realizat pentru prima dată o pictură pe sticlă. Tema a fost ‘Primăvara în grădina mea’, iar activitatea s-a desfăşurat în cadrul unui parteneriat cu părinţii. De Paşti, intenţionăm să pictăm ouă din lemn”, explică dăscăliţa.

Cei 7 elevi ai Adrianei Viscan şi-au folosit imaginaţia şi îndemânarea şi de 1 Martie. Au făcut mărţişoare din pene şi fluturi – pentru mamele lor. Cele mai reuşite au rămas în clasă. Le-au expus lângă desene şi alte lucări făcute de mâna lor.

„Sunt copii speciali. Fiecare are un talent aparte. Unul e as la Matematică, altul – la Limba Română. Unuia îi place Muzica, iar altul e foarte îndemânatic”, îi laudă învăţătoarea, bucuroasă că nu stau toată ziua cu nasul în calculator, cum fac copiii de la oraş.

Nici n-ar avea cum. Au văzut calculatorul doar la şcoală ori la vreo rudă din Deva. La Micăneşti n-a ajuns încă Internetul. Şi nici semnalul la telefonul mobil. Abia dacă poţi folosi un telefon fix. Cel mai apropiat este la un kilometru de şcoală – spune învăţătoarea.

 

Toţi sunt copiii mei!”

Adriana Viscan locuieşte la Deva. Ajunge acasă odată cu seara şi o ia de la capăt. De data asta, cu proprii copii – două fetiţe de 5 şi 7 ani.

„Nu le pot neglija nici pe ele, mai ales că nu le văd toată ziua. Dimineaţa, când plec, le las dormind. Soţul meu le este şi tată, şi mamă. El le duce la şcoală, iar la întoarcere, vin cu bunicul ori cu o vecină”, spune dăscăliţa.

De câteva ori, şi fetele ei au ajuns la şcoala din Micăneşti – la serbările elevilor de aici. S-au împrietenit şi fac excursii sau drumeţii împreună.

„Toţi sunt copiii mei! Anul trecut, i-am dus la Sibiu, tot printr-o sponsorizare din Belgia, iar în aprilie, vom face o drumeţie prin sat”, plănuieşte învăţătoarea, cu ochii la câteva fotografii care i-au surprins elevii la cursuri, în pauză ori în excursii.

Nu se plânge de navetă şi nici de cei 400 de lei care se duc în fiecare lună pe drumul până la şcoală şi înapoi. Spune doar că vrea să rămână dăscăliţa celor 7 elevi până la sfârşit.

După clasa a IV-a se vor despărţi. Copiii vor pleca la Şcoala Gimnazială din Zam, iar ea, cine ştie? Poate va scrie istorie la Micăneşti, dacă şcoala din sat nu se comasează cu cea din centrul comunei.

 

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

16 − șase =

ACTUALITATE
A murit jurnalistul Andrei Dumitru Vlad         GOSPODĂREŞTE. Firma care se ocupă de deszăpeziri la Deva este pregătită să intervină         Apel umanitar. Ioan Vălean are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge         Colecționar de antichități lăsat fără artefactele antice provenite din Munții Orăștiei         Microbuz implicat într-un accident rutier pe DN 66         Se strică vremea. Vin ninsori abundente         Premianții Concursului Internațional de Interpretare Vocală         S-a redeschis traficul rutier pe Podul peste Mureș         Hoți de lemne prinși în pădurea Petroșaniului         Când va începe restaurarea vechii biserici din Boz         Doru Vișan – fost director al Termocentralei Paroșeni, lăsat de hoți fără electrocasnice         Cât va costa intrarea la patinoar în Deva         Cetatea Devei la Târgul de Turism         Doi jandarmi au salvat o femeie din mâinile unui jefuitor         Proiectul vânzării terenului de 80.000 de metri pătrați unei companii germane a fost respins         Angajații APIA Hunedoara au continuat protestul         Hunedoara anilor 1960, descrisă de scriitori: orașul uriaşului complex de uzine unde fierbe în clocot oţelul         Brandul Sense anunta mari reduceri de Black Friday         Un vârstnic de 95 de ani a fost jefuit         Imagini de pe șantierul Lotului IV al autostrăzii Lugoj – Deva. Cum s-a lucrat