CUM SE VEDE HUNEDOARA DIN POLONIA. Peisaje superbe, oameni inimoşi şi mâncare excelentă

Wojciech, Lukas, Pawel și Jacek.  Unul lucrează în construcţii, altul în armată, unul e dealer de piese auto, iar celălalt lucrează în industria petrolului. N-au mai nimic în comun, în afară de pasiunea lor pentru motoare. Au ajuns în judeţul Hunedoara acum o săptămână pentru probele „de foc”, ori mai degrabă de pante abrupte, stâncării, soare, ploaie şi nămol. Mai exact, Enduro Panorama, ediţia 2016. Într-una dintre fotografiile postate în reţeaua Facebook au un zâmbet până la urechi: „Concurenţă în ziua a doua. Ne place locul ăsta”, dau băieţii explicaţia.

 

Ospitalitate, non-plus-ultra

 

Când a venit pentru prima oară în România, acum 23 de ani, Wojciech era un puşti rebel, aproape fugit de acasă. A vrut să călătorească şi a pornit hai-hui, spre sud. „A fost ceva de necrezut. Eu nu aveam la mine decât bani de combustibil, dar nu a fost nevoie să plătesc un leu. Aveam cu mine cortul şi plănuiam să îl montez unde ajung, ca să pot dormi. Niciodată nu a fost nevoie. Românii erau încântaţi să mă primească în casele lor:  «Şi de unde vii? Din Polonia? Auăleu! Pe unde vine asta?» Apoi mă luau în casă, îmi ofereau un pat să dorm şi îmi dădeau de mâncare. Ţin minte că odată am dat peste un bărbat care aproape s-a supărat. Eu nu vroiam să accept să intru, tocmai ca să nu deranjez. „Cum, ai venit aici, eu te chem în casă şi tu vrei să dormi în cort?!” Cred că era un fel de ofensă pentru el. Aproape că m-a luat înăuntru cu forţa”, îşi aminteşte amuzat Wojciech, astăzi bărbat în toată firea de 40 de ani, revenit pentru a doua oară în România. „Nu pot să zic, şi polonezii ştiu ospitalitate, dar cu românii a fost ceva de necrezut. Tocmai de asta, mereu mi-am dorit să revin şi iată că acum am reuşit”.

 

„Am vrut să vedem ceva din ţara asta”

 

A venit împreună cu cei trei prieteni pe care-i cunoaşte de un an. I-a unit pasiunea lor pentru motoare şi-au hotărât să vină împreună. Iar acum cei trei „îl bagă mereu în faţă” pe Wojciech, când vine vorba de vorbit engleză. Nu degeaba: umblat prin toată lumea, el se pricepe cel mai bine. „Noi suntem primii care am ajuns aici. Primii care am ajuns şi, probabil, ultimii care vom pleca. Am vrut să vedem România, să avem un pic de timp, să nu facem călătoria asta doar aşa, pe fugă”, explică polonezul. „A fost foarte greu şi încă noi suntem la clasa hobby! Închipuiţi-vă ce a însemnat să participi la clasa expert. Am fost impresionaţi de organizatori: sunt foarte buni. Era unul dintre băieţi care abia se mai ţinea pe picioare, urca o pantă pe lângă motocicletă, se vedea că era epuizat, iar unul dintre organizatori a sărit să-l ajute şi conducea spre el cu o singură mână! Foarte, foarte buni! Pentru mine e important că am reuşit să ajung la finish. Am sunat-o pe soţia mea şi i-am zis:  «Sunt terminat, abia mă mai ţin pe picioare, dar am reuşit să dau gata traseul ăsta afurisit!»  «Acum cred că urăşti treaba asta», mi-a spus ea. «Dimpotrivă, îmi place de nu mai pot!». Pawel Szmytkowsky lucrează în industria petrolieră, dar e pasionat de motoare şi de pescuit. Încă de când a ajuns la Hunedoara a pus ochii pe lacul Cinciş, doar să constate, cu tristeţe, că a nimerit aici în perioada prohibiţiei. Până la urmă tot „şi-a scos pârleala” la capitolul distracţie când a venit vorba de concursul Enduro: aşa de mult i-a plăcut la Hunedoara că, după o săptămână aici, nu duce dorul casei deloc.

 

Bogaţii, interesaţi de maşină, săracii, de om

 

Au găsit multe similitudini între România şi Polonia: oamenii sunt calzi, mâncarea e la fel de bună… Suntem asemănători, spun băieții într-un glas. „Eu am călătorit mult prin lume, adaugă Wojciech, şi am observat un lucru. Când te duci în locuri unde oamenii au mulţi bani, constaţi că nu sunt interesaţi mai deloc de tine, ca persoană. Te întreabă ce motor e, câţi cai putere are, ce performanţe… Sunt interesaţi numai de motocicletă. Pe tine, ca om, nu te întreabă de unde vii, dacă eşti obosit… În schimb în locurile unde oamenii au mai puţini bani întotdeauna vor fi interesaţi de tine: dacă mai poţi, dacă te pot ajuta cu ceva… Şi acum, pe traseu, cineva ne-a întrebat dacă nu vrem să intrăm să ne odihnim, să mâncăm”. Pe parcursul zilelor cât a stat la Hunedoara, Pawel chiar a cotit-o un pic de la traseul stabilit pentru concursul de enduro şi a ajuns tocmai la Simeria. „Da, da. La Simeria. Am ajuns pe acolo ieri. Am vrut să mai văd şi altceva. Staţi că am aici o hartă: Haateg, Silvas… Mi-au desenat o hartă trei femei tare cumsecade, mi-au dat şi adresele lor de Facebook”, povesteşte amuzat Pawel, cel arătos. Au venit la ei fetele, să facă fotografii, dar şi copiii, entuziasmaţi să-i vadă prin sălbăticia din Ţinutul Pădurenilor. „Oamenii bătrâni ne fac întotdeauna semne cu mâna, ca un salut”, zic băieţii. Sunt bucuroşi că aici, în România, oamenii sunt entuziasmaţi când îi văd. În Polonia nu poţi face hard enduro decât în anumite locuri şi sunt doar circuite. Organizaţiile ecologiştilor spun că motocicletele lor poluează, aşa că autorităţile s-au grăbit să ia măsuri, iar riderii nu sunt prea bine văzuţi: fac zgomot şi deranjează. De asta, în prima zi, cum au ajuns, polonezii s-au grăbit să întrebe pe unde se pot antrena puţin înainte de concurs, fără să deranjeze oamenii şi fără afecteze natura.

 

1.500 de kilometri până acasă

 

S-au bucurat de soare, ploaie şi vreme… bunicică, în ciuda celor câteva zile cu temperaturi de toamnă târzie şi a „duşurilor” de ploaie, care nu le-au dat pace măcar o zi. Una peste alta, pentru ei a fost bine: dacă e iarnă, în Polonia temperatura scade frecvent la minus 30 de grade. Minus 20 de grade iarna e ceva obişnuit. Vara, apa în Marea Baltică e „caldă”, spun băieţii obişnuiţi cu gerul: 20 de grade, cel mult! Ce i-a surprins în România? „Preţurile. Sunt foarte mari preţurile în magazine. Aproape la fel de mari ca în Germania. Trebuie să fie foarte greu să trăieşti aici, foarte costisitor”, spune Wojciech, care a aflat, între timp că majoritatea hunedorenilor câştigă în jur de 250 de euro. Mai are vreo două zile de stat la Hunedoara şi au de gând să viziteze câte ceva: Castelul Corvinilor, Cetatea Devei e şi ea pe listă, şi-or mai vedea ce le va mai spune ghidul de la pensiunea la care sunt cazaţi. „Eu am văzut mult din România când am fost acum prima oară, dar nu-mi mai amintesc mare lucru. Vreau să profităm un pic de faptul că şoselele sunt mai bune decât acum 23 de ani, când am venit prima oară. Tot rele, dar, oricum, mai bune decât în Ucraina. Vrem să cutreierăm un pic ţara, înainte să batem drumul de întoarcere spre casă”. 1.500 de kilometri, în nord-estul Poloniei la Olsztyn, foarte aproape de Kaliningrad şi de graniţa cu Rusia.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 + doisprezece =

ACTUALITATE
Sarmizegetusa Regia va fi închisă publicului timp de o lună         Șoferul implicat într-un accident grav la ieșirea din Deva a murit         La Costești. Țurcana – Regina Munților – 2017 (FOTO + VIDEO)         Eveniment cultural. Un dar oferit celor mici         Cartierul ridicat în comunism pe muntele de fier primește o nouă șansă         Portofel pierdut, restituit păbugaşului de poliţiştii locali         Accident rutier grav pe Calea Zarandului         Accident rutier în Cristur, pe șoseaua Hunedoara – Deva         Consiliul Județean pregătește banii pentru refacerea șoselei spre Sarmizegetusa Regia         Soarta tristă a așezării romane de la Micia, locul istoric care ar fi putut aduce turiști         Un polițist din Hunedoara a prins un tâlhar, după ce l-a alergat pe străzi         ADVERTORIAL. Educația financiară este vitală pentru un antreprenor         BIROCRAŢIA SUFOCĂ ROMÂNIA. Două miliarde de euro de la UE n-au mai ajuns la drumurile patriei         INSTITUŢIA PREFECTULUI. Lista despăgubirilor a fost aprobată de Guvern         O tânără a fost jefuită în Hunedoara         Accident în Hunedoara, produs de un bărbat de 71 de ani         PROIECT PILOT. Tablete pentru elevi şi laptopuri pentru dascăli, moca, de la stat         Pagube de peste jumătate de milion de lei în judeţul Hunedoara         Aproape 200 de cadre didactice, cercetători, academicieni și scriitori au dat publicității apelul ”Dreptul la Educație”         Ministrul Turismului la Geoagiu Băi. Mircea Titus Dobre: „Ce a fost până acum a fost o pancartă”