O ilustrată rară, publicată într-un album în limba maghiară, aflat în arhivele BCU Cluj-Napoca, dezvăluie cum arătau Cetatea Devei și orășelul de la poalele ei cu câțiva ani înainte de explozia din 1849, care a dus la ruinarea ei definitivă.
Cetatea Devei, ridicată pe un vechi con vulcanic, datează din secolul al treisprezecelea, însă la mijlocul secolului XIX o explozie puternică a dus la distrugerea ei aproape în întregime. Ziua de 13 august 1849 a intrat în istoria Devei, ca fiind data celei mai mari catastrofe care a lovit cetatea oraşului. La ora 9 dimineaţa, o explozie a magazinului de praf de puşcă şi muniţie a pecetluit definitiv soarta fortăreţei medievale, de necucerit până în secolul XIX. Nu se cunoaşte nici până în prezent cauza exploziei ce a dus la moartea a 38 de soldaţi care făceau parte din garnizoana cetăţii.
„Un nor gros de fum şi praf a învăluit cetatea, însoţit de puternice bubuituri, iar zgomotul pietrelor aruncate la mari depărtări a fost spectacolul înfiorător, văzut şi auzit de populaţia oraşului înspăimântată în acea fatală zi. După aşezarea norului de praf, s-au văzut puternice limbi de foc ce acopereau magaziile şi alte construcţii din cetate. Ardea totul, ardeau făina, slănina şi cerealele din magazii. După încetarea focului şi a exploziilor, au apărut cete de ţigani care căutau lucruri şi alimente sau arme de furat. Nu s-a putut afla cauza exploziei. Poate a fost o neglijenţă, poate căldura solară, poate Cetatea să fi fost minată înainte de predare”, scria Victor Şuiagă, potrivit volumului „Deva – contribuţii monografice”, publicat de Biblioteca „Ovid Densuşianu”, în 2010.
Când armatele austriece au părăsit Ardealul în primăvara anului 1849 au lăsat în cetate o garnizoană de 200 de oameni şi trei tunuri, care iniţial, în primăvara anului 1849, a rezistat asediilor armatelor revoluţionare maghiare. În 27 mai 1849, ultimii 40 de soldaţi care o mai păzeau s-au predat, în cele din urmă, din lipsa apei şi a alimentelor. Revoluţionarii au ocupat cetatea, însă aceasta avea să fie transformată într-o ruină trei luni mai târziu.