Cum a ajuns Combinatul de la Hunedoara de la producţia de război, la oţeluri pentru centrale nucleare, armată şi aeronautică

De la o uzină relativ modestă, fabrica de la Hunedoara ajunge în câteva zeci de ani, un Combinat care producea oţeluri excelente, rivalizând cu Germania la capitolul calitate.

În perioada Primului Război Mondial producţia, dar şi desfacerea acesteia, era dictată, în mod direct de nevoile armatei. După 1945 se încearcă o redresare a industriei siderurgice, dar şi a economiei naţionale. Mai mult, există tendinţa de a creşte controlul statului asupra acestei industrii, unde capitalul privat avea, încă, un cuvânt important de spus. Romulus Ioan, unul dintre cei mai bine documentaţi hunedoreni pe acest subiect, fost director al Combinatului Siderurgic de la Hunedoara şi autorul amplului studiu „Istoria uzinei de fier. Hunedoara, Eisenmarkt, Vajdahunyad”, afirmă, în volumul său, că abia după 1950 uzina de la Hunedoara va fi depăşit problemele de război, conducerea uzinei venind cu un plan de investiţii, menit să eficentizeze fluxurile de producţie. Şi, cum Combinatul nu putea să fabrice produse de calitate fără resurse umane calificate, în paralel se deschid tot mai multe şcoli pentru specializarea muncitorilor. Anul 1956 este decisiv: el vine cu înnoirea sortimentelor produse aici, iar de aici „boom-ul” producţiei de oţel şi laminate, la costuri tot mai reduse.

Minereu din Brazilia, Africa de Sud şi India
Până în 1952, când a fost pus în funcţiune furnalul mare, de 450 de metri cubi, minereul de fier pentru Combinat era asigurat, în totalitate, din bazinul minier al Munţilor Poiana Ruscă. Ulterior bazinul de extracţie se extinde, iar acestuia i se adaugă minereul de mangan de la Căpuş. Desigur, creşterea producţiei face la resursele interne să nu mai fie suficiente, aşa că Hunedoara începe să producă oţel din import. Principalele surse erau ţările socialiste, dar şi Brazilia, Africa de Sud şi India. Preconcentrarea minereurilor se făcea la uzina de preparare de la Teliuc, de unde minereul ieşea cu un conţinut de peste 50 la sută fier. În 1971 la Peştiş se deschide o staţie de sortare şi omogenizare a minereurilor. Necesarul de calcar era furnizat, până prin anii ’60 de 15 cariede diferite: de la cele aflate foarte aproape de Hunedoara, până la cariere situate chiar şi la 800 de kilometri distanţă. În 1964 este pusă în funţiune cariera proprie a combinatului, cariera de la Băiţa-Crăciuneşti. Capacitatea acesteia era suficientă pentru a acoperi întregul necesar al Combinatului Siderurgic de la Hunedoara.

Reţeaua proprie a Combinatului: 220 de kilometri de cale ferată
Desigur, pentru ca materia primă să poată fi transportată este absolut necesară dezvoltarea reţelei de transporturi interne. Astfel, întreg transportul feroviar trece pe ecartament normal. Singurul tronson cu ecartament îngust care rămâne până la Revoluţie, a fost tronsonul Hunedoara-Retişoara, cu o lungime de peste 21 de kilometri. Acesta permitea transportul dolomitei brute de la cariera Crăciuneasa către Combinat. Din păcate, după 1990 calea ferată a fost vandalizată şi tăiată, bucată cu bucată, ajungând, cel mai probabil, la centrele de recuperare a fierului vechi. În total, însă, restul reţelei Combinatului (Căile Ferate Uzinale – CFU) ajunge la peste 220 de kilometri! Un depou modern pentru reparaţii şi întreţinerea locomotivelor Diesel a fost inaugurat în 1973 la Peştiş, în apropierea zonei pe care hunedorenii o denumesc Izvor.

Colosul Hunedoarei, performerul oţelului
Existenţa Combinatului de la Hunedoara va culmina pe parcursul a două decenii: anii ’70 şi ’80: producţia de oţeluri se diversifică şi se pune tot mai mult accent pe producţia de oţeluri speciale. Este perioada inaigurării Oţelăriei Electrice 2 (OE2), iar Combinatul de la Hunedoara începe să fabrice oxeluri inoxidabile, dar şi oţeluri pentru centralele nucleare şi de apă grea, pentru armată şi aeronautică). Subprodusele rezultate sunt reciclate, iar Hunedoara face pionierat la capitolul informatizare, prin folosirea calculatoarelor de proces în producţie. Fiecare secţie avea propria echipă de conducere, dar şi un plan de producţie lunar şi, apoi, anual. Pe de altă parte, combinatul avea laboratoare de analiză rapidă a materiei prime, dar şi a şarjelor, iar un laborator pentru teste fizico-mecanice a fost deschis în 1962. Prin anii ’80 Combinatul Siderurgic de la Hunedoara era nu doar unul dintre coloşii siderurgiei naţionale şi europene, ci şi unul dintre cele mai performante. Cel puţin 1.000 de vagoane cu minereu intrau zilnic în Combinat, urmând să fie procesate, iar hunedorenii lucrau acum la oţeluri speciale: pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă, pentru Complexul Industrial Petromidia, Fabrica de Apă Grea de la Turnu Severin, dar şi pentru armată şi aeronautică.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

doi + 4 =

ACTUALITATE
Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare         Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR         Ziua Mondială a Apei, marcată în școli din mediul rural         Scandalul continuă: Angajaţii UM Orăştie ameninţă cu greva         Mircea Muntean reacţionează         Câinele salvat de pompieri din flăcări, îngrijit la adăpostul din Hunedoara         Un copil a furat o mașină și a ieșit cu ea la plimbare         Spărgător de automate de lapte prins în Deva         Incendiu în pădurea comunei Romos         Cum va fi celebrată Ziua Poliției în Deva și Petroșani         Fetiță decedată în spital         Cum a lovit „blestemul aurului dacic” satele din umbra Sarmizegetusei Regia         EXCLUSIV. Alpiniştii daţi dispăruţi: “Cea mai mare problemă a noastră a fost că nu am putut să comunicăm cu nimeni”