Castelul Corvinilor a fost ridicat de Iancu de Hunedoara și urmașii săi din secolul al XV-lea, însă a arhitectura sa a fost cu totul schimbată la începutul secolului al XVII-lea, când cetatea a intrat în posesia principelui Gabriel Bethlen. Cele mai prețioase mărturii despre Castelul Corvinilor din secolul al XVII-lea au fost lăsate posterității de Janos Bajoni, un castelan tocmit de principele Imre Tokoli, în anii 1681 – 1862, pentru a face inventarul monumentului. Autorul lucrării dezvăluia numele și însemnătatea unor locuri importante ale Castelului Corvinilor din vremea sa. Iată câteva dintre ele:
În secolul al XVII-lea, când Castelul Corvinilor s-a aflat în posesia mai multor familii de principi din Transilvania, fântâna din curtea lui purta numele de „fântâna vie”, potrivit inventarului lui Janos Bajoni. Săpată în stâncă de trei prizonieri turci, potrivit legendei, ea era atestată din vremea Huniazilor. Lângă fântână, pe zidul capelei se află o inscripție în arabă, legată de legenda săpării, ale cărui cuvinte au fost traduse astfel: „Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”.
Castelanul Bajoni oferă detalii despre „Palatul mare dinspre oraș”, numit în prezent Aripa Bethlen. „În descrierea lui Bajoni, această parte se numește palatul mare dinspre oraș, ce avea la etaj o mare sufragerie, pe al cărei tavan era zugrăvită stema principelui Emerik Tokoli. Puțini mai sunt acei care știu că locul din spatele cetății, unde sunt astăzi două ulițe, era la acea vreme, în secolul al XVII-lea, centrul Hunedoarei, și nu întâmplător în acea epocă, în 1623, s-a ridicat și biserica reformată. Pentru a asigura o legătură mai lesnicioasă cu orașul s-a clădit podul actual din această parte a castelului, restaurat și el după o stampă”, informa Oliver Velescu, în volumul Castelul de la Hunedoara (ed. Meridiane, 1961).
Camera Doamnei și a Camera Domnului
Elementele de arhitectură gotică din Sala Dietei au fost demontate de principi, iar încăperea a fost compartimentată și împărțită pe două niveluri, cu câte trei încăperi. „Venind dinspre scara spirală se știe că aici erau succesiv camerele numite a doamnei și a domnului și sufrageria. Pereții acestor încăperi au fost împodobiți, potrivit gustului epocii, cu elemente de stucatură, din care s-au păstrat pe pereți fragmente prea mici pentru a trage concluzii asupra valorii lor artistice. Pereții sufrageriei au fost împodobiți cu o galerie de portrete ale domnitorilor contemporani lui Gabriel Bethlen. Între chipurile care se mai pot distinge unii au văzut portretele lui Vasile Lupu și Matei Basarab”, scria istoricul Oliver Velescu.
Hambar în Sala Cavalerilor
În vremea castelanului Bajoni, potrivit descrierii lui, Sala Cavalerilor era folosită drept hambar. „Parte din ea, căci frumoasa încăpere a fost împărțită prin ziduri despărțitoare, era utilizată ca bucătărie, iar o altă încăpere era crama <<în care se afla vin din viile domnești de la Hunedoara>>”, scria Oliver Velescu.
Si aspectul interior al capelei a fost modificat în vremea principelui Gabriel Bethlen (1580 – 1629), bolta ei fiind coborâtă. „Capela a suferit mari degradări în secolul al XVII-lea, când din dorința de a asigura o trecere în aripa nou construită alături de capelă și aripa nordică numită Matia, constructorii au demontat bolțile originale gotice și au construit, cu același material, altele mai jos, în același stil. În urma acestor lucrări, pictura din secolul al XV-lea, care se crede că s-ar fi aflat pe pereții capelei, a fost distrusă”, scrie Oliver Velescu.
O serie de construcții cu rol militar au transformat aspectul Castelului Corvinilor în secolul al XVII-lea. Au fost construite Turnul Alb și Terasa de Artilerie, pentru arme grele de foc. „Cu ajutorul acestor două construcții se putea asigura apărarea laturilor de sud și est ale castelului, folosind artileria”, scrie Ioachim Lazăr, în volumul Castelul Corvineștilor, Editura Sport – Turism, 1976).
La intrarea în Castelul Corvinilor, pe partea stângă, se afla o cameră de gardă numită Casa Nemților. „Aici își aveau reședința cei zece muschetari germani, mercenari în slujba principelui Emeric Tokoli (1657 – 1705). Din casa nemților se pătrunde în subsolul așa numitului bastion pentru tortură, despre care din aceeași descriere, a lui Janos Bajoni, se știe că în locul unui dușumele obișnuite avea drept podea stânca goală”, scria Oliver Velescu.
Tot din secolul al XVII-lea datează Curtea Husarilor, amenajată în fața Castelului Corvinilor, peste râul Zlași, care cuprindea mai multe construcții gospodărești. Autorul inventarului menționa „camera de aur”, alăturată loggiei Matei, unde tradiția a plasat apartamentul femeilor. Alte încăperi din inventarul lui Bajoni purtau numele de: beciul pentru varză, bucătăria, pridvorul bucătăriei, casa căpitanilor, casa clucerului, casa croitorilor, pivnița cu vin, casa negustorilor.