30 de ani angajatul devenilor. Vezi cum funcţiona Primăria acum jumătate de secol!

A plecat din Moldova cu bou-vagonul şi a ajuns la Deva cu un camion rusesc. A lucrat trei decenii în administraţia publică şi şi-a păstrat mai bine de 20 de ani postul de şef.

Un devean de 81 de ani povesteşte ce însemna o slujbă de funcţionar acum câteva decenii

TRECUT-AU ANII. „Astăzi, n-aş mai lucra în administraţie nici mort. În '90, Primăria avea în jur de 35. Acum are de 13 ori mai mulţi. Şi atunci, de ce trebuie să aştepţi cu săptămânile când ai nevoie de un act?”, e nelămurit Emilian Ionescu / FOTO: CRISTI VATAVU

TRECUT-AU ANII. „Astăzi, n-aş mai lucra în administraţie nici mort. În ’90, Primăria avea în jur de 35 de angajaţi. Acum are de 13 ori mai mulţi. Şi atunci, de ce trebuie să aştepţi cu săptămânile când ai nevoie de un act?”, e nelămurit Emilian Ionescu / FOTO: CRISTI VATAVU

Cum funcţiona administraţia publică acum 50 de ani şi cine ajungea slujbaş la Primărie înainte de 1989? Ce atribuţii aveau angajaţii din administraţia locală şi ce sancţiune băga în sperieţi toată funcţionărimea?

Despre toate acestea îşi aminteşte un devean de 81 de ani care a lucrat 3 decenii în administraţia publică. A rezistat sub 6 primari şi a petrecut mai bine de 20 de ani la şefia unui sector din Primărie.

 

Am ajuns la Deva cu un camion rusesc”

Emilian Ionescu s-a născut la Iaşi, dar a părăsit din Moldova în timpul războiului.

„Aveam 11 ani când m-am trezit într-un bou-vagon – cu mama şi cu sora mea. Vedeam avioanele zburând deasupra capului şi simţeam cum se clatină pământul spulberat de bombe. Trenul ne-a debarcat la Vâlcea, iar de acolo, am plecat spre Deva cu un camion rusesc”, îşi aminteşte deveanul cum a ajuns din Moldova în Ardeal.

În 1953, a absolvit Liceul Pedagogic şi a făcut aproape 4 ani de cătănie.

Jucam baschet şi volei. Sportul m-a ajutat să fac armata la Deva. Unitatea de aici avea de gând să-şi facă echipă de volei”, povesteşte Ionescu, amintindu-şi şi de prima zi de muncă.

S-a angajat magazioner la o instituţie care promova sportul. Apoi, a predat educaţie fizică la şcoala CFR din Simeria, iar la începutul anilor ’60 s-a angajat în administraţia publică – referent administrativ la Judeţeana de partid.

„Aveam în grijă toate bunurile instituţiei. Şi, sigur – eram membru de partid. Altfel, n-aveai cum să ocupi un post în administraţie. Cred că m-am descurcat, pentru că au pus ochii pe mine cei de la Consiliul Popular Deva. Şeful administrativului era aproape de pensie şi voia să mă lase în locul lui. Aşa că am fost transferat la Primărie. Eram şef întreţinere bunuri şi aveam aceleaşi atribuţii ca la judeţ. În doi ani, au fost numit şeful sectorului administrativ-gospodăresc şi am rămas pe acelaşi post până la pensionare – în ’90”, spune bărbatul.

4 locuri de muncă

În aproape 40 de ani de serviciu, Emilian Ionescu a avut vreo 4 locuri de muncă. Cei mai mulţi ani i-a petrecut în administraţie. Pe vremea când Primăria avea 5 sectoare – mari şi late, şi nu mai mult de 35 de angajaţi.

„Acum n-ai loc să te mişti de câţi lucrează în Primărie”, e de părere fostul funcţionar, convins că lucrurile în administraţia locală se mişcă mai anapoda ca acum 30-40 de ani.

Povesteşte că a lucrat cu 6 primari. Unora le-a şi uitat numele. E mult de atunci şi memoria îi cam joacă feste. Vorbeşte mai cu seamă despre unul – Ilie Lavu. Pare să-l fi apreciat cel mai mult.

„Era tânăr când a venit la Consiliul Popular, dar avea habar de administraţie. Cred că de-asta mi-a rămas în minte”, explică deveanul.

 

Cât muncea un şef de sector

Cât despre atribuţiile unui fost şef de sector, nici nu ştie cu ce să înceapă. Erau zile când ajungea acasă doar seara. La ora 7 fix era la birou. După 8 ore de muncă, urmau altele, pe teren.

„Fiecare şef de sector din Consiliul Popular răspundea şi de un ‘sector’ din oraş. Adică de o zonă care trebuia să fie lună şi bec, indiferent de anotimp. De obicei, era aproape de cartierul în care locuiai, iar la întreţinerea ei contribuiau toţi locatarii. La sfârşit de săptămână, organizam muncă patriotică. Plantam flori şi adunam gunoaiele din tot cartierul – la una cu toţi locatarii. Ne ajutau şi elevii din şcoli. Pe de altă parte, o dată pe lună, făceam teren în comunele din judeţ”, îşi aminteşte Emilian Ionescu.

Orice absenţă de la munca patriotică era aspru sancţionată – explică fostul funcţionar.

„Întâi avertizam, apoi amendam. Toţi şefii de sectoare din Primărie erau împuterniciţi de primar să dea amenzi. Am dat şi eu vreo două. Unuia care n-a ieşit la curăţenie şi altuia care a făcut scandal în bloc. Zilnic, între orele 13 şi 16, era program de linişte, iar locatarii erau obligaţi să-l respecte”, rememorează deveanul.

Când nu era la Primărie, ori la „sectorul” din cartier, Ionescu era ofiţer de serviciu la termocentrala de la Mintia.

„Aceasta se întâmpla periodic. Un reprezentant al Consiliului Popular şi un altul de la partid trebuiau să petreacă 8 ore în termocentrală – ziua sau noaptea,după cum îţi venea rândul”, spune deveanul.

 

Deva de acum 4 decenii

Cum arăta oraşul Cetăţii acum 40 de ani, de pildă? „Mai curat şi cu mai puţini câini pe străzi”, îşi aminteşte Ionescu.

„În 1969, Deva era plină de trandafiri – mai ales Centrul vechi. A fost declarată ‘Oraşul florilor’, în urma unui concurs naţional. Acum e plină de betoane şi gropi, de câini şi de cerşetori, iar printre puţinele flori cresc buruieni. Imaginea aceasta mă duce cu gândul la un administrator nepriceput. Şi pe vremuri existau câini pe străzi, dar îi prindeau hingherii. Acum aud că sunt sterilizaţi. Mă cam îndoiesc. În cartierul meu s-a pripăşit o căţea care a născut vreo 8 pui. Deci, cum rămâne cu sterilizarea? Şi nu e singurul câine din zonă. Ţi-e frică să ieşi din casă. Ba din cauza câinilor, ba a hoţilor. Până în ’89, pe străzi circulau patrule – poliţie, gărzi patriotice şi un reprezentant de la UTC. Noaptea, nu făceai 50 de metri fără să întâlneşti o patrulă. Acum, mă tem să mai umblu prin oraş. Dacă-mi dă cineva în cap?”, îşi închipuie Ionescu.

 

Cea mai urâtă amintire

Deveanul şi-a văzut de treabă ca la carte cât a fost în „câmpul muncii”. Motiv pentru care a fost şi decorat cu Medalia Muncii. Distincţia era acordată în timpul regimului comunist acelora care obţineau rezultate considerate deosebite în diferite domenii de activitate.

„Nici nu puteai face altfel decât să-ţi vezi de treabă, pentru că existau sancţiuni pentru orice abatere. Penalizări la salariu sau, mai rău. Votul de blam. Asta însemna excluderea din partid. Era sancţiunea de care se temeau toţi”, spune deveanul, povestind şi de cel mai urât lucru de care putea avea parte un funcţionar din Consiliul Popular – învăţământul de partid.

Este singurul lucru de care nu-şi aminteşte cu plăcere.

„Multora ne era groază de politică. Dar n-aveam de ales. Săptămânal, ne adunau în sala festivă a Consiliului, iar un lector ne vorbea două ceasuri despre măreţele realizări ale partidului. Trebuia să fii atent pentru că ţi se puneau întrebări din temele discutate. Era din cale afară de plictisitor, dar erai obligat să participi”, îşi aminteşte Emilian Ionescu, preferând să vorbească mai degrabă despre cea mai frumoasă amintire – ziua în care Deva a sărbătorit 700 de ani de la prima atestare documentare.

 

Primul cartuş

Emilian Ionescu s-a pensionat în 1990 – după ce a dormit o săptămână în Primărie, din pricina Revoluţiei.

„Am fost singurul angajat al Consiliului Popular care a stat în clădire zile întregi – până s-au calmat spiritele. Noaptea, aţipeam câte un ceas-două în birou, iar ziua nu mă mişcam de la poartă. Erau soldaţi şi gărzi patriotice în toată clădirea. Cu armele pregătite – pentru că se răspândise ştirea cum că s-ar elibera puşcăriile. Primul cartuş din Deva s-a tras din Primărie. De spaimă. Un soldat a fost atât de speriat, încât i-a tremurat mâna pe trăgaci. Glonţul a nimerit în Banca Naţională”, povesteşte Ionescu.

 

Alte vremuri

După aproape 40 de ani de muncă, fostul funcţionar se bucură de pensie. De fapt, e un fel de a spune – după părerea lui.

„În ’90, aveam salariu 3.175 de lei, iar astăzi am o pensie de 1.097 de lei”, compară omul.

Astăzi, n-ar mai lucra o zi în Primărie. Niciunul dintre foştii lui colegi nu mai e acolo. S-au schimbat şi oamenii, s-au schimbat şi regulile. Chiar şi numărul angajaţilor. În ’90, în Primărie erau în jur de 35 de funcţionari, iar populaţia oraşului depăşea 80.000 de locuitori. Astăzi sunt de 13 ori mai mulţi, într-un oraş de 61.000 de oameni.

„Şi atunci, de ce trebuie să aştepţi cu săptămânile când ai nevoie de vreun act”, e nedumerit Emilian Ionescu.

Nicio schimbare nu-l mai enervează. S-a obişnuit cu vremurile. Din când în când, răsfoieşte un album cu fotografii. Între file sunt şi imagini ale Devei de acum zeci de ani. Din vremea când în faţa Primăriei era un iarmaroc. Le păstrează pentru nepoţi şi strănepot – în albumul de familie, lângă poze care-i amintesc de tinereţe, de foştii de colegi de liceu, de anii în care a cântat în orchestra de balalaici a oraşului, de ziua când fiicele lui au absolvit facultatea ori de anul când şi-a cerut nevasta în căsătorie cântându-i o serenadă.

 

 

 

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × 5 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Finalizare proiect ”Extinderea capacității de producție a SECURIT GRUP SRL”         Condamnat după ce și-a înființat o cultură de cannabis         PETROȘANI/ Dezvoltare universitară cu fonduri europene         Telegondola spre Pasul Vîlcan, oprită din cauza vântului         Soarta tristă a femeii rămase fără casa ridicată în mijlocul pădurii         Licitație de peste 14 milioane de lei, întoarsă de CNSC         Aproape 600.000 de lei pentru paza obiectivelor INSEMEX         Cine a câștigat licitația pentru restaurarea Castelului Corvinilor         Superlativele Inspectoratului pentru Situații de Urgență Hunedoara         CONCURS DE INCOMPETENŢE. La eşecuri, şefii Consiliului Judeţean dau vina pe subalterni         ÎN SLUJBA VIEŢII, ÎN AJUTORUL OAMENILOR. Cinci ani de funcţionare a Centrului pentru Situaţii de Urgenţă fără nicio secundă de întrerupere         Zimbrii dau târcoale satelor din Țara Hațegului         Străinii atrași de frumusețea unei așezări din Ținutul Pădurenilor         Trimis în judecată pentru abuzarea fiicelor         Orașele hunedorene care se întrec pentru cele mai importante finanțări UE         Începe sesiunea de iarnă la Universitatea Petroșani         Drumurile naționale intră în reparații         SIFONARE DE PARALE CU SF-URI. Primăria Hunedoara a cumpărat studii duble pentru reabilitarea Centrului Istoric         Infractori adolescenți. Și-au urmărit victima până la bloc și i-au smuls poșeta de pe umăr         Se circulă în condiții de iarnă pe multe drumuri județene.